Linkuri accesibilitate

Victor Parlicov: „Noi avem un deficit de voință politică la tot ce ține de securizarea noastră energetică”


La ceremonia de inaugurare a gazoductului Iași-Ungheni, 27 august 2013

Interviul dimineții cu expertul în energetică de la Institutul „Viitorul”, fost director al ANRE.

Ca și trecutul pentru mulți istorici, termenul de dare în exploatare a gazoductului Iași – Chișinău rămâne imprevizibil, ironizează criticii acestui proiect. Autoritățile precedente, ca și cele recent instalate susțin, însă, că gazoductul poate deveni funcțional în primăvara anului viitor. Atâta doar că, între timp, la sfârșitul acestui an, expiră contractul cu Gazprom, iar negocierea altuia - susțin unii experți - ar urma să se facă de pe poziții nu tocmai confortabile pentru autoritățile moldovenești. Fostul director al ANRE, expertul în energetică de la Institutul „Viitorul” Victor Parlicov va fi azi interlocutorul nostru în încercare de a vedea cum pot evolua lucrurile în această privință.

Interviul dimineții: cu Victor Parlicov
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:13:58 0:00
Link direct

Europa Liberă: Noul ministru al Economiei și Infrastructurii Vadim Brânzan a confirmat, ca și unii predecesori ai săi, că gazoductul Iași-Chișinău ar putea deveni funcțional prin martie anul viitor. Este deja de notorietate atitudinea Dvs. sceptică în general față de ideea acestui gazoduct. Vă mențineți îndoiala față de asemenea prognoze, asigurări și față de această conductă în general ca soluție pentru asigurarea cu gaze a R. Moldova?

Victor Parlicov: „În primul rând, evident că domnul ministru Brânzan de-abia intrând în funcție, cel mai probabil că atunci când face declarații, se bazează pe ceea ce i se comunică din partea staff-ului ministerului. Nu cred că dumnealui a avut timp personală să facă cunoștință cu documentele, să iasă la loc, să vadă ce se întâmplă. Dumnealui și-a făcut concluzia din ceea c e a discutat cu colegii, fie cu cei din minister, fie cu cei din România, responsabili de construcția acestui gazoduct. Dar da, eu sunt în continuare sceptic, întrucât despre tot felul de deadline-uri, de dare în exploatare a acestui sistem de gazoducte, noi discutăm de prin 2012.

Imediat după ce am ieșit din funcție de la ANRE și am putut vorbi public, eu mi-am expus poziția public și m-am expus că cel mai probabil că acest gazoduct nu va fi dat în exploatare în general vreodată, dar chiar și dacă va fi dat, el își va pierde relevanța odată cu darea în exploatare și construcția reversului, asigurarea reversului prin gazoductele transbalcanice, cele care traversează teritoriul Republicii Moldova, Ucrainei, României, Bulgariei și se duc în Turcia.”

Europa Liberă: Noul ministru a menționat că lucrările la gazoduct au fost sau sunt tergiversate poate în primul rând din cauza lipsei de voință politică pentru realizarea acestui proiect. Împărtășiți o asemenea explicație?

Victor Parlicov: „Noi avem un deficit de voință politică la tot ce ține de securizarea noastră energetică, atât pe partea de energie electrică, cât și pe partea de gaze naturale. Apropo, după mine

Avem un deficit de voință politică la tot ce ține de securizarea noastră energetică...

mai importantă și mai critică este rezolvarea dependențelor sau dezlegarea acelor dependențe de regiunea transnistreană pe partea electrică, decât pe partea de gaze. Vedem că trebuie făcute ambele. Dacă vorbim de gaze naturale, cel mai rapid se rezolvă problema prin discuții cu partenerii din Balcani pentru a organiza reversul prin sistemul de gazoduct transbalcanic care deja există și nu trebuie inventate noi gazoducte, și nu trebuie făcute investiții de zeci, sute de milioane.”

Europa Liberă: N-ați putea să deschideți un pic parantezele în legătură cu acest revers, pentru ascultătorii care nu înțeleg toate nuanțele, chiar și de terminologie. Ce înseamnă, ce presupune acest mijloc alternativ?

