Cum supraviețuiește cultura în perioada pandemiei? Ce se poate întâmpla pe scena dacă sărăcia se va adânci? Ar trebui ca artiștii să se descurce cum pot? Vali Boghean este un instrumentist, compozitor și interpret cunoscut pe ambele maluri ale Prutului. A început cu folkul, apoi a cântat rock și jazz. Împreună cu formația Trigon a susținut concerte În străinătate, a experimentat cu formaţia Transbalcanica, a cântat solo, iar de peste zece ani cântă cu propriul band.
Europa Liberă: Această discuție o avem înspre Ziua îndrăgostiților sau Sfântul Valentin. Iată, în creație e un fel de dragoste și în realitate e altă dragoste?
Vali Boghean: „Sunt două lucruri diferite, nu au absolut nimic cu creația, sentimentul din creație și cu dragostea de viață, de familie, de copil, de femeie. Vreau să-l taxez pe acest Sfântul Valentin. Împrumutul altor sărbători și al celor care vin peste noi n-am să-l pot opri, dar să le țin în echilibru, să nu le accept așa de ușor, eu sunt dintre acei care pot.”
Europa Liberă: Adică, Dragobetele ar fi mai aproape de suflet decât Sfântul Valentin?
După opt ani, nu fac concert de Dragobete...
Vali Boghean: „M-ați prins în anul când, după opt ani, nu fac concert de Dragobete. Chiar și anul trecut, în alte condiții mai grele, cumva, nu vreau s-o spun iar ca jelea aia a moldoveanului, dar am cântat patru zile la rând, pentru că ni se permitea numai câte 250 de persoane. Anul acesta nu-l fac.”
Europa Liberă: De ce?
Vali Boghean: „Am promis la 8 martie pentru „Mărțișor” și atunci, fiind două concerte alăturea, am avut înțelegerea și, recunosc, un pic am obosit de această hărțuială, că ba ni se permite, ba nu. Și înțeleg, și încerc să nu-i taxez pe ăștia care încearcă să administreze această pandemie, dar...”
Europa Liberă: Fără aceste restricții sanitare ar fi situația mult mai dramatică...
Vali Boghean: „Ar fi mult mai dramatică și dramatism am mult în jurul meu și din acest considerent am zis că anul acesta mă opresc, mai ales că am această posibilitate și de aici îi invit pe cei care își doresc în cadrul „Mărțișorului”, la 8 martie, voi cânta la Palatul Național „Nicolae Sulac”. Acesta este motivul, dar dacă vorbim de 14...”
Europa Liberă: Și, în general, cum se vede dragostea în societate, dragostea omului față de aproapele lui?
Vali Boghean: „Eu cred că totul se ține acum numai pe dragoste. De la faptul că neamul ista al meu e foarte emotiv, așa cred eu, mă uit așa, statistic, peste cum se manifestă el emoțional, eu cred că numai asta îmi dă acum curajul să cred că acești o mie de oameni pot să facă cât un milion, pentru că dragostea la noi încă e inconștientă, cred că, pentru numai cum omul va fi mai conștient, mai pregătit, cam un pic dragostea ar trece pe alt plan, dar astăzi...”
Europa Liberă: Deci, binele poate învinge răul?
Vali Boghean: „Asta este convingerea mea de viață.”
Europa Liberă: În ce măsură a fost afectată cultura de pandemie?
Vali Boghean: „Dacă am să zic că nu, cineva o să se uite chiorâș la mine și o să zică că nu am trăit în țara asta și în anii aceștia, dar nu vreau să zic cuvântul ăla tare, pentru că am fost afectați – o oprire care a fost necesară pentru mine, pentru band-ul meu, creația, revizuirea la tot ce am făcut până aici. Da, n-a fost ușor, dar în cazul nostru, al band-ului meu, având un om care se află la Berlin și susține ultimii cinci ani, în primul rând, acest proiect financiar și multe lucruri, noi cumva am trecut un pic mai ușor, nu atât de stresant.”
Europa Liberă: Mai ușor în comparație cu ceilalți care sunt finanțați de stat?
Vali Boghean: „Financiar, da. Care au fost nevoiți să ia alte drumuri. Cunosc mulți care au lăsat muzica, și vorbesc de acei buni, de acei tineri talentați. Totodată, există așa un cuvânt, mai românește n-o să sune decât aș spune acuma eu – «самозванцы» (impostori) în muzică în ultimii ani s-au adunat și această pandemie pe mulți i-a curățat și au rămas, cumva, cei care cu adevărat cred în artă, în muzică și fac lucrul acesta.”
