Linkuri accesibilitate

Valy Boghean. Singur în fața muzicii


Punct și de la Capăt, cu Valy Boghean și Svetlana Bivol
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:49:39 0:00

Punct și de la Capăt, cu Valy Boghean și Svetlana Bivol

Invitații emisiunii lui Vasile Botnaru sunt muzicianul Valy Boghean și muzicologul Svetlana Bivol

Bine v-am găsit, doamnelor și domnilor! La microfon e Vasile Botnaru, moderatorul emisiunii „Punct și de la capăt”.

În luna lui Cuptor e și timpul să ne gândim la vacanță. Cel puțin să ne luăm liber de la subiectele incandescente, măcar pentru câteva zile, măcar pentru un week-end ori măcar pentru 45 de minute, cât durează această emisiune. Deoarece musafirii mei de astăzi sunt muzicianul Valy Boghean și muzicologul Svetlana Bivol, nu voi irosi timpul prețios pentru prezentări mai elaborate, deși s-ar cuveni. Sunt convins că veți da o căutare pe internet și veți găsi foarte multe informații despre musafirii mei și, firește, multă muzică, ca să vă alinați mintea și sufletul.

***

Astăzi o să vorbim cu omul-orchestră Valy Boghean și cu Svetlana Bivol, omul care are și ea o orchestră la Filarmonica Națională. Valy Boghean din când în când mai comite câte-un spectacol spre deliciul Capitalei, și nu doar. Înainte de a-l vedea în concert, am zis să-l vedem și în studioul de la Europa Liberă, pentru că n-am avut ocazia să vorbim mai pe îndelete despre rolul pe care și-l vede, rolul care i se atribuie, rolul din care a plecat, în care a ajuns, în care va să ajungă și Svetlana Bivol, care este managerița multor fenomene muzicale, este în măsură să povestească uitându-se dintr-o parte la Valy Boghean. Bine ați venit la noi, la Europa Liberă!

Valy Boghean: „Bine v-am găsit!”

Valy Boghean
Valy Boghean

Europa Liberă: Valy, vreau să te întreb pe dumneata: când ai ajuns mare deja, cum crezi, pe cine reprezinți, de fapt? Vă amintiți, recent, când Simona Halep a câștigat, toți românii s-au simțit că îi a noastră și niște voci critice spuneau: „Dlor, dar ce ați făcut voi pentru ea, ca să ajungă până acolo?”. Nu ai sentimentul acesta când se lipesc tare mulți când omul e mare? Așa a pățit-o Valentina Naforniță. Ea nu spune, sărmana, dar cum s-a simțit ea în școală, cum s-a simțit în diferite trepte, numai ea știe. Dumneata ai asemenea gânduri sau deja le-ai lăsat?

Valy Boghean: „Mă gândeam: numai să nu începi cu asemenea întrebare, și mata chiar așa ai început...”

Svetlana Bivol: „De ce te temi, de aceea nu scapi.”

Europa Liberă: Așa e!

Valy Boghean: „Nu știu dacă am timp să mă gândesc la ceea ce spuneți. E o întâmplare lumească, e o situație de viață... Atâta timp cât nu prezinți un interes, cel puțin pentru un mic cerc de oameni, e și logic; pe urmă, cu cât înaintezi, oamenii încearcă, o parte văd asta cu ochi buni și se alipesc ca să faci lucruri frumoase, alții – cum spuneți Dvs. Tot ce fac eu, în primul și în primul rând, este pentru mine, pentru că eu altfel nu aș funcționa, nu aș trăi. Asta e o formă în care eu mă regăsesc în tot ceea ce fac – muzică, în ceea ce realizez cu muzica; în ultima vreme, trebuie să recunosc că îmi merge bine ca niciodată și mi-aș dori să meargă la mulți oameni de artă din țară, dar faptul că acest lucru poate fi cuiva „apetisant”, ca să-și tragă foloase așa, fără niciun efort, mă gândesc că-i un fenomen totalmente moldovenesc.”

Europa Liberă: Dna Bivol, este o dihotomie în patriotismul unui artist care trebuie să reprezinte un tricolor și, totodată, trebuie să nu-și piardă propria identitate?

Svetlana Bivol
Svetlana Bivol

Svetlana Bivol: „Eu îs de acord cu Valy. Această contradicție probabil că există. Or, artiștii mari – așa cum l-ați numit pe Valy și sunt de acord absolut – artiștii mari au în sufletul lor sentimente absolut aparte. Da, de patriotism. Un patriot trebuie să-și iubească țara, trebuie să-și reprezinte țara, dar trebuie s-o reprezinte așa cum o simte el. După mine, Boghean este cel care face lucrul acesta foarte, foarte elegant, uneori – obraznic, alteori se infiltrează așa, într-un fel. Dar toate ipostazele acestea plac. În asta constă – nu știu – acea enigmă a lui Valentin Boghean, acel interior al lui Valentin Boghean, care se manifestă foarte diferit de fiecare dată.”

