Carevasăzică, premierul maghiar Viktor Orbán i-a numit pe creștin democrații belgieni și luxemburghezi «idioții utili» ai stângii.
Ai stângii, da. Cine e împotriva lui Orbán nu poate fi decât de stânga, asta ar fi logica. Într-un interviu apărut azi în Welt am Sonntag, Orbán reacționa așa la faptul că belgienii (atât flamanzi cât și francofoni) și luxemburghezii din partidul său european PPE au cerut excluderea FIDESZ (Alianța Tinerilor Democrați) pentru că politica guvernului de la Budapesta nu mai corespunde cu valorile europene acceptate și puse în practică de PPE.
Cele trei partide, CD&V flamand și CDH francofon din Belgia și CVS din Luxembourg au cerut, într-o scrisoare comună, președintelui PPE, excluderea lui Orbán și a FIDESZ. Se aude că vor urma rapid, cu cerere identică, partidele creștin-democrate din Portugalia, Olanda și Suedia.
Pe lângă violența expresiei „idioți utili ai stângii”, Orbán a mai spus în interviu că excluderea Ungariei din PPE ar fi doar preludiul unei operațiuni lente prin care stânga se va lua după aceea de italieni, apoi de austrieci etc. Este vorba de „tactica salamului”, a spus el.
„Tactica salamului” e o expresie inventată de liderul comunist maghiar Mátyás Rákosi, și care consistă în a elimina progresiv inamicii, unul câte unul, ca pe feliile de salam.
„Idioți utili”, la rândul ei, este o expresie care i-a fost atribuită lui Lenin, deși nu există nici o urmă despre asta în scrierile lui Lenin sau în orice alt document care îl menționează. „Idioții utili” sunt cei care acționează pentru binele comunismului fără să-și dea seama de asta și fără a fi ei înșiși simpatizanți comuniști.
Că Orbán e impulsiv și că folosește un vocabular politic învechit, fără rezonanță azi („idioți utili”, „tactica salamului”), am știut-o încă de când l-am intervievat la Bruxelles, acum ceva ani, la un eveniment PPE, când partidul său, Fidesz se afla în opoziție acasă, iar Orbán avea nevoie de toată publicitatea pe care o putea căpăta. Interviu organizat printr-un oficial din PPE, un prieten care voia să ne mulțumească pe amândoi.
Orbán tocmai reușise să-i convingă pe cei din PPE să accepte Fidesz ca membru, deși el tocmai părăsise pe neașteptate Internaționala Liberală, al cărei vicepreședinte era din 1992. Odată intrat în PPE, Orbán a descoperit nu mai avea nevoie să afișeze prea multe calități creștine sau chiar democratice.
L-am întrebat în interviu pe Orbán ce califica Fidesz să-și atribuie o identitate creștin-democrată, așa cum l-am întrebat și despre poziția sa cu privire la relațiile cu țările învecinate, în special cu România... și a fost deodată teribil de iritat. A răspuns acru la întrebări, dar a arătat că era supărat nu doar pe mine, ci și pe persoana care aranjase interviul. S-a simțit „înșelat”, mi-a spus că nu se aștepta la un interviu „ostil”, iar pe prietenul comun l-a certat că i-a trimis o „cârtiță”.
„Cârtițe”, „idioți utili” și „tactica salamului”, toate acestea arată un vocabular politic învechit, de om care s-a format în timpul comunismului și care nu poate funcționa decât acuzându-și în bloc adversarii, fie ei printre cei mai autentici pro-europeni occidentali, cum sunt creștin-democrații belgieni și luxemburghezi, că ar fi unelte comuniste, ba chiar că ar lucra pentru Soros, cum a arătat-o sinistrul afiș, care a fost picătura finală în PPE, pe care Juncker apare cu un Soros rânjitor în spate.
În asta, discursul lui Orbán este identic cu cel al lui Dragnea, ba chiar și cu cel al lui Putin sau Erdogan: oricine nu e cu noi aparține în bloc taberei adverse. Discurs simplist, care, iată, funcționează la fel în gura autoritarilor fără ideologie reală și care nu caută altceva decât să se mențină la putere.
Tehnica e veche, sloganele folosite, la fel. Singurul lucru care îngrijorează este că ele continuă să funcționeze.
