Linkuri accesibilitate

Victor Ciobanu: „Ne putem identifica în lume doar prin cunoașterea trecutului și a istoriei adevărate”


Născut la 10 mai 2001, s. Feștelița, r-nul Ștefan Vodă. A absolvit Gimnaziul „Vasile Moga” din localitatea natală în 2017, în prezent este elev în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „A.Mateevici” din Căușeni. Membru al Partidului de tineret al Platformei „Demnitate și Adevăr” din Căușeni, din 2019. În prezent activează la Centrul de analize și investigații sociologice, politologice și psihologice „CIVIS”.

Luni

E dimineață. Alarma sună necontenit la ora 6:30 doar de formă. Trezitul de dimineață devreme a devenit un reflex condiționat. Deschid poșta electronică și îmi pregătesc atent cafeaua de dimineață. Urmăresc știrea despre părăsirea Marii Britanii a blocului comunitar al Uniunii Europene, citesc reacțiile oficialilor din toate colțurile lumii.

Iată că cu câteva zile în urmă am putut asista la un eveniment despre care se va scrie în cărțile de istorie.
După aproape jumătate de secol, se termină aventura britanică în azilul european. E 3 februarie, iar astăzi bunul meu prieten din copilărie Vasile își sărbătorește ziua de naștere. Îl felicit telefonic și îi urez tot binele din lume, discutând niște teme de ordin general. Totuși, cât este de trist atunci când cei care îți sunt alături, nu îți sunt alături în așa momente importante.

Spre seară încep să citesc „Paradigmele tragediei Basarabiei” de unde încep să culeg informații importante despre unele fapte istorice din istoria noastră națională. Rămân emoționat de clipele trăite de străbunii noștri și sunt uimit de multitudinea de amănunte cu care sunt descrise o mulțime de evenimente.

Marți

După orele de curs ordinare, mă retrag subtil în camera mea, intrând în lumea literelor, citind ultimile capitole din romanul „Tatuatorul de la Auschwitz”, de Heather Morris. Rămân profund impresionat de finalul acestuia și parcă îmi trece prin vene acea teroare trăită de personajele romanului de acum mai bine de 70 de ani.

Încep să îmi urmăresc emisiunea preferată de pe Facebook intitulată „Lecția de istorie” de unde aflu că acum fix 231 de ani în urmă, mai exact la 4 februarie 1789, George Washington devenea primul președinte al S.U.A, funcție pe care a deținut-o până în 1797.

Mă gândesc: cum e posibil ca într-un asemenea răstimp, un stat recent fondat sa devină cea mai mare putere economică, politică și militară din lume...

Spre amiază primesc un mesaj pe Messenger de la „Clubul Moldovenesc de Jocuri Intelectual” de la care primesc o invitație de participare pentru echipa liceului, la un nou sezon de „Erudit Cafe”, invitație pe care a trebuit s-o refuz pentru că majoritatea membrilor Clubului Intelectual al Liceului „A.Mateevici” sunt axați săptămâna aceasta pregătirea și petrecerea olimpiadelor raionale.

Se lasă seara peste orașul meu iubit, iar eu încerc să leg câteva versuri ce îmi vin în minte, îndată ce citesc niște poezii din ciclurile neordinare ale lui Blaga. Scriu un catren și îl citesc de două ori; parcă ceva nu se leagă...Șterg totul și las baltă...

E 22 fără un sfert când observ că am ratat un mesaj pe poșta electronică trimis încă la amiază. Mă uit și mă cuprinde bucuria: se anunțaseră rezultatele la concursul de poezie „Romeo și Julieta la Mizil”. Mă uit atent prin clasament și îmi caut grăbit numele prin lista de participanți. Văzându-mă de îndată pe listă, la mijlocul dintre toți participanții, un surâs mi s-a tipărit pe față, iar primul lucru pe care l-am făcut a fost cel de a-mi anunța părinții bucurându-i cu această veste. Ziua se primise una prea de tot.

Miercuri

Ziua însorită de miercuri dimineață avea să prevestească, paradoxal poate, începutul unei ierni întârziate. Fiind un adevărat fan al spectacolului fotbalistic, dar mai ales a tot ce ține de fotbalul național (moldovenesc și românesc), îmi aduc aminte că astăzi, 5 februarie, își sărbătoresc aniversările zilelor de naștere mai mulți fotbaliști de renume mondial, neputând să las în umbră și aniversarea de 55 de ani a celui mai bun fotbalist român din toate timpurile - Gică Hagi.


Astăzi e miercuri și e ziua trebuie să merg la antrenamentul săptămânal de fotbal, unde de fiecare dată sunt pregătit să-mi testez noile abilități și reflexe de a ține poarta intactă și neatinsă de șuturile periculoase ale adversarului. Revin de la antrenament cu o dispoziție și un moral ridicat. Abia spre seară avea să îmi dau seama că probabil aceasta a fost ultima partidă de fotbal în aer liber din acest sezon...

După meci, îmi sun un prieten microbist de la Chișinău să-l întreb dacă nu au apărut încă bilete pentru meciul meciul amical dintre Moldova-Rusia de pe 31 martie. Îmi răspunde indispus că nu au apărut și schimbând și alte câteva vorbe între noi, am închis pe un ton nedeterminat.