Europa Liberă: De ce Valy, și nu Valentin, românește?

Valy Boghean: „Eu cred că mai degrabă ar trebui de ce Valeriu, fiindcă sunt pe buletin Valeriu.”

Svetlana Bivol: „Valeriu...”

Europa Liberă: Așa!

Valy Boghean: „Mama se ducea la – cum era, primării nu erau pe atunci – selsoviet (soviet sătesc) și acolo se înscria numele și se înregistra copilul. Practic, la jumătate dintre noi nu voia să le pună numele cel pe care-l voiau mama și cu tata, acel care scria. S-a întâmplat și cu mine. Aflând în casă această istorie, din start, din secunda aceea, practic, eram un adolescent, am decis și am zis: „De azi înainte voi fi Valy!”.

Svetlana Bivol: „Da, atunci erai Valentin?”

Vasile Botnaru
Vasile Botnaru

Europa Liberă: Dacă te-aș întreba repede acum: Care piesă te reprezintă pe dumneata și... ce ai în spate, Republica Moldova?

Valy Boghean: „Dl Vasile, Dvs. câți copii aveți?”

Europa Liberă: E greu?

Valy Boghean: „Nu este un copil pe care îl iubești mai mult sau mai puțin.”

Europa Liberă: Eu special te-am băgat la colț așa. Pentru că acum trebuie să dau o secvență, prima secvență muzicală...

Valy Boghean: „Plânsul pământului”...

Europa Liberă: Dna Bivol, amalgamul acesta pe care reușește Boghean să-l facă, sigur că el s-a format, s-a topit, s-a modelat în „Trigon”, într-un fel. Când i-am văzut prima dată cum știu ei să topească jazz-ul și folclorul, am zis că-i nemaipomenită această etichetă, într-adevăr, originală a Republicii Moldova.

Svetlana Bivol: „Da, exact, da!”

Europa Liberă: Sigur că pe Valy Boghean multe fete tinere îl vor cu „Boschetarul” întâi și-ntâi. El încearcă să fugă totuși de această etichetă care se ține scai de dânsul. În ce măsură Boghean este reprezentativ ca fenomen în care, iată, se întâmplă această...

Svetlana Bivol: „...fuziune, practic.”

Europa Liberă: ...fuziune, fusion-ul muzical și de culturi?

Svetlana Bivol: „Sufletul lui Valentin este atât de mare, încât cuprinde toate aceste stiluri, genuri și încercările lui sunt la fel foarte firești. El poate face orice. Îl țin minte pe Valy – el tot purta chichiuți din astea, tiubiteici din astea și era foarte simpatic, un băiat așa, cu o prezență de colorit – aș zice eu – cu această căciuliță pe cap, mai slăbuț, cu cavalul în traistă, chiar așa – umbla cu o trăistuță... Pe noi, pe toți ne-a frapat, pur și simplu, ne-a uimit acest băiat atât de binevoitor, care venea, scotea un instrument, cânta orice. Deci, am senzația că nici până acum nu și-a găsit stilul. El crede că l-a găsit, dar el mai are foarte mult de explorat și de căutat. Eu sunt sigură, deoarece are prea multe a spune. Or, acea abilitate de a cânta la toate instrumentele de cântat și cu foarte mult dor și suflet, acea abilitate de a se intercala – cum ați

spus – în această simbioză între jazz și folclor foarte elegantă și care-i merge nespus de mult lui Valentin; acea încercare de a face un fel de muzică pop, dar de-al lui, doar caracteristic lui Valentin; acea atitudine pentru un acompaniament foarte serios și elevat. El nu face, pur și simplu, cu fonogramă, iese Valy și cântă; el cântă cu o formație de ași – și Cașcaval, și Gari Tverdohleb și mulți, mulți alții. Acum nu vreau să uit pe cineva. El pune accent pe această calitate și le îmbină pe toate în felul său. Pentru cineva ar fi asta eclectic; pentru Valy asta pare foarte firesc, deoarece așa simte, așa trăiește și așa transmite el. Care este, după mine, cel mai mare atu al lui Valentin în afară de un talent debordant? Este inima și sufletul lui. El cântă cu inima, nu doar cu vocea, nu doar cu gândul, ca să nu uite cuvintele sau nu știu ce; el cântă cu sufletul și lucrurile astea imediat te cuceresc și te conving.”

Europa Liberă: Dar dacă eu o să încerc să vă provoc...

Svetlana Bivol: „Încercați!”

Europa Liberă: ...și o să spun „poate el foarte bine știe să imite asta”?

Svetlana Bivol: „Nu!”

Europa Liberă: Nu?

Svetlana Bivol: „Nu! Scena nu iartă.”

