Linkuri accesibilitate

Victoria Morozov: Ne consumăm atâta de la probleme minore și uităm să ne bucurăm că suntem în viață


vICTORIA mOROZOV

Jurnal săptămânal la Radio Europa Liberă cu Victoria Morozov, președinta Asociației Obștești The Moldova Project

Născută la 25 septembrie 1986 în satul Cocieri, Dubasari. A terminat Facultatea de Asistență Socială, Filosofie și Psihologie. Este fondatoarea și președinta Asociației Obștești The Moldova Project. Directoare a Programului Internațional „Healthier generations" destinat susținerii ONG din domeniul sănătății din Europa

Luni: spitale / cumpărături / sunete / lemne

Azi m-am ocupat de mai multe aspecte administrative. De dimineață am fost la cîteva spitale din Chișinău unde am negociat posibilitatea unor parteneriate. Majoritatea familiilor beneficiare ale Asociației The Moldova Project (TMP) se confruntă cu probleme de sănătate, iar pentru a-i putea reabilita pe plan psiho-emoțional, este necesar să le aleviem și probleme de sănătate precum cele stomatologice, durerile de spate, adicția de alcool, și altele. Așa cum costurile medicale pot fi usturătoare, parteneriatele cu spitalele sau medicii sunt unica noastră soluție pe termen lung.

Pe la amiază am fost la bancă ca să rezolv ceva legat tot de Asociație, iar de dimineața până în seară am avut parcă un milion de sunete. Suntem acum în plin proces de cumpărare a lemnelor de iarnă pentru câteva din familiile beneficiare. Deci am discutat cu câțiva primari și pădurari despre prețuri și livrare. În paralel, am planificat deplasările pentru săptămâna aceasta, și am discutat la telefon cu câțiva beneficiari despre preocupările lor legate de sănătate, dar și de pandemie.

În a doua jumătate a zilei am realizat niște cumpărături mai urgente pentru sate, precum cutii de depozitare a rechizitelor, hârtie colorată, creioane, carioci și alte rechizite pentru ludoteci, și diverse crupe, zahăr, ulei, făină, și alte produse alimentare și igienice, pentru familii. De asemenea, un produs important de pe listă erau dulciurile, pe care colega mea le oferă copiilor la sfârșitul activităților de ludoterapie. În caz ca nu toți cunosc, ludotecile sunt niște biblioteci de jocuri și activități creative deschise de Asociația noastră în câteva sate, iar ludoterapia este un serviciu oferit de Asociația noastră la domiciliul copiilor din proiect, în care, prin activități de creație/joc susținem dezvoltarea emoțională a copiilor, deoarece mulți se confruntă în tăcere cu diverse probleme emoționale sau intelectuale. Mai nou, îi ajutăm și cu temele pentru acasă.

Cam așa a fost prima mea zi din săptămână - o zi cu multe și mărunte.

Marți - sate / făină / familii noi / iar lemne

Mi-e dor de zilele când ludoteca era arhiplină de copii

Azi a fost zi de lucru în teritoriu, în cîteva sate din raionul Hîncești. Dimineața am dus pachete cu produse la cîteva familii din primul sat din r. Hîncești, iar la unele din ele le-am lăsat și câte un sac cu făină pentru că știu că ei coc pâinică. Am discutat cu părinții despre noutățile din familiile lor, inclusiv despre evoluția consumului de alcool, o problemă gravă în multe din familiile noastre. De asemenea, am stabilit care este necesitatea lor de lemne pentru iarnă. Am trecut în ludoteca din sat unde am vorbit cu cele două ludotecare despre ce ar putea fi îmbunătățit la acest serviciu. A trebuit să ne adaptăm și noi situației pandemice, de aceea, azi, în ludotecă se află cu mult mai puțini copii față de înainte. Mi-e dor de zilele când ludoteca era arhiplină de copii.