Victor Parlicov:„Dacă țineți minte când a existat criza de gaze și războiul de gaze între Rusia și Ucraina, și prețul impus de Rusia Ucrainei pentru gaze naturale după formulă negociată de Timoșenko era mai mare decât prețul cu care Rusia exporta gaze în Europa de Vest, Ucraina după venirea noii puteri nu a procurat, nu a început să construiască noi gazoducte ca să aducă gazul din Vest, ei pur și simplu au făcut o mică investiție și au organizat reversul prin gazoductele existente, astfel, dacă anterior gazul prin aceste țări putea merge sau circula doar dinspre Est spre Vest, Nord spre Sud, acum ei pot aduce și în regim invers, tot prin aceleași țări. Acolo e vorba de o modernizare relativ mică, la niște stații de compresare.

Exact același lucru există, deja există un sistem de gazoducte - gazoductul transbalcanic. Deși se numește la singular, dar în realitate sunt trei branșamente, linii de gazoduct, care vin din Rusa, și din Ucraina traversează Moldova, România, Bulgaria, merg înspre Grecia și Macedonia, dar cea mai mare parte merge în Turcia. Aceste gazoducte au o capacitate enormă de a transporta gaze, peste 40 de miliarde de metri cubi. Or, Republica Moldova are nevoie doar de trei. Mai mult ca atât, de ce vorbesc de revers, pentru că nu este un secret faptul că Federația Rusă, Gazprom, a construit gazoductul Turkish Streamexact pentru a evita dependența de țări, de Ucraina în primul rând, în ceea ce ține de tranzitul de gaze în Balcani. Deci ei vor să aducă gaze în Balcani evitând tranzitul prin Ucraina.

Odată ce vor avea posibilitatea asta de a duce gazul în Balcani, gazoductul acesta care traversează pe la noi și pe care e bazat practic tot sistemul de gaze, se ia gaz de acolo, el va rămâne fără presiune, dar totodată va fi liber pentru a fi utilizat să se aducă gazul din Balcani înspre Republica Moldova. Pentru asta trebuie modernizate câteva stații de compresoare, posibil construită o nouă stație de compresare în România, dar asta sunt investiții cu mult mai mici decât să construiești linii noi.”

Europa Liberă: Dar dacă un asemenea proiect ar duce în neant, de ce și la Chișinău, și la București s-ar insista? Care este logica să vorbește despre un proiect de interes național, de vreme ce în scurt timp s-ar dovedi că este doar un fel de mit?

Victor Parlicov: „În primul rând, asta s-a întâmplat în timp și au fost etape. La anumite etape erau interese, interese legate

România avea o politică de stat legată de faptul că gazul să nu fie exportat, să fie procesat în România și produsul cu o valoare adăugată mai mare după procesarea gazului să fie exportat. Asta era o politică de stat, naționalism economic...

inclusiv și în România. În România, până la o anumită etapă, până foarte târziu, 2016 dacă nu greșesc, în general era interzis prin lege exportul de gaze. România avea o politică de stat legată de faptul că gazul să nu fie exportat, gazul să fie păstrat în România, procesat în România și produsul cu o valoare adăugată mai mare după procesarea gazului să fie exportat. Asta era o politică de stat, naționalism economic clasic destul de logic pentru ei.

Doar că în conformitate cu regulile europene, în conformitate cu regulile de creare a unei piețe comune energetice, ei vor fi impuși de UE eventual să renunțe la aceste politici. Și asta s-a întâmplat, în 2016 asta s-a scos din lege. Atunci când s-a pornit vorba despre Iași-Ungheni, România încă avea în lege interdicția la exportul de gaze.

Logica românilor eu bănuiesc că a fost în felul următor: decât să organizăm reversul pe transbalcanic, și să aducem volume mari de gaz pe transbalcanic care în principiu va însemna că noi putem fi impuși, adică producătorii din România, să exporte gaze în cantități mari, pentru că gazoductul transbalcanic are capacitate extraordinar de mare, haideți să creăm o interconexiune relativ mică cu Moldova, să dăm fraților de peste Prut un pic de gaz, ne rezolvăm parțial o problemă cu Bruxellesul și spunem că uite noi tot câte un pic liberalizăm, câte oleacă ne mișcăm, dar în același timp să nu punem sub lovitură masivă consumatorul din România care ar avea de suferit dacă gazul mai ieftin din România, mai ieftin la acea etapă, ar fi exportat.