Europa Liberă: Dar cum să vedem noi că, într-adevăr, îi așa sincer și nu-i un foarte bun artist, care interpretează sinceritatea?

Svetlana Bivol: „Dle Botnaru, eu vă zic – ecranul și scena sunt roentgen-ul cel mai bun, cel mai corect. Niciodată un ecran și, mai ales, o scenă nu iartă falsul. Da, poți juca; da, poți face zâmbetul acesta... Valy cântă cu sufletul și scena lucrul acesta îl vede imediat. Nu doar când începe a cânta, doar când pășește în scenă deja se vede – cine este acest artist, câtă cultură interioară are, câtă erudiție are. El lucrurile acestea le transmite. Și el le face foarte frumos. Valentin, eu acum nu-ți cânt ditirambi...”

Valy Boghean: „Mi-e cam greu să stau aici, dar mai rezist...”

Svetlana Bivol: „Valentin, eu îți spun ceea ce simt eu în calitate de spectator.”

Valy Boghean: „Mulțumesc!”

Svetlana Bivol: „Foarte des – și la operă, și la concerte și simfonice, și jazz – eu mă pun întotdeauna în scaunul unui spectator. Îmi place să percep muzica ca un spectator, și nu ca un specialist. Da, de la început îmi era greu, pentru că la operă răgușeam după ce ascultam, cântam împreună cu ei și mi se ducea vocea, dacă era un fals sau nu știu ce... M-am învățat. Asta tot e o artă – să știi să te separi de chestia asta, de starea asta de specialist și să te transformi într-un spectator care a venit să aibă plăcere, satisfacție, să savureze. Și eu ți-o spun în calitate de spectator: Tu îi vrăjești imediat! Mai sunt artiști în republica noastră care fac lucrul acesta, care atunci când iese în scenă, vrei să te uiți doar la el și la nimeni altul. Te cuceresc! Cuvântul acesta poate deja s-a banalizat, dar Valentin este și foarte carismatic ca artist, nu poate un băiat născut la Bumbăta fi fals.”

Europa Liberă: Eu o să vă dau dreptate, pentru că eu m-am îndrăgostit – are el așa un cântec, da? – m-am îndrăgostit de el tocmai pentru că emană această energie. Cum îți recuperezi după spectacole energia pe care o dai?

Valy Boghean: „N-am trăit o viață atât de conștientă până acum ca să înțeleg că totuși la ai mei 40 (de ani) cumva am o datorie să mă protejez... Forma asta de a ieși în scenă și a avea acest buton care înseamnă să te deconectezi de tot și să scoți ceva din tine. O emoție repetată înseamnă ceva învățat pe de rost; a cânta pe de rost este catastrofa veacului acesta. Perfecțiunea e bună, dar ea-i bună atunci, în repetiții și până a ajunge în scenă. Dar scena – cum spuneți – nu că e vorba de mine...”

Svetlana Bivol: „Nu iartă, nu!”

Valy Boghean: „...dar ea nu iartă. Ea nu iartă falsul, ea nu iartă prefacerile, mai ales, în muzică. Și aici cred că mulți colegi sau oameni de artă – și eu am avut marele noroc să simt și să înțeleg lucrul acesta la o vârstă corespunzătoare, ca să pot exploata cumva lucrul acesta. Mă refer la comportamentul în scenă. Da, eu am foarte multe greșeli în scenă, parte nu le vedeți.”

Europa Liberă: De unde afli? De la nevastă?

Valy Boghean: „Ooo, critică am multă, multă, multă și dură... Și asta-i o altă parte, trebuie să reziști la această critică a oamenilor tăi. Eu după orice spectacol de genul acesta – și-l organizez, și-l produc, și cânt solo – eu o săptămână nu sunt om. Și lupt cu aceste emoții pe care le-am adus până într-atât, deci nu dorm, umblu ca o curcă chioară așa prin oraș ca să-mi revin...”

Europa Liberă: Sau ca o lupoaică lăuză.

Valy Boghean: „Da. Sau să mă retrag...”

Europa Liberă: Dar la ce bun asta tot? Uite, dna Bivol a spus că insiști numaidecât să ai o orchestră, nu-ți permiți fonogramă. Acum efortul acesta se justifică, se recompensează, mai ales pe un stadion?

Valy Boghean: „Dacă iarăși, mă gândeam... dacă vă referiți la partea financiară, e banal.”

Europa Liberă: Nu neapărat financiară. Uite, tu faci un efort, inclusiv financiar, dar aduci o mulțime de lume, o orchestră întreagă...

Valy Boghean: „Ca să-mi fie mie mai ușor, dl Vasile. Nu caut explicații, că fac asta pentru țară, că fac asta pentru public, pentru că atunci mă înec în gândurile acestea. Ca să-mi fie mie mai ușor, eu fac asta pentru mine...”

Europa Liberă: Așa...

