Născut la 09 ianuarie 1989, în satul Corlăteni, raionul Râșcani, unde a absolvit cu succes Liceul Teoretic. În anul 2012 frecventează Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, catedra Actorie, cu Diplomă de licenţă în domeniul de formare profesională Arte Teatrale. Specialitatea: Actor Teatru Cinema. Actualmente este actor la Teatrul Geneza Art.
Luni
Trebuie să spun de la început că actorii nu au weekend sau zile de odihnă, plus că sâmbăta și duminica lumea își face mai mult timp pentru teatru, în vreme ce noi facem mult loc pentru scenă. Aseară am jucat spectacolul „TOC”, ca de obicei în rolul lui Ted, dar asta nu înseamnă că diminețile mele sunt mai lungi. Sună alarma, ora 07:00, după 2 săptămâni de online, revenim la școală. Îl trezesc pe Marius, îi pregătesc ghiozdanul, verific dacă are toate cărțile, caietele și nu în ultimul rând, trebuie să-i pun ceva bunișor, să aibă de mâncare în pauză. Totul se petrece în liniște ca să nu stric somnul celorlalți. După ce mă întorc de la școală, Zina îl pregătește pe Sebastian pentru grădiniță. Regula nr.1 este să-l dau cu parfum înainte de a intra în grup, îi place să fie frumos! Abia când mă întorc acasă, pot să beau și eu un ceai. Ca de obicei, în diminețile de luni ne facem planuri pentru toată săptămâna, iar deoarece azi nu am spectacol, îmi permit să-mi prelungesc somnul pentru doza mea de energie - doar după ce îmi petrec soția la lucru, desigur. De la o vreme îi zic „vipa mea”, asta de când lucrează la VIP magazin, ea știe că nu trebuie să se supere, glumele sunt făcute cu mult drag.
Marți
Azi soția se trezește prima, la noi nu este o regulă, iar asta înseamnă să dormi cu 30 de minute mai mult, deși e suficient și asta, diminețile sunt dulci și în secunde. Da, iubesc somnul, dar sunt atâtea de făcut. Plec la școala unde predau ore de dicție și teatru. Aici copiii ne-au dus dorul. Exercițiile încep, ca de obicei, la atenție și memorie. Cu generațiile de acum ne contrazicem, dar e atât de frumos să o faci constructiv și pe înțelesul tuturor. Nu m-am gândit vreodată să fiu profesor, e nevoie de atâta răbdare, un mare respect pentru cadrele didactice. Știu că la ora 19:00 am spectacol, mai am timp. Urc în mașină și hop, un apel. Urgent la teatru. În 3 ore trebuie să se introducă un alt coleg pe rol. Așa e perioada asta, nu știi niciodată la ce să te aștepți. Fuga la școală, tot așa la grădiniță și las copiii Zinei la serviciu. Spectacolul e în plină tensiune, eu și Iurie ne asumăm mai mult, publicul râde, semn că prinde comedia. O facem și pe asta. Cu colegi profesioniști mereu găsești soluții. Tradiția după fiecare spectacol este să ne cuprindem și să ne transmitem felicitările și poate, uneori, observațiile asupra personajului. Este ora 22:00. Ajung acasă. Toți dorm. Seby permanent mă așteaptă cu replica chiar de la ușă „Ți-a adus ceva iepurașul”. Ah! Seamănă cu Zina. Noapte bună!
Miercuri
Mă gândesc care sunt primii pașii pentru începutul lucrărilor
Trezirea, școală, grădiniță, cafea, lucru și încă ceva nou! În aceste zile am primit cheile de la apartament, începem să numărăm bănuț cu bănuț și să punem cap la cap toate aranjările și cheltuielile pentru reparație și mobilă. Eu am fost pe aici, dar Zina și băieți pentru prima data fac cunoștință cu viitoarea noastră locuință. Primul lucru, ei se uită ce imagini ne pot oferi tablourile de afară, în timp ce eu mă gândesc care sunt primii pașii pentru începutul lucrărilor. Facem un cerc prin jurul blocului și realizăm că locuri de parcare nu sunt! O altă problemă s-a prins în discuție, acum rămâne să decidem ce facem. Conceptul este că nici mașinile noaste împreună nu costă atât. Noi nu facem panică, căutăm soluții…
Joi
O sun pe mama, nu am vorbit o zi și parcă mă simt vinovat. Dacă nu telefonez, ea deja își face griji. Mă roagă să o sun eu ca să nu mă deranjeze, se întâmplă că nu-i pot răspunde uneori și ea deja începe să-i sune pe toți să se asigure că totul e bine. Altă idee este că vine ziua Zinei și trebuie să aleg trei cadouri diferite, din motiv că eu vreau să-mi felicit soția, iar Marius și Sebastian vor să-și felicite mama. Stau cu flăcăii mei la sfat și e greu să ne decidem, iar ziua se apropie tot mai mult și mai mult!
Azi, ne-a venit dorul să mergem la casa părintească, la Corlăteni, plus că verișorii lor își sărbătoresc aniversarea de 5 anișori. Drumul încolo trece foarte repede, alte două 2 ore înapoi e mai greu să le faci. Dacă ne vedem copiii fericiți și jucându-se cu poftă fără să-și amintească de telefoane mobile, despre oboseala noastră nu mai este vorbă!
Vineri
Azi dimineața este mai lungă, fiindcă băieții au deconectat alarma. Îi văd cum se ceartă, plâng, iar peste 2 minute se cuprind și se joacă. Cât de simplu stau aceste lucruri în viziunea lor. Dacă am fi și noi așa?
Fiindcă azi le-am promis că-mi sunt de ajutor, mergem la designerul de interior să facem câteva schițe și schimburi de idei pentru camera lor. Nu, nu e simplu să stăm împreună, energia lor e triplă, așa că mă consumă mult. Dar îmi țin promisiunile, chiar cu condiția să-mi mănânce toți nervii. După asta urmează să ridicăm etajul 4 ca să fac o poză pentru Radio Europa Liberă; ei captează cu privirile și monitorizează cu privirea toată redacția.
Dincolo de firul telefonului stă o doamnă care mă invită să le prezint alături de colegii de la teatru, un recital cu ocazia sărbătorilor care vin. Analizez…
Acum trec băieții din grija lui tata în grija mamei. I-am pupat și mă duc la teatru, la ora 19:00 eu abia încep lucru!
Și da, mâine e sâmbătă, ziua Zinei… Caut pe la ora 23:00, prin Chișinău, un tort și lumânări…