Chișinău, între cumetrii, kitsch și colb (Interviu cu Victor Chironda)

Mediul urban nu este doar funcțional, ambianța vitală a orășenilor poate și trebuie să fie instructivă și motivantă, dacă acceptăm definiția lui Goethe pentru arhitectură pe care a numit-o „muzică încremenită”. Este un adevăr axiomatic pe care îl împărtășește expertul în dezvoltare urbană Victor Chironda, cel care de curând a încercat să pună în aplicare pledoariile de ONG-ist acceptând funcția de viceprimar al municipiului Chisinau.

Cum și dacă poate fi zăgăzuită invazia unor mostre de kitch? Din acest punct a pornit discuția lui Vasile Botnaru cu fostul deja viceprimar Victor Chironda:

Europa Liberă: Dle Chironda, sper că deja puteți vorbi nepărtinitor despre ceea ce a rămas la primărie și vreau să vă întreb ca pe un om care pricepeți în urbanism, și poate din cauza asta și pătimiți, s-o iau de la cele mai proaspete declarații ale primarului, care s-a declarat foarte mândru de modul în care a gestionat amenajarea luminițelor de Crăciun, a zis că a luat ceva care e reutilizabil, dânsul e mulțumit de partea estetică, or, eu credeam că nu-i prea reușit îngerul ăla de lângă Ștefan [cel Mare], dar cineva m-a contrazis, a zis că-i ca Șagal, și în momentul acesta m-am gândit că poate eu n-am dreptate. Și atunci între noi doi, cei care polemizam despre înger, bănuiesc că trebuie să fie cel puțin un grup de experți, trebuie să fie niște aksakali, care să ia în considerare părerile, și nu doar prețurile, să ia în vedere și această presupusă raționalitate, că o să mai fie folosit și de Paști, și de nu știu când. Iată, Dvs. ați fost pe aproape de domeniul acesta, cum se cheltuiesc banii publici pentru așa ceva, care, în fond, e o investiție în mediul estetic, care educă la fel ca și școala?

Victor Chironda: „Ca să începem cu începutul, în primul rând, pe partea de cum se cheltuie banii pe astfel de lucruri și cum acestea se decid. Din păcate, suntem cu toții nevoiți să credem pe cuvânt și să ne informăm doar din spusele dlui primar, pentru că, practic, mai ales în ultima perioadă, foarte puțină transparență este la primărie.

Deci nu putem să găsim, să vedem unde s-au făcut achiziții, licitații, care este instituția municipală responsabilă sau procură astfel de instalații, dacă sunt anumite sponsorizări, pentru că foarte des ni se spune că „sunt agenți economici care au binevoit să sponsorizeze sau să le cumpere, sau să le doneze, sau nu știu ce să facă”. Chiar și această formă de achiziție trebuie să fie documentată, iar aceste documente trebuie să fie publice, ca noi să putem sau toată lumea care este interesată să vadă.”

Europa Liberă: Dar mai ales dacă donează, el își instalează niște iepurași lângă Arcul de Triumf. Pe mine m-a întrebat cineva dacă îmi place iepurașul sau oul ăla de Paști?

Victor Chironda: „De aici și vine chestiunea asta, pentru că în mod normal de tot ce înseamnă astfel de împachetări de sărbători, iluminare artistică sau anumite instalații de genul acesta, de obicei ar trebui să existe măcar un filtru cât de cât pentru a separa, să zic, kitschul de artă.”

Europa Liberă: Cine trebuie să facă asta?

Victor Chironda: „Păi depinde. Asta poate să fie o comisie special creată la nivel municipal împreună cu societatea civilă.”

Europa Liberă: Există?

Victor Chironda: „Sigur că nu există. Asta poate să fie, nu știu, un grup de oameni care, să zic așa, pricep mai bine în tot ce înseamnă artă și frumos și pot să se pronunțe și ei. Asta ar fi, cel puțin, corect față de cetățeni, pentru că atunci când doar primarul decide...”

Europa Liberă: Deci, acum așa ceva nu există?

Victor Chironda: „Păi, cum se întâmplă de obicei? Vine un agent economic, care cumpără de pe undeva, le aduce din China sau din Turcia zorzoanele astea și spune: „Iată, noi propunem așa ceva”. OK! Și asta de obicei se acceptă, pentru că nu prea sunt alții care propun sau vine cineva adus de cumătrul nănașului feciorului primarului, sau pe linia asta de cumătrism, de obicei, și spune: „Uite, avem o firmă care la preț foarte mic o să facă foarte bine, noi tot o să avem grijă”. De obicei, asta se face ori prin intermediul preturii, ori prin intermediul Direcției locativ-comunale sau iarăși în funcție de cine-i cu banul sau cine-i cu cumătrul.”

Europa Liberă: Și asta-i grav, dle Chironda?