Valy Boghean: „...pentru familia mea și pentru că eu altfel nu pot să trăiesc. Este o chestie lăuntrică și dacă cedezi... Așa m-a creat Dumnezeu...”

Europa Liberă: Valentin – mie mi se pare, văzut de la o parte – nu-i tocilarul care a umblat cu vioara, dar el îi mai mult autodidact, el îi mai mult de la păstorii care și pe Beethoven îl cântă la fluier; pe de altă parte, performanța muzicală adevărată trebuie s-o faci tocmai făcând exerciții la pian ani de zile.

Svetlana Bivol: „Așa e!”

Europa Liberă: Care-i proporția, mai ales în cazul moldovenilor care-s în alte condiții, decât cei care au făcut pianul de la șase ani?

Svetlana Bivol: „Valy – cum ați spus Dvs. deja de câteva ori – este un fenomen, într-adevăr, dar el a făcut școală de muzică, el a făcut pian, el a făcut trompetă, el a făcut școala bună de la Cornești...

Valy Boghean: „De două ori...”

Svetlana Bivol: „O școală cu tradiții, care avea profesori foarte buni. Nu știu dacă mai sunt ei, cei care erau...”

Valy Boghean: „Este școala, ne mai vedem acolo...”

Svetlana Bivol: „Școala a fost pe timpuri una foarte, foarte bună și, uneori, acele șapte clase, ca și cei șapte ani de acasă, îți dau mult mai mult decât universități mari. Da, noi nu vorbim de performanța unui pianist ca Richter sau a unui violonist ca Oistrakh, noi vorbim acum de acel fenomen Valy Boghean care s-a clădit, plus la toate a zis că e de la Bumbăta. Un om născut la codru îmbină foarte mult și prinde foarte multă energie și – dacă vreți – intonații, triluri de la păsări. Este absolut firesc acest lucru. Eu n-am văzut oameni de la codru să nu aibă verticalitate, să nu aibă foarte mult talent. Acolo chiar se nasc oameni integri și-mi plac foarte mult; și frumoși, și foarte frumoși fizic. Cred că această sevă le dă foarte multă putere, energie, îi încarcă. Plus la toate, el atâta muzică a auzit în casa lui, unde au fost atâția și sunt atâția copii... Toți care au făcut muzică, el de la fiecare a prins câte ceva. Mai departe, a performat în scenă, el colaborează cu artiști de foarte mare valoare și de la ei învață multe lucruri. El foarte mult improvizează în scenă. Asta este firea lui. Și această improvizație firească...”

Europa Liberă: Păi, eu asta am în vedere că dă senzația unui țăran care a coborât din vârful muntelui, dar ia nota atât de perfect, că-ți faci cruce.

Svetlana Bivol: „(râde) Exact!”

Valy Boghean: „Ca să adaug cumva. Contează că eu nu vreau să ajung undeva acum ca artist, să vorbesc ca nume sau star. Lucrurile acestea nicio secundă n-au stat în fața mea, niciodată n-am avut plăcerea să le savurez și până în ziua de azi îmi doresc să merg prin orașul acesta ca să nu fiu observat, că cuiva îi dă plăcerea că îl oprește, eu nu știu, cumva mă rupe din gândul meu sau din alte lucruri și atunci e că, dacă fac muzică fără să doresc cu ea să exploatez sau să fac bani sau să devin star mondial, lucrurile acestea devin un pic altfel. Avem când să ne gândim la mesaj, la calitate sau avem când să ne gândim, să lucrăm cu acest produs. Vorbesc despre band-ul și muzica pe care o facem, în momentul în care...”

Europa Liberă: Dar totuși oleacă de orgoliu nu-ți dă popularitatea asta și faptul că ești în topuri nu-ți alimentează... boală stelară, nu?

Svetlana Bivol: „Niciodată n-am simțit asta la Valy.”

Valy Boghean: „Eu sunt un om foarte fricos și lupt cu frica asta zi și noapte.”

Svetlana Bivol: „Și e foarte modest! Eu n-am simțit la Valy niciodată...”

Europa Liberă: Păi îl provoc eu. Eu tot n-am simțit.

Svetlana Bivol: „Da? Provocați-l! Să ne zică el cum luptă.”

Valy Boghean: „Eu deja am înțeles ce urmează în această emisiune... Ce-o să-mi dea acest orgoliu? Și eu am văzut mari artiști – aici chiar vreau să vă spun, dacă mă provocați – fără modestie. Eu trebuie să mă laud că eu am cântat pe aceeași scenă cu José Carreras, după el am cântat noi cu georgienii...”

