Născută la 16 decembrie 1956 în satul Volintiri, raionul Ștefan Vodă. În anul 1980 a absolvit Facultatea de Chimie a USM. Începe activitatea de muncă în calitate de profesoară la școala nr. 4 din orașul Căușeni. A făcut studii la Școala Științelor Politice din orașul Kiev, Ucraina. Revenită în Moldova începe activitatea în administrația publică raională. Urmează studii de master la Academia de Administrare Publică. În anul 2005 începe activitatea în programul de dezvoltare participativă a comunităților din Republica Moldova, finanțat de guvernul SUA prin intermediul USAID Moldova. În perioada 2009-2020 a activat în Serviciul resurse și asigurarea durabilității investițiilor în aparatul președintelui raionul Căușeni. Lideră în Asociația Psihologilor Tighina din anul 2000. Rezultatul activității echipei Asociației Psihologilor Tighina este crearea Centrului Maternal „Pro Familia” din orașul Căușeni, instituție acreditată pentru calitatea serviciilor de asistență a femeilor și copiilor aflați în dificultate. Activează calitate de consultantă în mai multe proiecte și mentoră a aleșilor locali la primul mandat. Colaborează cu autoritățile locale din raioanele Căușeni, Cimișlia, Ștefan Vodă, Hîncești în domeniul de atragere a investițiilor.
M-am trezit de la sunetul picăturilor de ploaie. Am ieșit afară să ascult sunetele liniștitoare, să admir bucuria plantelor, care pentru care fiecare picătură este energie și putere de creștere. Îmi place mult când plouă. De fiecare dată când admir ploaia înnoiesc amintirile pe când alergam prin șuvoaie pentru a salva boboceii și puișorii, când căram la adăpost ghiveciurile de flori firave, când stăteam cu o haină sau o bucată de peliculă în cap în pârăile din ulița copilăriei și îmi imaginam că sunt o corabie pe mare. Amintiri, amintiri, amintiri cât de hrănitoare sunt pentru suflet. Telefonez fratele să aflu ce mai face și îmi răspunde, că admiră și se bucură de ploaie. Câtă speranță, liniște și bunătate .
Citisem cândva că sunetul ploii nu are nevoie de nici o traducere. Toată ziua am fost însoțită de simfonia magică a picăturilor de ploaie. Seara reușesc să citesc doar câteva pagini din cartea „Copiii libertății” de Marc Levy.
Dimineața începe cu mesajul pentru copii, este rugăciunea de început a fiecărei zile în care pun speranță că la ei totul este bine. Este ultima zi din lună. Luna mai a fost din abundență cu evenimente, activități, despre care trebuie să scriu în rapoarte, concluzii, propuneri de perspectivă. Nu-mi plac zilele de raportare, poate din cauza că nu pot descrie câtă atitudine, responsabilitate, suflet am pus în fiecare activitate realizată, cât de prețios este rezultatul obținut. Reușesc să scriu tot ce am făcut și respect povața să las documentul să se răcească. Dimineața la sigur va fi mult schimbat, dar începutul este. Participa la două ședințe și sunt aglomerată de gânduri și idei ce am de făcut în luna iunie. Va fi cald nu doar de la temperatura vierii, dar și din volumul de sarcini trasate. Seara tradiționala analiză a știrilor din Ucraina. Cât de mult ne-a schimbat viața acest război. Discuțiile, de final de zi cu prietenele sunt despre situația în Moldova, încercăm să discutăm doar despre schimbările pozitive. Ne învățăm să prețuim liniștea emoțională.
Prima zi de vară, ziua copiilor.