Mai târziu ne-am deplasat la primăria din al doilea sat, unde am vorbit cu primarul și asistentul social despre familiile din satul lor cu care lucrăm, comunicându-le care sunt dificultățile noastre și unde ne-ar prinde bine implicarea lor. Una din ariile în care le-am solicitat implicarea este achiziționarea lemnelor, așa că primarul mi-a făcut legătura cu pădurarul din sat. În plus, am discutat despre posibilitatea primirii în proiect a altor 4 familii noi, pe care le-am și vizitat cu asistentul social după ședința cu primarul. Vizitele de cunoaștere a familiilor mi-a permis să constat ca doar 2 din ele corespund criteriilor noastre de selecție, celelalte două având o situație relativ bună comparativ cu beneficiarul nostru mediu, ceea ce este, de fapt, îmbucurător. Apoi am vizitat familiile cu care deja colaborăm. Le-am dus pachete cu produse și, tot atunci, am discutat cu părinții, în timp ce colega mea, ludoterapeut, a făcut activități în aer liber, cu copiii. La sfârșitul activității s-au alăturat și părinții pentru câteva minute de activitate distractivă în comun, ceea ce noi credem că este foarte benefic copiilor și relației acestora cu părinții.

Problemele abuzului de alcool și al violenței domestice sunt in topul problemelor

Pe parcursul zilei, iar, am avut multe sunete, și o ședință cu echipa din SUA, unde, de fapt, și îmi câștig existența, activitatea mea în Moldova fiind parte din voluntariatul meu. Spre seară am rămas cu un sentiment de tristețe, pentru că în ultima familie cu care am discutat azi tatăl este violent cu mama copiilor și cu copiii. Tot timpul în care am vorbit cu această femeie, ea a plâns, povestindu-mi cum este maltratată fizic și psihologic, și cum, cu câteva zile în urmă, după ce a fost bătută, a dormit afară pe o buturugă. Ne-am înțeles că o vom ajuta, în primul rând cu un alt loc de trai, unde să-și construiască viața din nou, alături doar de copii. Din experiență știu că multe femei se răzgândesc să-și abandoneze partenerul abuzator după doar câteva zile în care acesta nu le maltratează. Rămân cu speranța că nu va fi așa în cazul ăsta.

Am încheiat ziua pe note triste. Din toate familiile vizitate azi, problemele abuzului de alcool și al violenței domestice sunt în topul problemelor. Pe la ora 8 seara am intrat în Chișinău.

Miercuri - COVID / aproape accident / o nouă șansă

Am pornit în deplasare cu dispoziție bună, dar pe drum ne-a sunat una din mamele din proiect să ne spună că băiatul ei a fost luat de ambulanță și că e suspectat de COVID. Gândul că băiatul se află acum în pericol m-a întristat enorm. Încetul cu încetul, virusul se face tot mai simțit și în proiectul nostru. Dar asta nu e singurul eveniment neplăcut de azi. Tot pe drum spre sat, aproape că am fost implicați într-un accident. Dacă nu ar fi reacționat șoferul nostru atât de bine la evitarea impactului cu cealaltă mașină, ne-am fi tamponat puternic, iar consecințele ar fi putut fi extrem de grave. Celălalt șofer, un bărbat de vreo 70 de ani, era alb de la sperietură și tremura. Eram speriată și eu, și, bineînțeles, am trecut printr-un proces de revizuire a gândurilor și priorităților. Uneori ne consumăm atât de mult de la chestii minore și uităm să ne bucurăm că suntem în viață. De la frânarea agresivă, s-au rupt frânele rutierei noastre, așa că ne-am întors spre Chișinău, pe marginea drumului, cu 20 km/h. În Chișinău am decis să schimbăm mașina și să revenim în sate, pentru că ne așteptau familiile.

În primul sat am ajuns cu bună dispoziție, bucuroși ca suntem în viață. Am asistat la activitățile din ludotecă, după care am vizitat câteva familii, printre care și una nouă. Mama a 3 copii, după ce și-a părăsit soțul abuzator, a trăit 6 luni într-un centru de plasament, împreună cu copiii ei. Acum stau într-o casa pe care le-am oferit-o noi spre exploatare. Acolo am făcut activitatea cu copiii, din care am constatat cât de afectați sunt copiii de experiența lor precedentă. Va fi nevoie de multe ședințe de lucru cu ei.

Ultima oprire în sat a fost la familia unde copilul este suspectat de COVID. Pentru că, cel mai probabil, vor fi nevoiți să se autoizoleze, le-am lăsat mai multe produse alimentare și igienice, și un sac de făină.

Ziua am încheiat-o împreună cu colegii, cu o vizită la o altă colegă, care s-a îmbolnăvit recent. Am vrut să o susținem moral, cu niște încurajări, glume, produse alimentare, un pachet de hârtie igienică economică și niște crenvurști de care suntem toți sătui încă de la Summer Project, ca să mai râdă și singură după ce om pleca.

Am încheiat ziua cu gânduri de recunoștință.