Svetlana Bivol: „Dar eu l-am ascultat pe viu într-un concert. (râde)”

Valy Boghean: „...cu trupa „The Shin”. Iarăși jazmeni mari din toată lumea, Roberto Fonseca la București, eu n-am văzut în oamenii aceștia – cât am putut eu să-i urmăresc – ceea ce spuneți Dvs.: orgolii sau... Deci, evident că ei sunt diferiți de noi, evident că-s diferiți de omul de la țară cu care eu acum mă mândresc – dacă vreți – acolo, în afară. Eu oricum am trecut o etapă a lucrurilor inhibate, complexul din viața mea, pentru că, fiind neșcolarizat, dar aflându-mă deja în lumea mare a muzicii cu „Trigon”-ul și văzând cum mânuiesc alții instrumentele, ce fac, eu mă făceam așa mic și nici nu-mi venea să cânt, dar pe zi ce trecea, începeam să cânt – ceea ce spuneți Dvs. – improvizația sau partea asta a mea libertină, pe care o caut până în ziua de azi, forma asta de limbaj, ca să mă exprim prin muzică, ea îmi dădea din start o atenție asupra mea, ca pe urmă și până în ziua de azi eu fac din ea un cult întreg. Eu sunt om de la țară, știu ce înseamnă sobă, cuptoraș și multe alte lucruri pe care le expun în muzică, pe care le expun și în afara spațiului nostru românesc asta îmi dă o prioritate și o individualitate mare.”

Europa Liberă: De ce am pornit discuția asta? Nu vreau neapărat să te bag în grila asta, dar avem două exemple recente. Iată, Filip Kirkorov, care peste tot se prezintă, dom’le, că el îi vedetă și trebuie să-l tratezi ca atare, regele al doilea după Alla Pugaciova și, de exemplu, am văzut secvența pe YouTube cu McCartney într-un pub, în concertul acela improvizat...

Svetlana Bivol: „Da, acum nu demult...”

Europa Liberă: ...cu dragostea asta adevărată față de muzică.

Valy Boghean: „Intuiesc că lăuntric sunt mici și vor să fie în afară mari.”

Svetlana Bivol: „Pe cât e mai mare personalitatea...”

Valy Boghean: „...e mai accesibilă.”

Svetlana Bivol: „...pe atât e mai modestă și mai accesibilă această personalitate. Este un lucru firesc.”

Europa Liberă: Să vă mai întreb ceva. În lumea muzicienilor ca și cum există niște gelozii că a plecat – ca gogoașa – Boghean a plecat de la Ștefăneț, și-a făcut propria trupă... Dumneata nu știu cum n-ai creat antagonisme, episodul acesta s-a consumat destul de ușor. Despre lucrurile acestea vrei să vorbim un pic?

Valy Boghean: „Da! De ce nu? Eu sunt întrebat chiar și de colegi, și de altcineva. Toate acestea eu le-am trecut în familia mea. Eu fiind al 14-lea în familie, tot ce spuneți – plecări, că acesta s-a supărat cu acesta, dar acesta a venit de aici, dar dacă eu m-am supărat, vezi că tu n-ai...”

Europa Liberă: Da, i-a dat mai multe bomboane...

Valy Boghean: „Gen... Cred că asta este cumva cea mai mare cumva învățătură de acasă.”

Svetlana Bivol: „Exact!”

Valy Boghean: „Trebuie să recunosc că nu-i ușor. Lucrez cu oameni talentați, orgolioși – cum spuneți Dvs. – orgolioși în sensul frumos...”

Europa Liberă: Ambițioși...

Valy Boghean: „Da, aici cred că mai bine e ambițioși. Și atunci, eu, fiind un băiat de la țară și în gașca aceea fiind cel mai tânăr atunci – acum am colegii și mai mici –, mai ales, când nu am cu ce să mă apăr, că ei sunt cei care au în spate școli și atunci, aș putea eu ca un manager sau ca un om care coagulează mai mulți artiști, aș putea eu să-i adun, dar sunt anumite trepte unde trebuie să faci față muzical, educativ. Și atunci era un pic – să zic eu – o situație mai complicată. Eu sunt acel amortizator între toate lucrurile acestea și, între timp, m-am învățat când să mă opresc și când să acționez.”

Europa Liberă: Am înțeles.

Svetlana Bivol: „Școala familiei. Asta este foarte important. Este o zicală, apropo, vreau să-l completez, din Orient, care tare mult îmi place. Ce înseamnă copiii în familie? Un copil în familie este un egoist; doi copii în familie – nu știu cum să împartă averea părinților, după plecarea lor; trei copii – deja este colectiv. Vă dați seama ce colectiv are el de 14 copii?”

Europa Liberă: Da... Din acest aspect vreau să trecem la următorul. În relația cu marile piețe care consumă fenomenul muzical de la noi și proxima piață este piața românească, dna Bivol, de multe ori se creează senzația că românii acceptă reprezentanți ai Republicii Moldova ca un element exotic.

Svetlana Bivol: „După mine, nu!”

Europa Liberă: Și există un tratament așa... ușor, până când i-a dezvățat Botgros, până i-a dezvățat Valy Boghean.