Au rămas, cumva, cei care cu adevărat cred în artă, în muzică...
Europa Liberă: Online-ul poate să înlocuiască scena?
Vali Boghean: „Nu! Nu și n-are nicio șansă, a fost, așa, o încercare. Eu personal am încercat, și nu aș vrea să fiu categoric, dar nu are nicio șansă. Ca și la învățătură, online-ul e cu totul altceva – e o bună informare, poate să fie o bună comunicare, dar nu are nicio șansă să înlocuiască acest act cultural care nu este doar legat de sală, scenă, e mult mai mult decât o emoție comună creată de artist, trăită cu publicul și acest zgomot de aplauze, care este răsplata unui cântec, unei emoții n-o să-l poată înlocui nimic.”
Europa Liberă: Dar acești doi ani de pandemie au schimbat lumea în bine sau în mai puțin bine, pentru că mulți spuneau că această pandemie ar trebui să facă lumea să se gândească mai mult la adevăratele valori?
Vali Boghean: „Absolut de acord, eu sunt din această tabără. Ar fi bine să se gândească, și nu numai artiștii, că un like și multe vizualizări pe internet n-o să-i dea adevărata realitate sau valoarea lui de artist și răsplata, sunt doar aceste lucruri care ne-au luat foarte tare înainte, de a sta acolo zi și noapte cu nasul și cu ochii în online, ne-au făcut acum cu adevărat să revizuim o scară de valori. Și eu cred că nu numai pentru artiști, pentru toți, pentru cei care credeau că am un salariu bun, dar pământul sau ceea ce am acolo la țară, la bunici lasă-l să mai stea, s-au întors foarte repede mulți pe care-i cunosc și-i văd pozitivi spre niște lucruri elementare. Nu poți să stai și să fii sigur că tot ce ți se dă acum de la lumea asta modernă și plină de evoluție într-o bună zi, iaca, a venit și ți-a luat toate astea și atunci hai la țară, ai o bucată de pământ, te întorci un pic să înțelegi că totuși valoarea de a crește un porumb sau un castravete vara, dar nu să te duci să-l cumperi pe cel pe care ți-l aduce de la capătul lumii. Uite, eu aici văd foarte mari lucruri de schimbare.”
Europa Liberă: Dacă se adâncește sărăcia, ar putea lumea să renunțe să meargă la teatru, la spectacol?
Vali Boghean: „Nu cred. Sărăcia în țara noastră este un mit, este o chestie pentru lenoși și pentru cei care nu-s apți nici mental, nici fizic să înțeleagă că noi n-avem cum să murim de foame, pentru că eu, fiind de la Ungheni, mă duc relativ sau destul de des la socri, eu văd acest traseu și această frumusețe în jur care, credeți-mă, nimeni nu vrea s-o valorifice.”
Europa Liberă: Dar cum s-ar putea valorifica?
Vali Boghean: „Omul e gata să dea mai bine o mie de euro să se ducă undeva, nu știu, prin Egipt, unde în jur e doar nisip și un pic de mare și cineva mi-a spus că mai stau acolo și cu automatele, și el se duce în vacanță, decât să vadă frumusețea din jurul lui, care-i plin de verdeață și de posibilități acest pământ. Mai ales în lumea asta pot să fiu demodat, dar mi se pare că noi ar trebui să ne gândim foarte bine la agricultură. Să lucrezi la sat deja este un lux, e mai ieftin să lucrezi decât la oraș din toate punctele de vedere. Eu ca un om care pretind și cred că pot gândi mai modern zic că în sat ca să locuiești trebuie să-ți poți permite. Și atunci, mulți oameni care speculează această idee că satele noastre... Păi, logic, au fost foarte multe artificial făcute, crescute, puse. Eu m-am trezit în lumea asta în Uniunea Sovietică și, vă spun, în jurul meu erau câteva sate absolut artificiale. Satele care au tradiții, care îs cu toate trebuie de ținut cum sunt. Mie mi se pare că lucrurile acestea n-ar fi bine să le speculăm și să ne mai ținem de școlile acestea care eu îmi aduc aminte pe timpul sovietic ce școală era la noi în sat, dar nu încă acum și undeva trebuie să fim foarte categorici, să luăm decizii și să nu ne mai ținem și acei care își jelesc mătușile și bunicile din satul care nu au condiții, dar ei stând în Europa sau muncind aici ar trebui să se gândească de urgență că nu poți să le mai salvezi.”