Joi- cealaltă echipă / decizii / presiune

Cea mai îmbucurătoare noutate din ziua de azi este că testul copilului din familia noastră beneficiară, care a fost luat de ambulanță fiind suspectat de Covid, este negativ. Asta înseamnă că el și ceilalți 4 frați ai săi nu sunt în pericolul de care mă îngrijoram.

O mare parte din ziua de azi a trebuit să o aloc activității mele din cadrul companiei din SUA. Rolul meu este să selectez împreună cu echipa mea aplicanții cărora le vor fi alocate finanțe pentru proiecte în domeniul sănătății. Etapa aceasta este deosebit de dificilă în contextul pandemiei. Toate țările sunt afectate grav, toate organizațiile au nevoie de susținere, iar mie și echipei mele nu ne-a fost niciodată atât de greu ca acum să selectăm dintre aplicanți. Covid este o problemă majoră acum, dar simultan omenirea se confruntă cu multe altele, deci este foarte greu să prioritizezi domeniile de intervenție. În afară de ședințe online cu colegii mei, care se află toți prin țări diferite, am mai lucrat cu bugetele și planificat activități pentru restul anului.

În rest, am reflectat mult azi în privința felului în care Covid ar putea să afecteze echipa mea din Moldova, care mergem aproape zilnic în teritoriu, și totodată pe beneficiari. Am o bănuială că unii beneficiari nu sunt deschiși să admită dacă ar fi intrat în contact cu cineva bolnav de virus, ceea ce ne-ar pune în pericol pe noi și alți beneficiari. Totodată, cu adevărat, acum intervențiile și vizitele noastre sunt mai necesare decât oricând. Oamenii par pierduți, disperați. Părinții se alină cu alcoolul iar copiii lor asistă la lucruri la care nu ar trebui să asiste. Activitățile noastre sunt o sursă de normalitate și stabilitate pentru ei toți. În același timp, mă simt presată să mă asigur că nimeni nu este în pericol de infecție cu Covid din cauza activităților noastre. Acum, cât mai este cald, facem activitățile în aer liber. Dar ce vom face când va fi frig?

VINERI - începuturi grele /

Inițial, planificasem să mergem în deplasare în satul luat recent în proiect, dar, din cauza unor probleme noi apărute, a trebuit să începem ziua cu un sat mai vechi. Am aflat că niște părinți de acolo manifestă un comportament neadecvat și detrimental copiilor lor. Având în vedere că copiii sunt la școală dimineața, am decis să mergem să discutăm cu părinții.

După masă am ajuns în comunitatea nouă, unde trebuia să lucrăm cu fiecare dintre familiile noi, însă una din ele este în carantină din cauza suspecției de Covid. Cu celelalte familii am reușit totuși să lucrăm, atât cu copiii cât și cu adulții. Începuturile sunt dificile, ei ne studiază pe noi, noi pe ei, și, prin urmare, primele ședințe sunt de cunoaștere și ajustare la noua colaborare. Familiile sunt foarte reticente și suspicioase la început, iar asta prezintă un obstacol, dar speranța că vom reuși să facem o îmbunătățire în viața acestor copii oricum este.

Între timp am reușit și să planific câteva intervenții medicale pentru unii beneficiari. În perioada asta, problemele de sănătate sunt destul de greu de rezolvat. Toate spitalele sunt aglomerate, puțini sunt deschiși spre colaborare, iar chiar dacă reușim să programăm ceva, ni se întâmplă ca cu puțin înainte de ziua programării să fim informați că medicul nu mai este disponibil, de obicei fiind bolnav.

Ziua am încheiat-o planificând Proiectul de Iarnă și completând lista de copii pentru care urmează să facem rost de cadouri. Anul acesta, Proiectul de Iarnă nu va include tradiționalele activități distractive pentru copii în Chișinău, ci doar distribuirea cadourilor la domiciliile copiilor, de aceea, lucrăm intensiv la găsirea companiilor dispuse să participe la The Shoe Box Project, care constă din “adoptarea” de către angajații unei companii a câte un copil, căruia să-i pregătească un cadou, devenind astfel Moș Crăciunul copilului.

Închei ziua de vineri puțin obosită, dar recunoscătoare pentru reușitele acestor 5 zile, și determinată să lupt și mai departe, alături de echipă și beneficiarii Asociației, cu efectele vulnerabilității dar și a pandemiei.

XS
SM
MD
LG