Svetlana Bivol: „Da, exact! Probabil că a fost cândva. De acord, acum sunt de acord.”

Europa Liberă: Și artiștii au fost nevoiți să accepte, într-un fel, ușoara umilință, pentru ca să-și asigure trambulina, chiar așa, știind că s-ar putea acolo să fie „bednîie rodstvenniki” (rudele sărace), merg pe piața aia și, dacă ai talent, te lansează. Cum apreciați Dvs. relația asta și, mai ales, traiectoriile începând de la Dan Balan?

Svetlana Bivol: „Totuși, cred că piața românească nu că doar îi acceptă, dar îi solicită pe artiștii noștri, deoarece sunt foarte talentați; pe alocuri mult mai talentați decât alții. Nu vorbesc de toți artiștii români, că sunt foarte buni artiști, extraordinari, dar ai noștri au acel „ceva” în ei pe care nu-l au foarte mulți români. Și trec la un exemplu foarte recent. Orchestra simfonică, da? Orchestră simfonică de care sunt foarte multe, în fiecare oraș sunt orchestre simfonice în România. Nu vorbesc că suntem extraordinari sau nu știu ce, n-avem instrumente, avem – asta-i, apropo, o temă de discuție și într-o zi o să vorbim neapărat – am fost invitați la Târgu-Mureș la un festival fantastic – „Virginia Zeani” – o mare personalitate de origine română, care l-a descoperit pe timpuri pe Pavarotti etc., stabilită în America până astăzi; 93 de ani are. Și am fost invitați noi ca să cântăm în premieră opera „La Somnambula” de Vincenzo Bellini, și nu altă orchestră. Da, eu înțeleg Centenarul, în cadrul Centenarului facem acea simbioză, acea nu știu ce, dar toată lumea a rămas foarte, foarte impresionată. Pentru noi a fost o mare cinste să cântăm în acel proiect. Ei apelează și ne solicită pe noi – vorbesc de toți artiștii de toate genurile –, că suntem buni. Pe timpuri, poate că era... Da, eu înțeleg că în showbizul acesta...”

Valy Boghean:Oricum, o să vă contrazic...”

Svetlana Bivol: „Chiar vreau să mă contrazici, deoarece în showbizul vostru, așa mai, mă rog, muzică ușoară, jazz și nu știu ce, probabil sunt și alte pietre subterane și ape și nu știu ce, dar cu toate astea, sunteți apreciați. Publicul vă apreciază. Până la urmă, se lucrează pentru public, și nu pentru managementul acesta așa-numit showbiz și nu știu cum.”

Valy Boghean: „Mă gândesc că această întrebare ar fi bine s-o separăm în două părți.”

Svetlana Bivol: „Da!”

Valy Boghean: „Una care ar fi cei care organizează concertele și casta asta de oameni care stau între artiști și...”

Svetlana Bivol: „Exact! Impresariatul...”

Valy Boghean: „...impresariatul și pe urmă – publicul, efectul sau aprecierea publicului. Dacă vorbim de public și eu deseori zic că omul de artă nu are voie să separe publicul, să-l selecteze, să zică că unu-i mai bun, altu-i mai rău, nu există – publicul e fantastic în România și n-am întâlnit de când încerc să fiu prezent pe piața muzicală românească, n-am avut, poate un spectacol sau două n-am reușit noi să ridicăm publicul în picioare. O spun fără modestie.”

Europa Liberă: Eu o să fac și o paranteză. În primul râd, că ei sunt mai mulți decât noi, în al doilea rând, își pot permite să cumpere un bilet la concert.

Svetlana Bivol: „Da, exact! Aveți dreptate, perfectă dreptate aveți.”

Valy Boghean: „Dar dacă vorbim de acest fenomen care acum cumva este la modă să aduci pe cineva din Republica Moldova și trebuie să recunoaștem că acest buldozer care a rupt acest drum, care a făcut cărare eu îl dau totalmente lui Nicolae Botgros.”

Svetlana Bivol: „Da, de acord!”

Valy Boghean: „Și nu alte proiecte și vreau să fiu foarte corect acum, ținând cont că poate să mă condamne Balan, Pavel Stratan, care a fost și el un fenomen pentru piața românească, eu l-am studiat cu mare atenție.”

Svetlana Bivol: „Da, perfect.”

Europa Liberă: Da, dar el, fiți de acord, tocmai la el mă gândeam, când l-au invitat ca să vadă așa o chestie exotică...

Valy Boghean: „Nu-i adevărat, nu-i adevărat, bade Vasile! Deci, noi avem acolo o piață enorm de mare și, uite, el a prins atât de bine în casta aia de oameni care au nevoie de la muzică nu ca să-și cultive cumva sau să-și ridice faza de IQ, ca să-și distreze mintea lor cu niște...”