Totuși, câte sacrificii face un fan moldovean pentru naționala sa, o națională cu un trecut rușinos, însă cu mari perspective spre viitor, datorită noului selecționer turc - Engin Furat. Anul 2020 sper că va începe în forță, datorită acestui eveniment fotbalistic, iar noi, cei din tribune vom face atmosfera din tribune, ca de obicei.

O vijelie puternică avea să cuprindă orașul și țara, iar vremea instabilă de afară mi-a adus în suflet o dulce nostalgie a toamnei, a toamnei pe care din păcate nu prea am simțit-o în anul trecut; de fapt ca și această iarnă... Arunc o privire prin portalurile de știri naționale și rămân uimit de demiterea guvernului de peste Prut, executiv care a rezistat doar 3 luni de zile. Am câteodată uneori impresia că odată ce iese Moldova dintr-o criză politică, urmează să-și ia porția de instabilitate și statul român.

Muzica bună face bine sufletului...


Așadar, tot de ce ai nevoie într-o asemenea seară este un telefon, o pereche de căști și un playlist infinit cu muzică de marca Linkin Park. Este trecut de miezul nopții și fără să vrei adormi în leagănul unei seri enigmatice, cu rafale de vânt care încă mai bat nesperat pe la geamuri.

Joi

Ziua părea a se începe fără vreun plan, iar tot ce era în capul meu e întâlnirea de la liceu de la miezul zilei cu poeta Ana Blandiana, dar și cu echipa de redacție a „Radio Europa Liberă”. Aveam ceva emoții, iar pentru faptul că aveam liberă această zi de joi, cu scutirea pentru olimpiadele raionale, am avut un răgaz de pregătire pentru această emisiune. Am studiat mai amănunțit biografia și opera Anei Blandiana și intrând pe pagina de Facebook a „Radio Europa Liberă”, am început să vizionez o serie de reportaje ale echipei, despre diferite subiecte realizate în diferite colțuri ale republicii. Mare mi-a fost mirarea când pe unul din titluri ale unui reportaj, am văzut notat numele satului meu natal - Feștelița, r- nul Ștefan Vodă. Eram oarecum surprins cum de am ratat această ediție, însă ceea ce am văzut și auzit relatat, mi-a trezit un deosebit interes, tema anti-nostalgiei comuniste fiind prezentă atât în acest reportaj cât și în emisiunea ce urma să se filmeze astăzi la liceul meu.

Antinostalgia: „Și eu am trăit în comunism...”, la Căușeni
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:46 0:00


Pe lângă faptul că am reușit să fac rost de un autograf de la doamna poetesă Blandiana, am avut ocazia și să port un scurt dialog cu bine-cunoscuții oameni de cultură de la noi - Emilian Galaicu-Păun și Vitalie Ciobanu. Ziua perfectă nu există, însă pentru mine tocmai ce a avut loc. Seară îmi sun părinții să le amintesc cât de mult îi iubesc și despre frumoasa experiență trăită azi. Ca de fiecare dată s-au bucurat de mine și mi-au insuflat un alt surplus de încredere că fac ceea ce îmi place și nu regret nimic din ceea ce am făcut până acum.

Totuși, nu are cum ca toate să se termine cu bine...


După o știre de ultimă oră aflu că socialiștii și-au majorat salariile lor și ale deputaților cu 4 mii lei, uitând de promisiunile electorale și de votul de încredere al cetățenilor. Păcat că suntem un popor prost, un popor care votează socialismul de 70 de ani și care tot sărac rămâne.
Spun asta cu un amarnic regret. Basta.

Vineri

Plec grăbit acasă, observând ultimile schimbări de climă petrecute în sat. Plimbându-mă nițel, observ cum în grădina casei, de sub stratul subțire de gheață acumulat la nivelul solului, ies parcă cu de-a sila câțiva ghiocei, fiind probabil și ei îngrijorați de o asemenea întârziere a iernii.

Trec pe la primăria comunei, unde la o întâlnire cu domnul primar al localității - Nicolae Tudoreanu, încerc să stabilesc o oră liberă din timpul dumnealui pentru a fi dedicată mie și anume pentru petrecerea filmărilor unui interviu, material de care am nevoie pentru a participa la un concurs școlar de istorie, intitulat: „Căutăm eroi la tine în localitate”. Domnul primar a acceptat invitația cu mare plăcere și mi-a promis că mă va contacta imediat ce va dispune de timpul necesar.

Se spune că vineri e prima zi de weekend, iar pentru mine săptămâna de lucru abia începe...


Criza olimpiadelor începe de azi seara, pentru că mâine trebuie să susțin prima olimpiadă la disciplina mea preferată - Istoria. Ea este materia care mă definește și cred că noi ca popor, ne putem identifica în lume doar prin cunoașterea trecutului și a istoriei adevărate, nu a unei istorii impuse de multitudinea de regimuri ce s-au perindat la cârma statului nostru.

Deja duminică urmează o nouă provocare - olimpiada la geografie, zi în care trebuie să mă afirm cu certitudine și să îmi demonstrez mie însumi că pot mai mult și mai bine. Ziua se încheie în compania unor prieteni; totuși cât e de bine când ai pe cineva alături, cu care poți să trăiești de fiecare moment al vieții, indiferent de care este acesta.

Vezi comentarii

XS
SM
MD
LG