Europa Liberă: Despre Republica Moldova se zice că este un stat depopulat din moment ce peste un milion de cetățeni și-au găsit rostul în întreaga lume. De ce unii încă se mai gândesc să-și facă valizele, dacă Vali Boghean spune că nu e sărăcie, dacă la sat astăzi se poate de trăit, dacă nu ar trebui atât de mult de oftat și de plâns și de trăit cu necazuri?
Cei care se duc n-o să-i putem ține noi, nici cu guvernarea...
Vali Boghean: „Vali Boghean nu se lenevește. Dna Valentina, cei care se duc n-o să-i putem ține noi nici cu guvernarea, nici eu ca artist și eu nu vreau să mă îmbăt cu apă rece, că eu voi cânta ceva ca lui să i se rupă inima și să rămână acasă, pentru că el are necesități, îl înțeleg pe acest om. Eu voi fi pentru acei care rămân în această țară și eu nu-mi văd viața mea în altă țară, chiar dacă o fi cu riscul de război. Eu înțeleg, eu mai mult decât hotărât sunt că voi trăi în această țară și acest lucru pe mine mă motivează să muncesc, să fac tot ce pot eu pentru această țară. Să-l opresc pe cel care nu are acest sentiment ca mine sau această dorință eu n-o să pot, pentru că după părerea mea e mai bine să se ducă, să ia, nu știu, o decizie clară, să înțeleagă că această lume mare nu este vecinul cu care poți să comunici în același grai, nu este chiar tot ce avem noi în jur, pentru că trebuie să vezi. Și atunci vor veni înapoi sau vor rămâne cei hotărâți cu care eu cred că vom face o țară, eu cred că voi contribui la această țară cu aceștia, să lupt pentru acei care nu sunt aici cu noi pentru mine este deja depășită chestia asta.”
Europa Liberă: Ce sentimente trăiește Vali Boghean, de exemplu, dacă e în mediu acolo unde s-au concentrat mai mulți cetățeni din Republica Moldova și au făcut o mahala, o parte din localitate, fie în Italia, în Portugalia sau în altă țară?
Vali Boghean: „Recunosc că, acum 10-15 ani, când munceam foarte activ cu Trigonul și vedeam aceste comunități, eram foarte curios: cum asta? Mai târziu au apărut aceste solicitări – haideți să ne împărțim cu evenimentele, să aducă artiști de aici și să se înceapă oamenii a manifesta, după ce au depășit chestia cu actele. Eu la un moment dat m-am oprit din aceste lucruri și vă spun din ce motiv – pentru că au început să ducă încolo nu artă sau ceea cu ce ar putea ei să se integreze acolo, în acea comunitate. Ca de obicei, au dus acolo lucruri de instinct – hai să ducem acolo cheful, să bem, să chiuim, să sărim în sus, una-două, sarmale și jelea aceasta a moldoveanului care, recunosc, în muzica mea e foarte multă jele, dar, totodată, cred că trebuie să opresc și de asta nu cad în stradă întrebările astea că e ceva nu în regulă acasă. Nu este bine ce este acolo, acele lucruri și este nevoie să se revizuiască de urgență cum se integrează în această comunitate a lor unde se află. Acest moment că ne unim acolo, sub chef, sub alte momente, nu știu, politice nu au dat niciun rezultat, eu încă nu am fost în diasporă, am avut solicitări, am avut discuții, comunicări, n-am fost, pentru că am fost de fiecare dată cumva în comunicările mele grele că mă luau cu „hai vină cu ceva singur, să facem chef, să bem, să mâncăm”. Zic: „Dar nu se poate de așezat pe un scaun și eu vin, chiar dacă vreți singur, și vreau să vă cânt și, după asta, mâncați, săriți în sus?” Deci, aceste lucruri nu au dat bine și nu au dat bine, pentru că, vă spun, aflându-mă acum 7-8 ani la Paris cu un concert din acestea de care vă zic că le încercam și când am văzut că dragii mei moldoveni de acolo stăteau cu sticlele printre scaune, că m-am impus să cântăm în sală, am zis că, nu, ceva nu merge, lucrurile acestea trebuie urgent de schimbat. Și atunci, eu sunt acela care aștept aceste timpuri – comunic, sală, concert, mesaj.”