Europa Liberă: Nu, eu nu zic neapărat în jurul pieței românești; eu zic, în general, când din Occident cineva mă vedea pe timpuri că mergeam eu la Consiliul Europei cu notebook, că nu erau laptopuri pe atunci, prin anii ’90 erau o raritate, și se uitau la mine – tu vii de la Chișinău cu notebook? Și pe mine mă ofensa chestia asta, atitudinea, ca și cum noi suntem niște provinciali și, uite, au și ei laptopuri, dom’le.

Valy Boghean: „Unul dintre fenomene este cuvântul umilință. Noi putem accepta acest lucru prin faptul că pe alocuri eu conștient îl las și văd că deja îl duc în spate, organizatoric sau din alte punct de vedere, dar faptul că eu pot ceda un pic sau tolera anumite lucruri îmi dă voie să cresc, ceea ce a făcut cred că și Nicolae Botgros.”

Europa Liberă: Botgros a dat clasă tuturor...

Valy Boghean: „El a avut o istorie care-i descrisă, când s-au convocat toți împotriva orchestrei ca să nu mai intre pe piața românească.”

Svetlana Bivol: „Da, a avut și astfel de experiențe.”

Valy Boghean: „Și atunci ce a făcut? Nu tot puterea de a accepta această umilință din partea prietenilor, colegilor, presupușii, că acolo erau dirijori de orchestre... Așa și aici. La început, la mine a fost mai simplu – au început să aprecieze muzicienii. Și eu umblam așa, umflat în sine, măi, uite ce a scris muzicianul acela, a postat pe Facebook cântecul meu și a scris... ca să înțeleg că asta-i o problemă. Ei exprimă acest lucru, dar când ajungi să participi, ei înțeleg că scena ceea... cât pot să încapă acolo într-o zi de festival sau într-un concert – trei-patru trupe într-o zi și, dacă mai vin trei din Basarabia, atunci noi rămânem într-o parte. Și asta e firesc, dar pe zi ce trece se găsesc oameni în România – aici vreau să spun – oameni care nu neapărat că au un sentiment aparte față de noi, moldovenii, legat de sentimentul Unirii, nu, legat cu adevărat de faptul că noi suntem foarte preciși în pașii noștri organizatorici. Dacă am zis că ajung la ora asta, eu pot să întârzii cu o jumătate de oră; dacă am zis că fac asta, eu fac.”

Svetlana Bivol: „Exact!”

Valy Boghean: „Și ei la un moment dat nu înțeleg cum poate fi așa ceva, pentru că eu m-am învățat acum să înțeleg graiul românesc, acel de zi cu zi, nu acesta frumos pe care-l cunoaștem noi. „Ne vedem mâine”? „Da, hai vino”! Eu ajung la București – vă dați seama – „ne vedem mâine la București”?! Ajung la București... „Dar eu nu-s în oraș”...

Svetlana Bivol: „Da. Apropo, ai dreptate!”

Valy Boghean: „Ceea ce înseamnă că la noi așa ceva nu-i.”

Svetlana Bivol: „Ei respectă această disciplină și responsabilitate a muzicienilor.”

Valy Boghean: „Lor li-i comod că noi suntem mai ieftini ca cei de acolo și trebuie să fim realiști.”

Svetlana Bivol: „Dar vreau să vă zic încă ceva: și cultura generală este mult mai înaltă, trebuie să recunoaștem lucrul acesta. Ei au cultura vizionării concertelor, sălilor de spectacole, ei o au; cultura auditivă ei o au.”

Valy Boghean: „Asta, da!”

Svetlana Bivol: „Ei știu cum să facă lucrurile acestea, ei știu la ce merg, ei sunt pregătiți, ei dacă merg să asculte Simfonia a cincea de Beethoven, ei o ascultă acasă, foarte mulți o ascultă acasă pe YuoTube și pe urmă vin cu partituri unii. Există această cultură!”

Europa Liberă: Eu mai am o întrebare: Sclipim, talentele noastre sclipesc?

Svetlana Bivol: „Sclipim!”

Europa Liberă: Pe piața românească sunt întrebați și îi sac fără fund, îi inepuizabilă resursa asta.

Svetlana Bivol: „Da!”

Europa Liberă: Și atunci, dna Bivol și dl Valy Boghean, vă întreb: De ce moldovenii nu sunt buni și în alte lucruri? În primul rând, nu știu a se autoguverna, eu nu zic să facem sateliți, nu zic să facem Mercedesuri, cum dl Anatol Botnaru îmi spunea: „Nu trebuie să facem noi Mercedesuri, noi știm a face concerte la Butuceni”. De ce Republica Moldova nu poate să fie la fel de bună și în alte domenii?

