În ultima zi a primăverii am văzut cum relaxarea păşeşte falnic prin Chişinău.
La magazinul „Bere vie”, vreo cinci omuleni rumeni la faţă sorbeau satisfăcuţi din halbe. Într-o cofetărie în care am intrat, erau nişte părinţi cu copii, odraslele zburdau printre cumpărători, fără măşti, nişte tineri îşi cumpărau cafele, cel care plătea şi-a scos masca în faţa vînzătoarei, care, fireşte, nu i-a reproşat nimic. Pe stradă veselie, zîmbete, discuţii între oameni, unii fără măşti, fireşte.
Iar vîrful acestei veselii în vremea pandemiei au fost nişte focuri de artificii din cartier pe care le-am auzit în fapt de seară. Măi să fie! Oamenii dornici de libertate, sătui de carantină, au ieşit din case ca albinile dintr-un stup atacat de urs.
Iar veselia se va lărgi, se va extinde în zilele următoare. Se deschid pieţile. Iar pe 7 iunie avem Paştele Blajinilor cel amînat. Va fi vesel, indiscutabil. În această atmosferă plină de voie bună abia s-a auzit avertismentul domnului Nicolae Furtună, directorul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică. Iată-l:
„Paştele Blajinilor înseamnă adunătură de lume, care şi de pe unde. Oamenii ajung acolo cu transport, acesta este un al doilea factor de risc. Întâlnirea la mormânt a celor dragi, a persoanelor care nu s-au văzut un an sau mai mult, cu pupături şi aşa mai departe…”
Da, înţeleg că acum economicul contează, că el a scos lumea pe străzi, că trebuie oamenii să se hrănească. E OK, e de înţeles. Dar nerespectarea normelor sanitare o să ne facă viaţa grea, iar unora pur şi simplu o să le ia vieţile. Eu nu văd, dincolo de marea veselie, dorinţa sinceră de a respecta nişte norme. Şi asta e trist.