Europa Liberă: Cum se ridică gradul de cultură în societate, în rândul națiunii?
Vali Boghean: „Prin impunere.”
Europa Liberă: Cum?
Vali Boghean: „Eu îmi impun această posibilitate de a-i transmite acest act cultural care spuneam mai devreme că nici internetul n-o să ni-l înlocuiască, dar n-o să mă duc și n-o să accept până nu o să am relația între public și scenă. Atâta timp cât vor fi sarmalele și scrisul concert extraordinar - cheful și să prestez servicii de dor, nu o voi face, pentru că atunci greșesc foarte tare, mă duc să fac în primul rând un ban, pe când sunt la vârsta când nu urmăresc scopul să fac din artă în primul rând bani și atunci acasă sunt mult mai bine, sunt mult mai apreciat și am mult mai bine venituri financiare.”
Europa Liberă: Cum înțelege cetățeanul Republicii Moldova să cheltuiască banul mult, dacă îl face?
Vali Boghean: „Ei, dacă vorbim de artă, eu sunt de părerea că asta este numai și numai pe umerii artiștilor. Publicului e nevoie ca și la orice altceva, ca și la mâncare, gusturile se cultivă, ceea ce ne plăcea nouă, nu știu ce, acum nu te duci la magazin și iei ceea ce ți-a căzut în primul plan. Eu nu mai salvez lumea de mult, că am înțeles că nu-i în puterile mele...”
Europa Liberă: Frumosul salvează lumea...
Voi încerca cu toată puterea mea în această țară să fac ceva...
Vali Boghean: „...dar atâta timp cât încerc să nu trișez cu ceea ce mi-e dat să fac și fac de atâta timp aici, acasă, încerc cu acei care conștientizează, vom face sau voi încerca cu toată puterea mea în această țară să fac ceva cu acei care vor și își doresc cu adevărat, pentru că celui care nu are această posibilitate mie o să-mi fie aproape imposibil ca artist să-l salvez sau să-i rezolv problema lui, dacă el nu are pensie, nu are pâine, nu are gaz ș.a.m.d. Lucrurile acestea se vor face deja într-un alt mod mai amplu, dacă vorbesc de artă – nu. Voi cânta pentru cei care au nevoie cu adevărat de artă și o ascultă. Cel care se duce și consumă cu totul altceva, oricât de tare aș lupta, eu n-o să-l pot salva, altă generație, cred că da, următoarea.”
Europa Liberă: Dar dacă Vali Boghean ar avea un milion de dolari sau de euro, ce ar face cu acești mulți bani?
Vali Boghean: „Știți gluma aia? – Aș da datoriile. Și cineva zice, dar cu ce va rămâne ce ai să faci? Zic: „Ceilalți o să mai aștepte”. Atât de mari sunt datoriile.”
Europa Liberă: Atât de mari sunt datoriile?
Vali Boghean: „Dna Valentina, nu risc să vă răspund, pentru că nu m-am gândit niciodată la așa lucruri, în capul și în mintea mea e mai multă muzică, e mai multă creativitate, am niște timpuri creative și ca muzician foarte bune și încerc să le valorific și să le exploatez la maximum acum. Ce aș face eu cu mulți bani, cu un milion? Nu i-am avut, nu-i am și de atâta nici nu vreau să pierd timp pentru asta, pentru că banii, vă spun foarte sincer, banii sunt cea mai ieftină răsplată, banii sunt cea mai ieftină materie, tot ce se cumpără cu bani în jur pentru mine înseamnă că-i rezolvabil ceva.”
Europa Liberă: Dar știți ce spun moldovenii? – Fără bani astăzi nu rezolvi nicio problemă.
Vali Boghean: „De obicei, scuzați, dar asta o spune omul sărac, pentru că el neavând aceste 100-200 de lei pe care cu adevărat îi poate da astăzi să ia o pâine sau o bucată de salam, el nu vede cu adevărat că are copiii lângă dânsul, are pământul, are biserica, rudele sau multe alte lucruri care sunt mai valoroase decât cei 200 de lei și să-l condamn azi de tot nu pot, dar eu înțeleg că ușor-ușor acest circuit se va rupe de aici încolo, cu alte generații și eu ca vârstă, ca om am nimerit la această răscruce unde încerc să-mi duc acest drum, această cruce, acest mesaj de muzică, de cântece și nu în primul rând de chef și a pune muzica în vânzare, cum ar fi.”