Victor Chironda: „Hai să zicem, asta nu-i cel mai grav ce se întâmplă în Chișinău, sunt lucruri mult mai grave și mult mai periculoase, dar asta este...”

Europa Liberă: Dar eu vreau din partea estetică să intrăm, pentru că cineva o să zică că ne-am legat de bietul om, care ne face nouă frumos și nu suntem mulțumiți, dar atunci când în Piața Marii Adunări Naționale a fost instalat balaurul ăla, monstruozitatea aia, bănuiesc că omul care a vrut să facă niște bani tot așa a prezentat lucrurile, că face o mare favoare, și până nu a intervenit presa cumva, el credea că e...

Victor Chironda: „Așa este. Deci au fost pe parcursul timpului mai multe idei, mai multe propuneri de a crea un fel de comisie mixtă din funcționarii din primărie sau din oamenii din societatea civilă care au experiența similară în anumite domenii, oameni care organizează evenimente, care fac diferite asamblări, instalații de genul acesta pentru diferite evenimente pe care nu le organizează primăria, și oamenii aceștia pricep ceva, ei știu care sunt culorile care trebuie să fie corect alese, cum să fie făcut, amenajat teritoriul, ca să nu fie undeva foarte multă lumină, altundeva prea întuneric. Lucrurile acestea îs la fel de importante, este necesar să fie aici un element de profesionism, fix așa ca în alte domenii, noi nu putem pur și simplu să mergem și să cumpărăm niște leduri și ghirlande și să învârtim în jurul lui, pentru că totuși e centrul orașului, asta e fața a tot ce înseamnă Chișinău, asta văd turiștii, asta văd locuitorii. Evident că aici trebuie să fim, să zic așa, onești cu noi și să spunem că după zece ani în care numai haos s-a întâmplat în Chișinău și uneori în genere nu au fost astfel de luminițe, în alți ani erau și mai strașnice lucrurile, dacă țineți minte iepurașii ceia strașnici cu ouă și cu tot ce vrei. Acum, hai să zicem, iarăși cuiva îi place, cuiva nu-i place, aici e o chestie, pe de o parte, și de gusturi, pentru că oamenii merg pe drum, se uită, văd, apreciază și spun că, mă rog, e OK, cum iată și prietenul Dvs. care spunea că a văzut în îngerul acesta nu știu ce.”

Europa Liberă: Da, dar când în oraș sunt niște tineri care fac niște lucruri jos pălăria și, de exemplu, avem recentele soluții arhitecturale care-s la nivelul unor capitale europene, îi păcat cineva să ne creadă că suntem din tundra, mă iertați, vă rog, pentru...

Victor Chironda: „Exact! Hai să zic așa, cumva aici se joacă sau administrația actuală, primarul, el joacă și pe predilecția asta a chișinăuienilor, a cetățenilor noștri, a multora dintre ei, pe preferințele aceste mai kitschioase, așa. Știți că la noi la oameni le place așa să arate bogat, frumos, colorat, mașinile să fie iluminate pe dedesubt, să punem peste tot să fie, să se vadă că-i frumos.

Asta nu este neapărat frumos, dar asta arată impresionant în anumite cazuri și unor oameni le place, pentru că atunci când vezi, eu chiar azi mă uitam, seara sau de sus când fac fotografiile astea frumoase cu expoziții, cât e de frumos orașul Chișinău și pe timp de zi, mai ales în perioada asta a prafului, colbului care se așază, și vezi că peste tot s-a așezat un fel de praf de acesta de două degete, și-ți dai seama că, de fapt, prin astfel de kitschiozități se încearcă a acoperi realitățile, se încearcă a acoperi niște probleme.”

Europa Liberă: Dvs. ați fost victima unor atacuri pe Facebook constante pentru stâlpuleții pe care i-ați instalat deasupra trotuarului, deci și Dvs. v-ați confruntat cu atitudini diferite atunci când vă taxa în permanență unul din colegii noștri. Dvs. cum reacționați și cum argumentați că este necesar și nu-i o decizie voluntaristă?

Victor Chironda: „Atunci când anumite intervenții au o funcționalitate și au explicație rațională, atunci vorbim nu doar de frumusețe, atunci vorbim în primul rând de funcționalitate, pentru că, spre exemplu, aceiași stâlpi pe strada Pușkin, care au fost instalați atunci, trebuia să găsim o soluție rapidă și eficientă ca să putem amenaja proiectul-pilot de bandă dedicată pentru transport public, și eu mi-am asumat.”

Europa Liberă: Și atunci nu a venit un cumătru de-al Dvs. să spună: „Fac la jumate de preț”?