Acum considerentele acestea nu mai sunt valabile, există și o energie, dar eu nu exclud că beneficiarul final al acelor tărăgănări este doar Gazpromul și Federația Rusă, eu nu exclud capacitatea Federației Ruse de a influența agenda nu doar la Chișinău, dar și la București.”

Europa Liberă: La sfârșitul acestui an expiră contractul în vigoare acum cu Gazprom. Cu acest prilej s-a făcut auzite temeri că, vulnerabile la negocierea unui nou contract, autoritățile moldovene ar putea să împingă spre compromitere proiectul de interes național Gazoductul Ungheni–Chișinău prin acceptarea unui monopol pe termen lung al Gazprom-ului... Vedeți posibilă o asemenea evoluție a lucrurilor?

Victor Parlicov: „Știți, la sfârșitul anului 2019 noi vom intra pe partea de gaze cu Federația Rusă exact în aceeași problemă în care suntem pe partea electrică. Pe de o parte, Federația Rusă sau Gazprom vor vrea să livreze gaze în regiunea transnistreană,

Noi nu vom avea o alternativă atunci când vine vorba de căile de aducere a gazelor și chiar și de furnizori...

ei trebuie să-și rezolve problema cu regiunea transnistreană, nu cred că ei își pot permite să renunțe la finanțarea regiunii transnistrene prin gaz care rămâne neplătit, pentru că acolo va fi și criză economică, și socială, de care vrei dacă se renunță la asta.

Pe de altă parte, noi nu vom avea o alternativă atunci când vine vorba de căile de aducere a gazelor și chiar și de furnizori. Dacă noi la sfârșitul anului nu vom avea o altă soluție tehnică de a aduce gazul din altă parte, noi vom fi nevoiți să discutăm și cu ucrainenii, și cu rușii, să asigure regimul de livrare a gazelor care a fost până acum, deci prin gazoductul transbalcanic să vină gazul. Și eu vă asigur că pe Gazprom nu atât îl va interesa cât va fi prețul, cât îl va interesa să se păstreze structura contractuală existentă la moment prin care Moldova-Gaz practic e utilizată pentru a legifera finanțarea regimului separatist de la Tiraspol.”

Europa Liberă: Dvs sunteți mai mult pesimist, optimist în privința modului în care vor evolua lucrurile?

Victor Parlicov: „Având în vedere că noi suntem deja la jumătate de an, având în vedere că orice construcție va dura, gazoductul Ungheni-Chișinău și tot ceea ce ține de partea română pentru a aduce cantitatea de gaze necesară la Iași și la Ungheni, ca să poată fi preluate la Chișinău, toate lucrările nu vor fi gata și nu vor fi gata nu numai la sfârșitului anului, dar nu vor fi gata cred că nici până la sfârșitul anului viitor.

Noi trebuie să reieșim din faptul că trebuie să negociem cu Gazpromul în situația în care ei au o problemă cu furnizarea

Trebuie să negociem cu Gazpromul în situația în care ei au o problemă cu furnizarea gazelor în regiunea transnistreană, noi avem o problemă că nu avem de unde lua gaz din altă parte...

gazelor în regiunea transnistreană, noi avem o problemă că nu avem de unde lua gaz din altă parte. Eu sunt în general optimist pentru că altfel e greu de trăit, dar și pentru că noi avem soluții. Și oricine ne spune nouă că „Ce să facem? Nu există opțiuni! Nu există alternative!”, asta este o minciună, soluții există întotdeauna, noi trebuie să ne facem tema pentru acasă, să ne rezolvăm problema infrastructurală de interconexiune și de posibilitate tehnică de a aduce gaz și energie electrică din alte părți, și atunci poziția noastră de negociere cu Gazpromul va fi mult mai confortabilă.”

XS
SM
MD
LG