Emmanuel Macron a câștigat, cu 58,8% contra 41,2% pentru Marine Le Pen, iar ușurarea este uriașă în toate capitalele și furnizează principalul subiect în toată presa de azi.
«O țară fracturată, însă esențialul a fost salvat», este verdictul din Libération, ziarul intelectualilor parizieni. «Macron reales — o victorie fără glorie», continuă același cotidian, care sâmbătă 23 aprilie, în ajunul alegerilor, s-a implicat din nou direct în procesul electoral, cerând cititorilor (cf. foto) să voteze «împotriva dreptei extreme».
Totuși, de astă dată Libération nu s-a implicat atât de brutal pe cât o făcuse la alegerile prezidențiale precedente, pe 22 aprilie 2017 (cf. foto):
-- “Orice, dar nu ei!”… cu fotografiile contra-candidaților de atunci împotriva lui Macron: François Fillon și tot Marine Le Pen, Libération cerând atunci nominal cititorilor să nu voteze pentru cei doi (condamnat ulterior pentru fraudă și corupție, François Fillon avea să primească de la Putin un post în conducerea trustului petrochimic rusesc SIBUR, post din care s-a retras abia după invadarea Ucrainei).
Libération făcuse atunci, în 2017, exact ce făcuseră în SUA alte ziare ale elitelor din metropole occidentale, New York Times și Washington Post, cerând cititorilor să NU voteze Trump. Cu rezultatul știut.
În Marea Britanie, The Telegraph scrie în această dimineață că Macron va trebui de acum să facă pe echilibristul, iar o bună parte a presei străine estimează că dat fiind scorul de peste 40% obținut de candidata fascistă, ideile extremiste sunt de asemenea câștigătoare în aceste alegeri din Franța. În Germania, Süddeutsche Zeitung consideră de аsemеnea că francezii ar trebui să-și facă un examen de conștiință.
Totuși, deși 58% reprezintă mai puțin decât cei 66% obținuți de el în 2017 (tot împotriva lui Marine Le Pen), Macron, care se mai află și la jumătatea mandatului de șase luni al Franței în fruntea Uniunii Europene, va putea acum, parțial ușurat de grijile domestice, să se consacre crizelor cu care se confruntă Europa, în primul rând războiul din Ucraina.
Pe plan internațional, de altfel, Emmanuel Macron ar putea găsi motive de satisfacție, analizează Washington Post: „rezultatul confirmă rolul său de lider de facto al Uniunii Europene, acum că Angela Merkel a plecat și succesorul ei este copleșit de problemele legate la războiul din Ucraina”.
„În pragul unei crize de nervi”, Moldova se teme
În ziua Paștelui ortodox, duminică 24 aprilie, s-au împlinit două luni de la invadarea Ucrainei. Cum o amintește La Repubblica, în Italia, pe măsură ce rușii înaintează încet în Donbass, Moldova se cutremură, mai ales după ce „un general al Kremlinului, Rustam Minnekaiev, a anunțat că trupele rusești s-ar putea desfășura de-a lungul coastei ucrainene, înghițind Odesa (mangiarsi Odessa), făcând joncțiune cu Transnistria și devenind a doua putere ca mărime din Marea Neagră, după Turcia".
„Toată lumea a înțeles că este vocea lui Putin în spate”, scrie Tonia Mastrobuoni, jurnalista de la La Repubblica trimisă să ancheteze la Chișinău “pentru a lua pulsul unei națiuni aflate în pragul unei crize de nervi”. Într-adevăr, potrivit Royal United Services Institute (RUSI), un think tank legat de ministerul britanic al apărării, Moscova pregătește deja planuri de destabilizare a Moldovei.
Le Monde, în acest timp, oferă (doar în ediția tipărită pe hârtie și datată 24-25 aprilie) un interviu cu Nicu Popescu, ministrul de externe al Moldovei, care explică “în ce fel războiul din Ucraina a modificat relațiile țării lui cu UE”.
Scrie Le Monde: «Moldova este țara europeană care, după Polonia, a făcut cel mai mult pentru primirea refugiaților ucraineni. Această țară săracă, cu circa trei milioane de locuitori, de la periferia Europei, este acum obiectul unei atenții deosebite venite de la Bruxelles și Washington.»