Victor Chironda: „Nu, atunci le-a făcut întreprinderea municipală, am găsit soluția cea mai ieftină, am solicitat oferte de diferit preț, am văzut cum să le ancorăm, cum să le anexăm și am găsit, până la urmă, această soluție, că le-au confecționat chiar angajații primăriei de la întreprinderea „Exdrupo”, le-au confecționat la ei în garaje din bucăți de țeavă. Da, nu era cea mai frumoasă soluție, dar la etapa aceea, când am avut încă înainte de a fi reparat trotuarul, când am avut tot trotuarul plin de parcare și de lucruri de astea, asta a fost o soluție, pentru că, spre deosebire de primarul actual, adică de dl primar care iese și spune că avem parcări ilegale, dar e de vină poliția, eu atunci am găsit o soluție eficientă și rapidă, am pus acești delimitatori și am oprit, am făcut imposibilă parcarea pe trotuar.”

Europa Liberă: Dar asta vă întreb, iată ați recurs la o soluție autoritară, tot așa primarul recurge la o soluție autoritară și spune: „Covorașul acesta din pavaj e frumos, că îmi place mie...”

Victor Chironda: „Diferența este că covorașul din pavaj nu vine să rezolve o problemă de genul amenajării benzii dedicate transportului public, el vine să amenajeze un spațiu public.

Amenajările de spații publice, chiar dincolo de iluminare, asta de sărbători, amenajarea unui spațiu public este un proces mult mai complex și nu se poate limita la o schiță de proiect elaborată de un arhitect sau la ce îi place primarului sau cuiva acolo. În mod normal, ar fi fost bine ca aceste lucruri să fie puse, deci, proiectul să fie expus, să fie publicat, să fie discutat.”

Europa Liberă: Aici voiam să ajung – cât de mult publicul trebuie și poate participa?

Victor Chironda: „Publicul trebuie și poate să participe și chiar vrea să participe. Mai mult decât atât, sunt, cum ați spus, și tineri specialiști, artiști, care ar vrea să contribuie, numai că ei nu sunt implicați, nu există un mecanism prin care ei să fie implicați, pentru că asta înseamnă oleacă mai mult timp de implementare a unui proiect, asta înseamnă că cel puțin o lună, două sau chiar trei trebuie să le dedici acestui proces de implicare a oamenilor, de identificare a celor mai bune soluții, poate, nu știu, de organizare a unui voting sau alte lucruri care să genereze această conexiune a publicului cu proiectul. Nu se poate să scoți așa un proiect și să zici: „De azi înainte, iată așa o să fie”, și nu-i vorba de niște stâlpușori care pot fi scoși oricând, este vorba de o alee centrală, de un proiect de...”

Europa Liberă: De ce când v-am întrebat eu dacă-i grav, Dvs. mi-ați spus că sunt lucruri și mai grave? Eu consider că e foarte grav, pentru că nepoata mea, care are 12 ani, ea crește într-un mediu în care ea deocamdată se împotrivește, pe urmă asimilează, pe urmă preia drept normă și când o să ajungă ea să decidă, să aibă ea niște păreri, să voteze, de exemplu, pentru un fel de trotuar sau un fel de amenajare, ea o să-și amintească ce a văzut la 12 ani și în felul acesta în toate centrele raionale o să fie din buchii de acestea de plastic „I love Strășeni”, „I love Ciocana” și dezastrul acesta se perpetuează, seamănă cu perioada de vagonkă.

Victor Chironda: „Deja este. Da, dacă țineți minte, a fost perioada de vagonkă sau înainte de asta a fost perioada asta de piatră decorativă, care era practic peste tot sau altele. Deci, noi, hai să zicem așa, reieșind din faptul că noi suntem o societate care abia-abia începe a ieși din sărăcie, abundența asta de materiale, de culori, de soluții, de diferite instalații inginerești, ea oleacă bulversează, inclusiv pe specialiști, foarte des se exagerează, se exagerează cu marmura, se exagerează cu granitul, se exagerează cu iluminarea, dacă ați văzut cum arată sălile de nunți în ziua de astăzi, iată acest exces, această opulență de genul acesta este o caracteristică specifică a societății noastre.”

Europa Liberă: Cum poate fi depășită asta? Ce soluții există acum?

Victor Chironda: „Eu știu o soluție foarte bună, care îi relativ accesibilă, dar e foarte eficientă, care înseamnă călătoriile, călătoriile sau chiar o perioadă de viață, de trai în străinătate, pentru că după ce oamenii noștri trăiesc o perioadă, nu știu, în Italia sau în Spania sau altundeva și pur și simplu văd în jurul lor ce înseamnă un oraș amenajat, ce înseamnă un scuar de Crăciun, ei vin aici și se uită un pic așa, deși n-au niciun fel de background de studii în domeniu sau de expertiză, ei pur și simplu au văzut o chestie altfel și lucrurile acestea foarte greu se raționalizează, se explică.”

Europa Liberă: Am înțeles. Asta-i pe partea de schimb de „mentalitate”, dar pe partea de administrare, pe partea de intervenție?

