Linkuri accesibilitate

Veronica Mocanu: „Deoarece nu puteam să respir, îmi era frică că o să mor și eu”


Dezinfectarea Pieței Duomo din Milano, Italia.

Veronica Mocanu a plecat în Italia când avea 20 de ani. De 13 ani muncește în această țară unde sunt stabiliti și părinții ei. Asemenea multor moldovence, tânara lucra ca badantă pentru un trai mai bun. Ea spune că a muncit din greu cu soțul și au cumpărat un apartament. Acolo a născut un băiat care a împlinit 9 ani. Veronica mărturisește prin ce necazuri a trecut după ce s-a infectat cu noul coronavirus.

Veronica Mocanu: „Deoarece nu puteam să respir, îmi era frică că o să mor și eu”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:07:33 0:00
Link direct

Veronica Mocanu: „Eu pe la jumătatea lunii martie m-am dus la o bătrânică la care mă duceam de câteva ori pe săptămână și-i făceam curățenie. Când am venit la bătrânica aceea, ea avea febră, dar nu mi-a telefonat, nu m-a anunțat să nu vin, fiindcă, probabil, nu și-a dat seama că avea coronavirus. Am intrat la ea, am văzut că are temperatură înaltă, dar am rămas și i-am făcut curat în toată casa. Când am terminat de lucru, am plecat. După patru zile, mi s-a ridicat și mie temperatura până la 39 de grade.

După patru zile, mi s-a ridicat și mie temperatura până la 39 de grade...

Luam un medicament cum ar fi la noi paracetamolul, dar nu avea efect, temperatura nu-mi scădea. Peste două zile, am început să nu mai am putere, să nu mai am forțe, când trebuia să merg la baie, mă ajuta soțul. După cinci zile, febra așa și nu-mi scădea și doctoreasa mi-a dat un aparat care măsoară nivelul oxigenului. Când am văzut că aveam oxigenul 91-92, am chemat salvarea. Au ajuns în 10 minute și m-au luat la spital.”

Europa Liberă: Și ați fost depistată pozitiv la testare pentru virusul COVID-19?

Veronica Mocanu
Veronica Mocanu

Veronica Mocanu: „La spital ți se acordă primul ajutor și văd care e starea ta de gravitate, ca pe urmă să te ducă în reparto (salon de spital) respectiv. Acolo am stat două zile și am așteptat să se elibereze un pat ca să pot sta reparto în spital. Când s-a eliberat un pat, m-au dus în reparto, medicii mi-au acordat și acolo primul ajutor. Două zile am stat acolo unde ți se acordă primul ajutor și se stabilește cât de gravă este starea ta de sănătate. Când au găsit un pat liber, pentru că acum sunt pline spitalele peste tot, m-au dus în salonul în care trebuia să stau și acolo am stat o săptămână. Mi-au pus masca cu oxigen, veneau în fiecare zi dimineața, la amiază și seara și-mi măsurau oxigenul, temperatura, îmi acordau tot ajutorul necesar, adică la toți pacienții, nu doar mie.

Medicii erau foarte bravi, am fost foarte mulțumită de atitudinea medicilor și a personalului de acolo...


Medicii erau foarte bravi, am fost foarte mulțumită de atitudinea medicilor și a personalului de acolo. M-au tratat foarte bine. Am stat trei zile cu masca, ei în fiecare zi îmi măsurau oxigenul și văzând că oxigenul este bun, pe zi ce trecea îmi dădeau tot mai puțin oxigen până au ajuns la momentul că mi l-au scos complet și eu respiram deja singură, fără ajutorul oxigenului.”

Europa Liberă: Ai ajuns până la etapa când te-ai vindecat?

Veronica Mocanu: „Acum, ei au decis să mă lase acasă, dar mi-au spus că pentru securitatea familiei trebuie să stau izolată în casă timp de două săptămâni, să nu ies din cameră și, după două săptămâni, o să vină de la Serviciul de igienă publică să-mi facă al treilea tampon. Pe urmă o să fiu liberă și o să pot să ies, să merg la lucru.