Tot timpul am fost nedumerită de această sărbătoare. Care este esența ei, când cu gândul la copii trăim fiecare clipă din viață. Așa au fost buneii, așa au fost părinții, așa suntem noi, această grijă, angajament pentru soarta urmașilor este înscris în codul genetic a fiecărei persoane. Cum ar fi să am grija nepotului, fiicei ginerelui o zi în an. Nici chiar mesajul de dimineață adresat lor nu este altfel decât cel din alte zile. Dar dacă ne referim la atenția oferită copiilor de către autorități, organizații și instituții în această zi atunci , care este impactul lor asupra situației copiilor marginalizați, care sunt jertfe a violenței, lipsurilor ...... Toate aceste gânduri sunt însoțite de muzica, care răsună în oraș, felicitările maturilor, vocile copiilor.
Răsfoiesc mesajele fiicei cu fotografiile scumpului nepot, îi place să frapeze, transmite mesaje cu fiecare privire. Spune că va fi medic, are echipament și instrumente medicale. Fiica mi-a scris că întreabă dacă pe bunica o doare gâtul, dacă poate are febră și promite că când vine în vacanță mă va trata.
Câte emoții, câte gânduri de bine sunt pentru acest omuleț, care la cei patru ani a reușit să aducă atâta bunătate, mândrie și speranță în sufletul meu.
Toată ziua a fost în gânduri pentru copii și amintirile din copilăria mea.
Amintirile sunt foarte hrănitoare pentru suflet și mă ajută să păstrez cât mai mult copilul din sine, de care am atât de mare nevoie
Seara am fost cu totul frântă când am primit postarea cu 240 scaune în fața gimnaziului din Odesa în memoria copiilor uciși.
Citesc știrile cu speranța că cineva a anunța când această urgie se va termina.
Rugăciunea de seară este și pentru sufletele copiilor jertfe nebuniei celor mari, pentru ei tot e ziua copiilor.
Surpriza vieții!!!
Pe un tufar decorativ din grădină s-a adăpostit un roi de albine. Gălăgioase, mișcătoare și cu un farmec nedescris. După ce le-am urmărit ceva timp, am invitat vecinele/vecinii. Au venit ca la spectacol. S-au dat cu părerile. Unele/ unii au zis că e de bine, altele/alții că e de rău, fiindcă sunt înțepătoare. A fost opinii că au zburat la flori, dar și la venin. Așa afli ce părere au vecinii despre mine. Am telefonat un apicultor să întreb ce să fac. A venit foarte repede și a „cules” roiul sub privirile curioase ale noastre, care deși ne-am născut mai de mult, așa experiență am trăit prima dată în viață. După bucuria și satisfacția albinarului am făcut concluzia, că este semn bun. Mai toată ziua a fost sub zumzetul albinelor și seara am avut mult de lucru.
Doar spre miezul nopții reușesc să fac tot ce am plănuit și nu mai reușesc să mai citesc măcar o pagină din carte.
De dimineață două ședințe on-line.
O comunicare bună cu colegele, suntem de ani buni împreună și ne înțelegem din jumătăți de cuvinte și fraze. Multă muncă, dedicație, dar și rezultate, care bucură.
Azi sunt telefonată de mai mulți primari, care s-au interesat ce mai fac, cum cu sănătatea. M-au întrebat dacă nu-mi vin copiii în vacanță.
Interesant de ce nu mă întreabă dacă planific și eu vacanță?
Mi-am dat seama de interesul primarilor față de situația mea când am primit un mesaj prin care am aflat, că Agenția de Subvenționare în Agricultură (AIPA) a anunțat apel pentru finanțarea proiectelor de infrastructură.
În luna aprilie când am încheiat apelul pentru „Satul European” mi-am zis că voi lua o pauză. Prea multă forță se depune în fiecare propunere, finalizezi apelul epuizată fizic și moral.
Oare voi avea tărie de caracter să-i refuz ? Puțin probabil, dar sper.
Vineri seara este pentru comunicarea cu mentele, planificarea activităților pentru luna iunie. Apreciez mult activitățile de mentorat, comunicările de suflet îmbinate cu schimb de experiență, opinii.
Învățăm împreună în aceste relații și ne dau putere să mergem cu încredere prin viață.