Victor Chironda: „Ar fi mult mai eficient, cum am zis, să nu se ocupe de asta așa-zișii manageri sau gospodari, pe care tot îi laudă dl primar.

Deci, nu poate un om să se priceapă în toate celea, poate el este un bun administrator al unor procese în pretură, de exemplu, dar el nu pricepe cum să amenajeze un spațiu public, sau fie el este un arhitect priceput, dar asta nu înseamnă că el poate construi clădiri, dar asta nu înseamnă că poate proiecta spații publice sau lucruri de astea, adică nu trebuie să lăsăm la latitudinea a câtorva funcționari să decidă cum trebuie să fie făcute aceste lucruri.”

Europa Liberă: Și asta scrie undeva în lege, în regulamente, asta-i bun-simț sau ce-i asta?

Victor Chironda: „Nu scrie asta, pentru că în lege sau în tot ce înseamnă regulamente de acțiune scrie că, de exemplu, pretura este sau primăria este responsabilă de asta, asta, asta. Dar cum realizezi acest lucru? Dacă ai vrea s-o faci cu adevărat calitativ ca să fie implicați oamenii, să se bucure și să nu avem astfel de discuții sau contestări de soluții, ar fi bine se existe acest, în primul rând, foarte bun instrument – concursul de idei. E foarte bun instrumentul creării unor grupuri specializate, de exemplu, noi știm că, iată, hai anul acesta a fost cum a fost, vine Crăciunul anul viitor, hai de pe acum să creăm un grup de oameni care voluntar o să vrea să se implice, pentru că sunt oameni care își propun serviciile lor absolut gratuit și sunt gata să dedice o perioadă de timp pentru un lucru de acesta comun.”

Europa Liberă: Sunt de acord. Dacă, de exemplu, directorul Muzeului Național de Artă ar fi rugat să participe la un asemenea juriu, sunt convins că o să vină, pentru că și lui cred că i-i jenă să treacă pe lângă cifrele acestea care arată 2022 în toate cartierele.

Victor Chironda: „Da, astea sunt kitschuri preluate de-a lungul timpului, care abia ajung la noi, dacă „I love Amsterdam” a apărut în anii ‘90 în Amsterdam, iată această inimioară de steklopachet sau din ce o fac ei acolo, ea apare abia la noi acum prin raioane, centrele raionale, așa ajunge la noi urbanismul.”

Europa Liberă: De altfel, celor care sunt nostalgici după Uniunea Sovietică eventual sau după Răsărit, am să le amintesc o anecdotă din viața lui Keldîș, academicianul Keldîș, când s-a mutat la Novosibirsk, trebuia să deschidă marele centru de cercetări, el mai întâi o așteptat să vadă pe unde calcă, fac trotuare naturale angajații și după asta a spus. Deci, marele Keldîș se pricepea la design și la amenajarea teritoriului, le-a pus pavaj pe acolo pe unde făceau pe scurtătură oamenii. Dar sunt la Chișinău străzi care vă plac Dvs., care cât de cât să semene cu Praga, cu Budapesta?

Victor Chironda: „Hai să zic așa, am vrut să facem o astfel de soluție, eu am fost cumva supraveghetor sau responsabil de schimbarea pavajului pe străzile Pușkin și Bănulescu-Bodoni. Deci, eu, ca viceprimar, la ora 7 dimineață trebuia să fiu acolo împreună cu arhitectul ca să le arătăm muncitorilor ce și unde, și cum trebuie să schimbe, pentru că era un proiect implementat în grabă, guvernul dăduse bani atunci, trebuia să ne mișcăm repede. Cu toate acestea, cu tot efortul depus, am reușit să facem o stradă care, hai să zic, este cumva orientată spre ceea ce ar trebui să fie, nu s-au soluționat toate problemele, unele s-au lăsat că nu erau bani suficienți, altele, mă rog, alte lucruri, dar, cel puțin, eu am insistat să fie făcute aceste soluții de amplasare a mobilierului urban, de coborâre a bordurilor, de punere a pavajului ca lumea, la urma urmei, pentru că nu toți muncitorii care se apucă să pună pavaj se pricep la pus pavaj.

Din păcate, avem așa o realitate în țara asta și nu toate companiile care câștigă tenderele de pus pavaj cu adevărat se pricep la pavaj și atunci trebuie să stai în capul lor, să urmărești ce fac, și am avut cazuri când de trei ori i-am pus să scoată și să pună la loc. Acum ceea ce se face mai departe, se continuă pe străzile Șciusev sau București, e așa, la repezeală, pe unde-i ud, pe unde ninge, pe unde plouă.”

Europa Liberă: Haideți să vă întreb sincer – cineva câștigă bani din asta?

Victor Chironda: „Da, și foarte mulți bani, cu siguranță!”