Am suferit foarte mult, pentru că mi-a luat toate forțele, eram ca o legumă, nu puteam să stau pe picioare, să merg la baie, nu reușeam să mănânc, pentru că îmi era foame și voiam să mănânc, dar când dădeam să mănânc îmi venea voma și nu reușeam să mănânc. Am slăbit foarte mult, nu puteam să respir, respiram tare greu, aveam respirația scurtă, ca un om care-i foarte obosit și respiră repede și scurt.”

Europa Liberă: Îți amintești fiecare moment?

Veronica Mocanu: „Chiar din primul moment când am ajuns în spital și mi s-a acordat primul ajutor și au decis starea mea de gravitate, au fost toți foarte bravi. Când am ajuns acolo, nu eram numai eu, erau alte 40-50 de paturi, persoane care așteptau să fie duse în spital, respectiv corespunzător gravității pe care o aveau persoanele respective. Și când am văzut toate persoanele celea, am avut și oleacă de frică, văzându-le că stăteau toate cu măști de oxigen.

Deoarece nu puteam să respir, respiram greu, în acel moment îmi era frică că o să mor și eu...

Deoarece nu puteam să respir, respiram greu, în acel moment îmi era frică că o să mor și eu, dar pe urmă rudele, familia îmi trimiteau mesaje și mă încurajau și m-am luat în mâini și am trecut peste acest calvar. Desigur că încă nu sunt liniștită, fiindcă m-au lăsat să vin acasă, dar încă nu m-am lecuit definitiv de pneumonie, întrucât mi-au spus că trebuie timp ca să se trateze plămânii și am oleacă de frică să nu se întoarcă pneumonia, dar Dumnezeu e mare și sperăm că o să fie totul bine. Familia mea, mulțumesc lui Dumnezeu, nu s-a îmbolnăvit, chiar dacă soțul mi-a fost mereu alături.”

Europa Liberă: Deci, ești o învingătoare a coronavirusului. După aceste mărturii de groază, ce sfaturi ai avea pentru acei care nu prea cred în această infecție?

Veronica Mocanu: „Să stea acasă, pentru că această boală se pare că e o nimica toată, dar virusul acesta când vine, el vine de la persoană la persoană, și de la persoană la persoană e diferit. Eu am luat virusul de la bătrânica ceea și am ajuns în spital; bătrânica a avut temperatură două-trei zile 37,5 și gata, s-a terminat, s-a făcut bine. Și are 97 de ani această bătrânică...”

Europa Liberă: Și vei continua să mergi la ea?

Veronica Mocanu: „Acum nu, pentru că a luat o doamnă care să o asiste 24 de ore din 24 și nu mă mai duc, dar am alte bătrânele care atunci când o să termin autoizolarea, adică statul în casă, o să-mi încep lucrul și o să merg la ele.

Acest virus se transmite de la om la om într-o manieră diferită...

Acest virus se transmite de la om la om într-o manieră diferită și nu e adevărat cum spunea și Dodon că e o simplă gripă, e un lucru înspăimântător și o boală extrem de gravă și nu trebuie de subevaluat acest lucru. Eu am părinții la Parma, în orașul de alături. După ceea ce văd ei că se spune la Știri, pe Facebook despre sistemul sanitar din Moldova – nu, nu vor să se întoarcă.”

Europa Liberă: Dar tu personal?

Veronica Mocanu: „Eu personal? Nici eu!”

Europa Liberă: Deci, rămâneți acolo? Nu ai frica asta că ai putea să pierzi locul de muncă?

Veronica Mocanu: „Nu. O bătrânică de care îngrijeam a murit tot de coronavirus și am rămas la bătrânica ceea de la care m-am molipsit, aveam și contract de muncă, dar am rămas fără lucru. Mai am însă un alt bătrânel, cu care am un alt contract de lucru și el mă așteaptă. Mi-a spus: „Stai acasă timpul care e necesar, e important ca tu să te vindeci, să te faci bine și după ce te faci bine o să începi lucrul. Ei mă așteaptă, nu sunt probleme.”

Europa Liberă: Ce-ți dorești cel mai mult acum?

Veronica Mocanu: „Să fiu sănătoasă, toată familia să-mi fie sănătoasă și toți ceilalți de primprejur, pentru că dacă este sănătate – toate celelalte se fac.”

XS
SM
MD
LG