Vasile Cantarji: Născut 22 august 1982 în satul Colibabovca, Leova. Absolvent al Facultății de Sociologie și Asistență Socială, USM. Sociolog la Centrul de Investigații Sociologice și Marketing „CBS-AXA”.
Luni
Prima zi de școală. Sentimente în contradicție. Emoțiile amintirilor de școală, copilărie și farmecele toamnei. Și totodată firescul revenirii la cotidian, cu orele fixe de trezire, grabă la grădiniță, apoi școală. Și ambuteiajele, de care cam uitasem pe timp de vara, căci intram în oraș mai târziu, după luxul cafelei servite cu prietenii din grupul Viber numit Cofeneala. Și la acest din urmă obicei vom renunța, până la prima vacanță.
În această zi mereu îmi amintesc de ghiozdanul cel verde, din „dermantină”. L-am purtat vreo 5-6 ani, cred. Îmi amintesc cum bucuria vacanței încet se schimba cu așteptarea școlii. Dorul de școală devenea și mai pronunțat cum ne procura mama rechizitele. De rămânea și o lună până la școală, le așezam cu grijă pe toate în ghiozdan, apoi în fiece zi le scoteam, admiram și așezam înapoi. De unu septembrie buchetul de garoafe roșii, din grădină, era obligatoriu. Crezându-ne băieți mari deja, ne jenam să mergem cu buchetul prin sat. De aceia, mereu aveam înțelegerea cu fratele Dima să-i duc și ghiozdanul lui, iar el ambele buchete.
O altă senzație inerentă acestei zi, care am resimțit-o și astăzi, este că dimineața e mult mai răcoare decât zilele trecute, deși vremea caniculară persistă în continuare.
Marți
Sofia a mers spre grădiniță mândră că nu și-a luat jucării de acasă, căci așa a spus educatoarea. Nicu a zis că a luat două jucării ca să nu-l „enerveze” Maxim. Nu am mai intrat în esența ecuației care ar implica cantitatea de jucării și comportamentul „enervant” a lui Maxim. Important că privind-o mândră pe Sofia m-a rugat să-i amintesc mâine că nu e voie să mergi la grădiniță cu jucării de acasă, astfel nu-și va lua nici el.
Alterăm muzica pe drum spre școală. O piesă pun eu, una Mircea. Zice că cele preferate de mine sunt plicticoase. O fi.
Rutina revenită. Zi intensă. Apeluri, mail-uri. Finisat o ofertă comercială. Încheiem ziua cu sentimentul lucrului bine făcut. Și totodată sentimentul cronic de indispunere. Lucrările merg mai încet din cauza deficitului de muncitori. Orice angajator cred că înțelege și simte.
Spre seară se răcorește. Pe noapte se așteaptă ploi. Ce bine ar fi.
Ne adunăm cu băieții „la garaj”. La o bere. Glume, hohote, planuri, înțelegeri bilaterale. Toate la grămadă.
Miercuri
Afară răcoare. Încă plouă. Se răsuflă mai ușor. Picii pe drum spre grădiniță s-au tot contrat cine va ține umbrela. Până la urmă am ținut-o eu. Mergând nesincronizați, ne-am udat toți trei.
Drumul până la birou a durat mai mult. Ambuteiaje mai mari. Mereu e mister de ce sunt mai mari, căci oricum nimeni nu mărește distanța față de autovehiculele din față, așa cum se recomandă.
Venind de la masă o întâlnesc prin parc pe Viorica. Am servit o cafea, amuzați și bucuroși de întâlnire pe neașteptate și neplanificate. Până cumpărăm automobil nou în schimbul celui vechi, pe care l-am vândut, mergem spre serviciu cu troleibuzul. Astfel a și fost posibilă această întâlnire neașteptată. Ne plângem de internet și comunicarea online, dar e cam aceiași problemă și cu automobilele. Tocmai lipsa unui automobil a făcut posibilă o întâlnire neplanificată între doi soți în parcul central. De râs și de plâns, vorba cea „din popor”.
Joi
Încă o zi agitată. Toate o dată. Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama ce însemnă reminder-ul pentru ora 16, setat de dimineața în agenda telefonului.
Ah, da, am mers cu troleibuzul din Rîșcani spre Centru. N-o făcusem demult. Destul de confortabil. A fost unul din cele noi, pe care scria că e asamblat în Chișinău.
Seara la serbare. Mica Melisa a făcut un anișor. Gheorghe a bătut toba. Veselie. Picii au sărit vreo două ore la trambulină. Cum de rezistă...
La masa de sărbătoare lângă mine a stat un domn foarte interesant. Discutam multe. Diferite. Nu-mi trecuse prin cap să-l întreb de profesie. Apoi mi-a zis singur. E preot. Hm, iar eu acceptam pariu că ceva legat de muzică.
Vineri
Am ieșit mai devreme, căci trebuia să o iau și pe nepoată până la școală. Pe strada Florilor ambuteiajul e infernal. Aproape întârziasem la școală cu Mircea.
Ziua de muncă a trecut repede. Una din multele zile când parcă nu ai stat locului, însă seara cu greu îți amintești ce ai realizat.
Seara e ale fotbalului. Anunț pe Viber. Băieții s-au adunat repejor. Numere aleatorii, echipele create. Au revenit și băieți care demult nu fusese. Unul și-a revenit după traumă, altul revenit de peste hotare. E bine.