Europa Liberă: Vă întreb, pentru că sunt cunoscute marile povești de la București, de la Moscova, că schimbatul pavajelor înseamnă, de fapt, niște bani spălați.

Victor Chironda: „Cinci sute de milioane care au fost alocați în 2020 pentru reparația străzii Albișoara și reparația trotuarelor de pe străzile Pușkin și Bănulescu-Bodoni au fost alocați din Fondul rutier și gestionați de Administrația de Stat a Drumurilor, nu de primărie, primăria a fost doar beneficiar.

Cu toate acestea, încă atunci, în 2020, am înțeles că au fost probleme, a fost deschis un dosar, urmărire penală, nu știu ce, CNA-ul cu o solicitare, dar mi se pare că nici acum nu-i închis până la urmă cazul acela cum au fost valorificați acei bani, cum au fost făcute tenderele, cum a fost selectată compania câștigătoare ș.a.m.d. Din păcate, aici foarte des îi acea clientelă politică din jurul primarului sau al ministrului, sau al prim-ministrului, de obicei depinde cine împarte banii, companiile care câștigă tenderele. Este o mare-mare problemă cu tot ce înseamnă organizarea licitațiilor și câștigarea acestor licitații.”

Europa Liberă: Cine trebuie să intre peste oamenii aceștia, CNA-ul? Cine, de fapt, i-ar putea verifica?

Victor Chironda: „Ar bine, cel puțin, CNA-ul sau procuratura, pentru că multe cazuri sunt pur și simplu strigătoare la cer, sunt încălcări de procedură de organizare a licitațiilor, care, de fapt, înseamnă încălcări penale, pentru care trebuie să răspundă acolo oamenii. Dar, din păcate, asta-i situația că nici agenția asta, ANSC-ul (Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor), care se ocupă cu contestarea achizițiilor și nici organele competente nu prea se apucă de asta.”

Europa Liberă: Vă întreb încă ceva, care ați fost în interior – unde-i marele Klondike, unde se câștigă bani negri?

Victor Chironda: „Marele Klondike îi în construcții, evident.”

Europa Liberă: În construcții și terenuri?

Victor Chironda: „Da, în construcții și terenuri! Și ele vin la pachet, pentru că pe teren dacă nu poți să construiești, dacă nu obții autorizație pe teren, poți să faci borș cu el. Aici îi marea-marea corupție, dar în tot ce înseamnă aceste licitații, vă spuneam, tot îi ca un..., primăria și tot ce înseamnă bugetul municipal îi ca un durșlag (strecurătoare) de ăsta de scurs macaroanele, curge peste tot pe unde-i posibil. Am văzut, am avut licitații, în care, de exemplu, pretura Centru a făcut o licitație de 18 milioane de lei pe amenajarea unor spații publice, și nu erau stabilite spațiile publice, și nu era clar ce fel de lucrări trebuie să fie făcute acolo. Au făcut o licitație de 18 milioane de lei și a câștigat cine trebuie. Punct. „Mai departe, noi o să-i spunem ce să facă”. Dar el poate nici n-o să facă nimic.

Am avut situații la Direcția de transport când a fost, a câștigat și ne-am trezit cu zăpada în oraș și nu aveam cu ce o curăța, pentru că licitația era făcută, banii erau transferați, dar mașinile licitate încă nu erau aduse și date în folosință. Și foarte multe lucruri din acestea, din care eu sunt sigur că de unele din ele primarul nici nu cunoaște, pentru că ele se fac așa, la nivel tot mai jos și mai jos, și mai jos. Și dacă nu există dorință de a face regulă în acest sistem, sistemul mai departe își caută de interesele sale la toate nivelurile. Și, da, poate primarul acolo cu consilierii municipali, cu viceprimarii rezolvă, să zic așa, sunt implicați în chestiunile mai mari, mai importante, dar tot ce înseamnă valorificarea banilor din buget se duce așa prin... Și ca rezultat ce avem? Lucrări necalitative, materiale de proastă calitate, lucrări efectuate nu la timp. Iată, ce o să ne încălzească pe noi aceste autospeciale cumpărate anul trecut, dacă în perioada aceea de trei zile când de dânsele era stringentă nevoie, ele nu erau? Acum ce au să facă? Au să stea până la ninsoarea viitoare. Sau când avem organizată o licitație și câștigă lucrările o companie, iar licitația-i finalizată abia în toamnă, deja vine iarna și nu poți să te apuci de lucru și la sfârșitul anului banii alocați din buget trebuie să fie folosiți, pentru că altfel sunt întorși înapoi și iarăși trebuie să faci totul de la început. Sunt multe lucruri din astea în care, să zic așa, banii publici se folosesc irațional, se irosesc aiurea, nu se prioritizează proiectele, putem să băgăm 10-20 de milioane într-o alee de asta, care nu este clar precis dacă ea trebuie acum, în pandemie, în situația în care avem și alte găuri mari în alte părți. Poate investim în transport public, poate investim în infrastructura pietonală undeva unde-i mai important, unde-i mai multă lume?”