Europa Liberă: E limpede de ce cel bogat nu-l înțelege pe cel sărac?
Vali Boghean: „Da, acestea-s lucruri naturale, acestea-s instincte omenești, cel flămând n-o să-l înțeleagă niciodată pe cel ce-i după ce a mâncat, dar e un fapt natural, nu mă pot împotrivi naturii, eu m-am născut aici, în sat, în țara asta și să stau la colțul mesei și s-o critic și s-o vorbesc sau să zic: „Gata, mă duc, că țara asta nu-mi oferă nimic”, asta a fost pentru mine, nu știu, 15-20 de ani în urmă când aveam aceste gânduri. Astăzi, banal poate să sune, dar eu mă gândesc: ce fac eu sau ce semăn eu ca să culeg, ce fac eu pentru țara asta, ca eu, copilul meu măcar, n-avem nicio garanție, că garanții nu-s, dar măcar o mică șansă ca el să trăiască aici sau să meargă pe niște drumuri, sau să aibă medicină calitativă și multe alte lucruri?”
Europa Liberă: Dar inspirația vine tot din realitățile societății, nu?
Vali Boghean: „Sigur!”
Europa Liberă: Și dacă ceva mai devreme Vali Boghean a spus că ar prefera să nu cânte jalea, să nu cânte dorul sau să cânte mai mult dragostea?
Vali Boghean: „Mai bine decât în locul unde te-ai născut să trăiești nu este nicăieri. Așa-i concepția mea: uite, aici m-am născut, război, nu-s drumuri, nu știu, tot ce vreți, dar asta este, în construcția asta a Universului eu cred în aceste lucruri.”
Europa Liberă: Și asta înseamnă patriotism?
Vali Boghean: „Dacă vreți, da, pur și simplu nu vreau să mă ascund în spatele patriotismului, fiindcă el atât a fost de șifonat, el atât a fost de bătut cu pumnul în piept și speculat, pentru că azi patriotismul pentru mine nu este cei care strigă mai tare, vorbesc mai frumos sau își conectează cunoștințele lor acumulate în ani din cărți și din diferite instituții. Patriotismul pentru mine nu contează în ce limbă vorbești, patriotismul contează să plătești ca și mine, în egală măsură, impozitele la statul acesta, dar în ce limbă vorbești, acesta deja e al doilea lucru, pentru că eu cunosc foarte multă lume, și nu vorbesc acest grai românesc ca și mine, dar eu am impresia că ei sunt mai patrioți, pentru că ei sunt conștienți unde locuiesc, ei sunt conștienți că un stat fără impozite nu va trăi, nu va crește ș.a.m.d., dar noi, fiind această rămășiță de conștiință socială din Sovietski Soiuz, am învățat doar să primim, și gratis. Și aici a apărut și amplificarea jelii că, vai, nu avem. Corect! Pentru că 10 ani în urmă nu te-ai gândit ce o să ai peste ani. Și atunci, eu aici prefer să conștientizez această vârstă, la care trebuie să-mi schimb buletinul degrabă, ce va fi peste 10 ani, cu riscurile...”
Europa Liberă: Dar cetățeanul din anul 2022 e mult diferit de cetățeanul din 1989, 1990, 1991?
Vali Boghean: „Sigur că da!”
Europa Liberă: Atunci a fost o perioadă destul de zbuciumată, dar și interesantă, așa cum spun unii, renașterea națională...
Vali Boghean: „Lupta între generații nu a amânat-o nimeni și ea va rămâne.”
Europa Liberă: Există conflicte între generații?
Vali Boghean: „Ea a fost, este și va fi, dar eu consider că ăștia care s-au născut în 2000, când eu deja eram flăcău și cântam prin lumea mare, sunt pentru mine azi mai buni luptători, ostași, chiar dacă încă nu sunt activi, ceilalți de prin ‘90, de-alde de mine de prin ’70 sunt o generație care păstrează anumite lucruri, anumite valori pe care n-o să le poată cunoaște ăsta din... De atâta generațiile e nevoie să le respecți la justa lor valoare, ei sunt mult mai pregătiți, ei doar trebuie de pus la treabă, trebuie de convins că oriunde s-ar duce și oricâte limbi ar cunoaște, există faptul că prototipul omului e mai mult emoțional decât rațional. Și atunci, emoția într-o bună zi o să zică: „Dar de unde sunt eu, dar de-al cui sunt eu?” Și vor să cunoască, deja vin acasă, eu mă uit la nepoții mei care-s plecați de 10 ani, astea-s pentru mine niște lucruri absolut...”