Nicu Popescu subliniază, pentru Le Monde, faptul că prin teritoriul Moldovei au tranzitat 400.000 de refugiați, dintre care 100.000 sunt în continuare în Moldova. — “Asta înseamnă 3,5% din populație. La scara Franței, ar fi ca și cum 2 sau 3 milioane de oameni ar sosi în câteva săptămâni. Jumătate din refugiați sunt minori. În proporție de 90%, ei sunt primiți de voluntari, în apartamente sau case. Primirea lor a fost foarte demnă. Nu există lagăre de corturi.”
Cât despre neutralitatea Moldovei, confirmată în 2017 de Curtea Constituțională, șeful diplomației, Nicu Popescu, declară pentru Le Monde, că «neutralitatea nu înseamnă o politică de auto-izolare».
El mai amintește și că limba țării este deja limbă oficială a UE, datorită statutului României de țară membră în UE.
Zeci de tineri au protestat la Chișinău la două luni de război în Ucraina
Rusia: o „cultură a războiului”
Tot Le Monde mai scrie într-un mare reportaj-analiză despre cum Putin întreține o cultură a războiului în Rusia, sprijinit de biserică, iar editorialul marelui cotidian francez spune astăzi că ierarhia bisericii ortodoxe ruse ar trebui izolată.
Site-ul rusesc Meduza publică un halucinant reportaj despre părerile rușilor de rând și cum sprijină ei războiul, iar în Washington Post marele comentator politic Fareed Zakaria oferă opinia sa asupra singurului mod în care s-ar putea menține presiunea asupra Rusiei: făcând ca statele arabe producătoare de petrol să sporească producția, pentru ca prețurile să scadă.
La Mariupol, între timp, se sapă în dărâmăturile teatrului care a fost nimicit de rachete rusești. „Autoritățile locale - scrie Paolo Brera, tot în La Repubblica - au publicat un videoclip cu săpăturile în desfășurare. Spune consilierul primarului, Petro Andriușcenko: 'Au împachetat cadavrele în pungi de plastic, iar tractoarele le-au cărat la camioanele adunate în zona industrială de lângă autostrada spre Nikolski. Acolo am identificat prima groapă comună uriașă.”
Paște și război în Ucraina
Sâmbătă, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a ținut o conferință de presă în interiorul unei stații de metrou, unde au fost duși toți jurnaliştii străini din Kiev. În cadrul întâlnirii cu presa, Zelenski a anunțat vizita la Kiev a secretarului de stat american Antony Blinken. La scurt timp după confirmarea americanilor, a sosit la Kiev, împreună cu Blinken, și șeful Pentagonului Lloyd Austin. Zelenski a mai vorbit și despre Italia, spunând că îl așteaptă pe premierul Mario Draghi la Kiev.
Într-un editorial, La Repubblica explică cum „la două luni după ce a început invazia militară rusă a Ucrainei, cel mai mare element de incertitudine globală rămâne poziția Chinei. Dar, acordând atenție acțiunilor și declarațiilor Pekinului, ajungem la concluzia că președintele Xi Jinping și-a ales cu mare grijă o poziție față de concurenți, pentru a profita din plin de război. Este cu siguranță o provocare dificilă, dar asta arată că interesul principal al Pekinului este să iasă victorios din acest conflict brutal care remodelează echilibrul internațional”.
Temeri din Moldova până în Estonia
Libération, în acest timp, publică un reportaj printre rusofonii din Estonia. Reprezentând un sfert din populația micii republici baltice, rusofonii și majoritatea estonă se arată a trăi în lumi paralele.
Rusofonii din Estonia fac dovada unei confuzii la fel de mari în legătură cu războiul din Ucraina ca și cei intervievați în Rusia propriu-zisă de către site-ul Meduza. Pentru a primi cetățenia estonă, ei trebuie să treacă un test de limbă, însă mulți nu posedă decât un «pașaport gri», cu care pot călători în Rusia sau Estonia, dar care nu le asigură cetățenia.
Deocamdată, toată lumea așteaptă data de 9 mai, sărbătorirea victoriei asupra nazismului, din care Putin a făcut un simbol pentru Rusia și care anul acesta «va căpăta o dimensiune cu totul deosebită».