Europa Liberă: Sau astupați gropile dintre case acolo?

Victor Chironda: „Dar și între case, a fost acest mare program de reparație a spațiilor dintre blocuri. Cum au fost selectate curțile? Nimeni nu știe, probabil la propunerea sovetnicilor socialiști. Banii s-au plătit, până la finele anului ei trebuiau valorificați, dar lucrările nu s-au făcut, s-au reparat doar câteva curți, acum, chipurile, au să le repare în primăvară, dar iarăși este o încălcare de procedură – nu se plătesc banii dacă nu sunt efectuate lucrările. Și sunt, iată, multe lucruri...

Este o zonă la strada Lomonosov acolo unde s-a schimbat asfaltul în fața blocului, unde, de fapt, nu era necesar, dar acolo unde circulă mașinile și unde sunt niște gropi de 20 cm, așa și stau. Deci au schimbat asfaltul nu acolo unde, de fapt, era strict necesar.”

Europa Liberă: Dl Chironda, Dvs. confirmați ipoteza colegului nostru Iulian Ciocan că furăciunile și mișmașurile sunt în structura anatomică a oamenilor. Este adevărat asta oare?

Victor Chironda: „Cineva spunea că sistemul nostru de administrație este corupt, foarte corupt sau putred de corupt. Eu aș spunea altfel: corupția este parte a acestui sistem. Mai mult decât atât, roticelele acestea din sistem nu se învârtesc, dacă nu sunt unse cu bani care se scurg din buget. E trist să conștientizăm acest lucru, dar eu m-am convins pe propria experiență, nu se întâmplă lucrurile, te trezești cu situații de sabotaj, te trezești cu situații în care pur și simplu nu reușești să faci proiectele, pentru că nu merge, începe a scârțâi, dacă le-ai luat banii, dacă nu le-ai făcut, le-ai pus, nu cumva... Și, în genere, abordarea asta la nivel municipal: „Da’ de ce să dăm banii la alții? Da’ de ce să contractăm servicii din altă parte? Noi o să facem și marcaj, noi o să facem și gropi, noi o să punem și asfalt, noi o să schimbăm și bordurile”. Zic: „D-apoi voi nu reușiți să faceți toate astea...” – „Da, dar noi o să le facem pe urmă, nu știu ce, numai să nu dăm banii în altă parte”. S-au dat la „Exdrupo” 300 de milioane de lei, ei se îneacă cu acești bani, dar nu cumva să contracteze servicii și să dea și la alții.”

Europa Liberă: Deci, modus vivendi?

Victor Chironda: „Asta-i așa, din păcate, la momentul actual, pentru că nu a fost până acum o voință politică de a schimba din temelie însuși acest aparat administrativ. Așa el a fost setat să lucreze în perioada anilor ’90, după ce a trecut perioada sovietică, așa el s-a învățat să lucreze și așa el generează rezultate, pe unde-s proaste, pe unde-s mai bune, dar așa le generează.”

Europa Liberă: Acum eu întreb un om care a fost în interior acolo și, eventual, la o cupă de șampanie în sincerități, cu oamenii aceștia care trăiesc în felul acesta și așteaptă un chicuș. Nici măcar când s-au activizat un pic procurorii nu s-au speriat, așa-s de siguri ei că nu-i ajunge nimic?

Victor Chironda: „Dar unde s-au activizat? Eu nu prea am văzut unde s-au activizat. Poate s-au activizat în alte domenii?”

Europa Liberă: Nu, dar la televizor arătau că vine un procuror?...

Victor Chironda: „Ei, până o să vină un procuror, băieții au să mai facă niște bani.”

Europa Liberă: Dar la cineva au pus camere, chiar nu se teme că o să-l prindă?

Victor Chironda: „Dar asta nu se face la nivel de camere, asta nu-i o chestie pe care, iată, poți s-o filmezi și să zici: „Tu ai încălcat aici legea”. Asta-i o chestie de cum se organizează procedurile, cum se pregătesc actele, cum se fac caietele de sarcini... Sunt situații în care se fac caiete de sarcini special create ca să câștige o anumită companie.”

Europa Liberă: Adică, oamenii așa-s de bine puși la punct, da?

Victor Chironda: „D-apoi, în 30 de ani s-au învățat să facă lucrurile așa încât «комар носа не подточит» (nimic de reproșat, o treabă perfect făcută). Dar spuneam de situația asta cu procurorii care, chipurile, s-au activizat. Iată, noi toți știm că pe parcursul multor ani s-au făcut încălcări și construcții ilegale în oraș, zeci, sute de cazuri, da? Arătați-mi măcar un om care stă la închisoare pentru asta, fie din primărie, fie din altă parte, fie din constructori, din developeri sau din persoanele acestea juridice. Nimeni! Zero!