Svetlana Bivol: „Vă spun eu. Părerea mea este aceea că totuși din nou cultura generală, cultura, cultura generală a oamenilor, ei dacă – nu vorbesc de guvernanți concreți, dar vorbim așa de guvernare – ar fi făcut școli muzicale, școli de artă, ar fi crescut în acest mediu, în săli de spectacole, ei altfel aveau să guverneze și să gestioneze totul ce se întâmplă. Credeți-mă că doar o facultate nu-ți dă atâta percepere corectă a situației decât acea educație de la șapte ani de acasă și prin școlile astea, școlile de artă – la general vorbesc – toate artele educă foarte frumos și dezvoltă foarte mult personalitatea.”

Europa Liberă: Eu vă dau dreptate și pot să recurg la un exemplu. În Cehia l-au ales pe un scriitor președinte – Havel –, moldovenii l-au ales pe un fost ministru de Interne. Răspunsul dumitale: De ce moldovenii nu fac și alte lucruri?

Valy Boghean: „Eu aș împărți răspunsul iarăși în două. Îmi este mai ușor așa...”

Svetlana Bivol: „OK, da.”

Valy Boghean: „Evident, nu aș vrea acum ca noi, oamenii de artă, să punem rezolvarea toată numai în cultură, în artă și...”

Svetlana Bivol: „Cultura la general?”

Valy Boghean: „Pentru mine asta este doar o parte a problemei și nu este ceva integru, cu toate că așa ar suna: ar fi salvarea în tot – în mentalitate, în cultura mentalității, cultura socială...”

Svetlana Bivol: „Exact! Cultura comunicării care nu există practic.”

Valy Boghean: „...dar pe zi ce trece, și locuiesc în Chișinău din 2000 și având deja o vârstă în care chiar vreau să cred că, cel puțin în cercul meu, ceva pot să fac pentru asta, să schimb sau să fim noi – de la mine să înceapă altfel, de la mine să înceapă elementar cultura în ograda în care locuiesc și multe alte lucruri...”

Svetlana Bivol: „Așa e!”

Valy Boghean: „Propaganda lucrurilor politice care se află în țara asta și această țară mică care, după mine, e un dâmb pentru toată politica mare geografică este că acești oameni care mai sunt, care mai cred că n-o să vină nimeni să ne salveze, dar autosalvarea e la noi, până n-o să înțelegem să ne putem autoaprecia și când zic autoaprecia, asta înseamnă să începem și de la un măturător de stradă, când el mătură cu adevărat, atunci lucrurile astea se prind prin propagandă și școlarizări enorm de mari de a controla masele în Republica Moldova, de aceea suntem ceea ce suntem astăzi. În sensul rău – nu ne putem coagula, nu mai avem momentul acesta de a crede unul în altul sau nu cumva la un moment dat să putem să-i zicem cuiva „bravo!”. E ceva anormal. Și acceptăm ușor, în comparație cu 10-20 de ani în urmă, mai greu, că atunci tot ce venea din afară era bun.”

Europa Liberă: Deci, magnetismul se pierde, da?

Valy Boghean: „Se pierde, pentru că eu sunt cel care cred în autoaprecierea neamului. Avem acest drum, nu de atâta că a venit cineva și l-a făcut rău. Pentru o parte din ceea ce se face acolo tot noi suntem vinovați. Tot ce avem este vina noastră. Chiar și acești oameni care pretind că sunt conducătorii țării acesteia, tot este vina noastră absolută, dar o mare parte – vă zic – eu sunt de părerea că este influența asta bine gândită și o văd în jurul meu prin tot ce vreți. Și sunt gata într-o bună zi să mă pronunț. Dacă a devenit astăzi Facebook-ul o problemă, cred că deja noi avem mai mari probleme de tot felul.”

Europa Liberă: Da, eu tind să-i dau dreptate și lui Valy Boghean, și doamnei Bivol și să vă îndemn să vă gândiți: dacă astăzi în familia dvs. crește un viitor președinte, un viitor deputat, aveți grijă de el. Trimiteți-l la un spectacol, la un concert, pentru că, atunci când o să fiți pensionari și o să cerșiți pensia de la deputați, să știți că ați contribuit la verticalitatea, etica și morala acelui deputat care o să voteze. Pe curând!

***

Doamnelor și domnilor, aici se încheie emisiunea noastră de astăzi, la care au participat Svetlana Bivol și Valy Boghean. Ne reauzim duminica viitoare. Până atunci, ne puteți asculta zilnic, dimineața și seara, pe frecvențele care vă stau la îndemână sau pe internet, la orice oră, iar sâmbătă, ca de obicei, vă dă întâlnire Valentina Ursu, după care eu, Vasile Botnaru, am să vă invit duminică s-o luăm de la capăt. Pe curând!

AntiNostalgia – privind spre viitor

Zece documentare, zece dezbateri publice si mult mai multe reportaje despre trecutul comunist și viitorul țărilor și comunităților din Europa Centrală și de Est. „Cu cât privești mai departe în spate, cu atât vei vedea mai departe în viitor” (Winston Churchill)

XS
SM
MD
LG