Europa Liberă: Dar din neamul Boghean câți cam au luat calea străinătății?
Vali Boghean: „Cam jumătate...”
Europa Liberă: Admiteți că neamul poate să fie adunat grămăjoară aici, în Republica Moldova? Și câți ani ar trebui, eventual, dacă s-ar ajunge la o înțelegere?
Vali Boghean: „Statistic nu vreau să mă apuc, dar eu cred în asta, întotdeauna această adunătură depinde cine și cum o clasifică, dar să readucem o bună parte din oameni conștienți, care au acolo și își doresc să vină acasă, de a le crea mediul de a veni, de a le găsi lucruri de interes, de a crede, pentru că asta trebuie s-o formăm cât mai repede în societate, încrederea asta de a trăi aici, de a locui aici.”
Trebuie s-o formăm cât mai repede în societate, încrederea asta de a trăi aici, de a locui aici...
Europa Liberă: Dar încrederea asta trebuie să vină doar de la autorități, de la acei care diriguiesc acest stat?
Vali Boghean: „Acum mi se pare mie că acest pas e după autoritate.”
Europa Liberă: Ce calități și ce defecte sunt mai des întâlnite, văzute în societate?
Vali Boghean: „Eu văd că defectul este neîncrederea și așteptarea de a veni cineva să-ți măture ograda sau să-ți rezolve problema. Asta a rămas cumva ca moștenire din Uniunea Sovietică, adevărul este dezinformarea. Noi locuim într-un mare război de fake-uri, de dezinformare și atunci unul din lucruri pe care mi-l doresc și tot îl spun: haideți să nu consumăm tot ce ne pune internetul, că manipularea asta este aproape de imposibil. De aici vine gândul meu – până când nu ne apucăm să ne autovalorificăm, până când nu ne putem identifica valorile neamului acesta și să le dăm și lor încredere, pentru că de la ‘90 încoace cam le-au tăiat și le-au doborât la pământ artiști, poeți, mari oameni, intelectuali i-au ridicat atât de mari ca o salvare a națiunii și la un moment dat i-au dat cu capul de pământ și acum noi trebuie să ne revenim. Asta este drumul meu, salvarea ca să-i valorific pe cei de aici. Învățământul este prima șansă ca peste 10 ani să avem niște urmași care să-mi ducă, nu știu, gândurile mele sau ale Dvs., care stați cu atâta seriozitate la straja profesiei Dvs., și nu deviați. A doua ar fi medicina, și o spun cu riscul să fiu judecat dur de prietenii mei preoți. N-avem biserici destule? Ar fi bine să ne mai gândim cum facem spitale, pentru că ne putem ruga oriunde și relația cu Dumnezeu o putem găsi oriunde.”
Europa Liberă: Cine aici ar trebui să decidă unde să fie investit banul?
Vali Boghean: „Noi, oamenii.”
Europa Liberă: Dar rolul bisericii astăzi în societate care e?
Vali Boghean: „Este absolut bun, mai ales rolul credincioșilor, dar nu care reprezintă religia, pentru că ei pentru mine îs diferiți, pentru că există biserici unde nu ai cum intra în ea atât e de plină de enoriași și sunt altele super- frumoase și dacă sunt doi oameni. Și aici e un mare paradox, această devalorizare a valorilor și a lucrurilor se întâmplă cam în tot, eu o văd pozitiv, a venit timpul meu și eu sunt pregătit să spun ceva în muzică, sunt bine să cred că și în această castă, eu nu vreau să o numesc, că sunt foarte buni oameni, deștepți, care merită cu adevărat să reprezinte credința sau biserica în societate, sunt și acolo oameni care cu adevărat și lupt, dar din moment când noi, o mare majoritate, nu vedem că nu ne ajung, și această pandemie m-a făcut să gândesc așa, că nu avem spitale pregătite. Cei care cred și încearcă să-mi zică: „Vali, când voi, oamenii de artă, voi sunteți cei care o să salvați”... Eu nu sunt de acord deloc cu acest lucru, da, arta este un lucru foarte important, dar eu nu văd altfel să se schimbe lucrurile dacă noi astăzi nu ne întoarcem spre școli.”
Europa Liberă: Educația, într-un cuvânt.
Vali Boghean: „Educația. Dar ea nu va fi dacă nu vor fi investiții.”