Cum i-au scos în cătușe, așa i-au adus înapoi și ei în continuare lucrează bine mersi și-și fac treburile acolo în continuare, pentru că, din păcate, prea mare este interesul aici, prea mulți oameni care ar trebui să facă regulă acolo se hrănesc din acest domeniu. Și eu am și dovezi în acest sens și duc acum o luptă de asta, mă bat cu capul de toți pereții, depun și plângeri, și demersuri, și cereri, și încerc să le arăt la procurorii și la ofițerii de la CNA că, uitați-vă, aici sunt încălcări, eu vă spun ca viceprimar, eu am văzut că ele se fac. – „Ei, dar, înțelegeți, noi n-avem de ce ne anina...”.”

Europa Liberă: Pentru asta v-au fost...

Victor Chironda: „Păi uitați-vă cazul cu Hotelul Național. A fost o fraudă imensă, la care eu pur și simplu am zis: „Eu nu vreau să iau parte la frauda asta, oameni buni! Haideți să punem lucrurile...”. S-a dus totul ca în nisip. Gata, a trecut jumătate de an, unii au cam uitat, alții nu știu ce, procurorul cela ține dosarul undeva în sertar la el, deși era la un pas să se întâmple o fraudă de proporții a bunului public. S-a încheiat un contract cu o companie care trebuia să investească...”

Europa Liberă: Vă referiți la implozia aia?

Victor Chironda: „La Hotelul Național care, conform contractului cu statul, trebuia să fie investiți în el 30 de milioane de euro și să fie reabilitat și să ne trezim că prin niște mișmașuri de acestea, niște chițibușuri că «noi vrem să-l demolăm și să construim pe o suprafață de trei ori mai mare niște nu știu ce acolo».”

Europa Liberă: Da, mie îmi spunea cineva care a stat acolo la etaj împreună cu un mare demnitar și ei făceau planuri Vasiuki. De fapt, pentru asta ați fost dat afară de la lucru?

Victor Chironda: „Sigur, sistemului nu-i place... Ca să învingi acest sistem care s-a înrădăcinat de ani de zile și care îi satisface pe foarte mulți, așa-i bine cum este... Dacă te iei cu el la trântă, trebuie să fii sigur că o să-l dobori. Din păcate, eu n-am avut cum și sistemul pur și simplu...”

Europa Liberă: V-ați supraapreciat forțele?

Victor Chironda: „Nici nu mi le-am supraapreciat, eu am mizat pe dorința și voința politică a dlui primar. Eu am apelat dintâi colegial, după care public am solicitat ajutorul lui și am zis: „Aici ceva se întâmplă, hai să ne clarificăm”. N-am făcut acuzații, n-am făcut declarații politice, am zis: «Se întâmplă ceva grav...».”

Europa Liberă: Și el a preferat să bage sub preș?

Victor Chironda: „ Am zis: „Funcționarii care sunt aici de zeci de ani, dar noi am venit de un an și acești funcționari încearcă să ne tragă o țeapă, hai să ne clarificăm”. Și s-au început declarațiile: că eu n-am fost la lucru, că eu nu mi-am îndeplinit atribuțiile, că nu știu ce...”

Europa Liberă: Dar ați chiulit, chiar ați chiulit?

Victor Chironda: „N-am mai chiulit, am fost în concediu de boală, cu cerere scrisă, cu tot ce trebuie.”

Europa Liberă: Am înțeles. Ultima întrebare. Imaginați-vă că eu sunt Elon Musk și am niște bani de cheltuit și spun: „Victor, vă dau la Chișinăul vostru vreo 300 de milioane de dolari”, unde i-ați investi – grămadă undeva într-un proiect sau la toți câte oleacă, sau să-mi dați și mie pentru groapa mea de la Albișoara?

Victor Chironda: „Bine, cu 300 de milioane de dolari poți soluționa mai multe probleme.

Cu o sumă mult mai mică, mai simbolică eu aș construi, acesta a fost cumva un vis de-al meu de mai demult să existe un sediu nou al primăriei, dar nu așa cum a declarat Ion Ceban, că o să găsim undeva un loc și o să ne mutăm toți, dar un spațiu multifuncțional, unde să existe posibilitatea de a coopta resursele umane din afară, nu cabinetele acestea înguste și cu 10 uși închise, unde stau funcționarii și se tem de oameni, dar un spațiu de ăsta multifuncțional modern...”

Europa Liberă: Adică un fel de Silicon Delhi?

Victor Chironda: „Exact! Unde să poată veni oamenii, adică: „Vreți, sunteți un grup de activiști, vreți să faceți un proiect, poftim, veniți, intrați, lucrați, noi vă ajutăm cu tot ce trebuie”, pentru că eu conștientizez faptul că primăria cu resursele umane actuale, cu salariile pe care le are, cu toate acestea n-o să facă față la toate.”

Europa Liberă: Am înțeles, aceasta-i o urgență. Altă urgență, de exemplu, v-am auzit de multe ori în interviuri spunând despre țevile de 100 de ani, despre pereții care-s mucegăiți, asta cam cât ar costa?

Victor Chironda: „Asta nu poate fi... Bine, poate fi evaluat în bani, dar asta nu poate fi făcut iaca așa. Aici trebuie să fie pus la cale un sistem care să facă aceste lucruri de-a lungul anilor, indiferent de cine-i primar, indiferent dacă primăria cu guvernarea se trag de brâuri sau de urechi, indiferent de situația politică, lucrurile trebuie să meargă de la sine.

Și atunci, eu chiar inventasem sau cumva venisem cu propunerea de a crea un astfel de fond municipal, cum există Fondul rutier la guvern, să existe un fond municipal în care banii colectați din amenzi de parcare, din parcări cu plată, din alte surse de genul acesta să fie direcționați anume pentru evaluarea stării infrastructurii rutiere și subterane din Chișinău și modernizarea ei sistemică, permanentă, pentru că, din păcate, da, mai mult de 30 de ani nu s-a investit, nu s-a monitorizat...”

Europa Liberă: Și principiul care ar fi – luăm un loc anume și-l reabilităm complet sau ne ducem acolo unde nu se mai poate?

Victor Chironda: „Iarăși, în funcție de priorități. Dacă, de exemplu, ne ducem în locul cela unde nu se mai poate, locuiesc 10, 15, 20 de mii de oameni sau există 10 mii de rezidenți agenți economici, cum e strada Industrială, care nu au o stradă normală, furele (TIR-urile) celea circulă prin niște gropi, acolo poate fi o prioritate.”

Europa Liberă: Pe Скоростная (autostradă), da?

Victor Chironda: „Nu, strada Industrială, care iese spre Transnistria, spre Vadul lui Vodă încolo. Este o stradă importantă, acolo sunt mulți rezidenți, industrie. Așa cum este ea la noi în Chișinău, dar există.”

Europa Liberă: Da, ar merita niște amenajări.

Victor Chironda: „Ar merita o investiție. Râul Bâc, iarăși avem aceste uzine părăsite de-a lungul râului, în perimetrul centrului orașului, podul de la strada Ismail care stă de azi pe mâine, podul de pe strada Mihai Viteazul... Zona aceasta trebuie să fie modernizată, am început acolo niște procese de elaborare a unor planuri zonale de investiții, dar cu resursele umane existente nu putem s-o scoatem la capăt.”

Europa Liberă: Deci, problema e a resurselor umane sau a banilor?

Victor Chironda: „După mine, da, cea mai mare problemă în Chișinău nu sunt banii; cea mai mare problemă este lipsa resurselor umane calificate, cu viziuni, școlite în afară, cu experiență în afară, oameni care nu știu doar cum e corect să proiectezi un pod sau o clădire, dar oameni care știu să implementeze proiecte investiționale, pentru că de la a proiecta un pod sau un drum până la a-l realiza e o cale foarte lungă.”

Europa Liberă: Am zis că-i ultima, dar m-ați provocat la încă o întrebare. Cineva a îndrăznit să spună, mie nu-mi place să repet asta, pentru că și eu aș fi vizat – se zice că, de fapt, populația urbană nu-i urbană, sunt oameni mutați de la sat ca mine, de exemplu, care sunt om de la țară care am venit, cu chiu, cu vai m-am adaptat, dar n-am gândire urbanistă. E o problemă asta?

Victor Chironda: „Bine, asta poate fi o problemă, dar nu-i o problemă, să zic, atât de gravă.”

Europa Liberă: Hai să spun foarte critic. Eu, dacă apuc o bucată de pământ sau îmi trag un gărduleț acolo, asta-i din cauză că vin de la țară?

Victor Chironda: „Dacă vii de la țară la Roma, de exemplu, sau la Madrid, sau la Viena și faci acest lucru, o primești peste mâini.”

Europa Liberă: Adică, Roma poate să te asimileze și să te mutileze?

Victor Chironda: „Da! Dar dacă vii la Chișinău și faci asta și nimeni nu-ți spune nimic, și tu nu primești nicio amendă, înseamnă că asta-i situația, înseamnă că suntem, cum ziceam eu odată, un sat mare cu troleibuze, dar lucrurile trebuie să meargă în direcția în care încet-încet aceste reminiscențe ale vieții rurale trebuie să iasă din noi. Chiar și aceeași parcare pe gazon, pe trotuar, oriunde, că mie aici îmi trebuie, chiar și asta cu timpul trebuie să dispară, pentru că asta-i o cerință a stilului de viață în oraș.”