Linkuri accesibilitate

Vladimir Socor (analist): contractul cu Gazprom este „unul nefericit, dar inevitabil”


Contractul de lungă durată cu Gazprom, semnat după câteva săptămâni tensionate de negocieri, la sfârșitul lunii octombrie a adus o majorare a prețului la gaz cu 140%. În noiembrie. Pe fundalul însă a unei explozii a prețului la gaz pe piața internațională, mult mai ridicat decât ce la care cumpără acum Moldova gaz din Rusia. Sau ar putea cumpăra din surse alternative.

Care a fost prețul „real” al acestui acord? S-au făcut și alte concesii în afară de amânarea aplicării pachetului energetic 3 al Uniunii Europene, cel care desparte furnizorul de gaze de transportor și distribuitor, pentru a mări concurența pe piață?

Europa Liberă a stat de vorbă cu analistul Vladimir Socor de al James Town Foundation despre implicațiile politice posibile ale acordului cu Gazprom:

Vladimir Socor despre acordul Moldovei cu Gazprom
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:19:15 0:00

Europa Liberă: Să vorbim despre lecția dată Republicii Moldova de Federația Rusă prin Gazprom. Ce ne puteți spune Dvs. despre contractul semnat cu Gazprom privind livrarea gazelor naturale pe un termen de 5 ani? Ce părere aveți despre guvernarea PAS față în față cu factorul gaze pus în aplicare de ruși?

Vladimir Socor: „Contractul este unul nefericit, dar inevitabil și chiar necesar în condițiile date. Guvernarea actuală a moștenit corupția din sectorul energetic și ineficiența și monopolul Gazprom-ului care au existat timp de 30 de ani, iar guvernările anterioare nu au făcut nimic pentru a corecta această situație.

Noua guvernare s-a pomenit în fața unei posibile catastrofe economice și naționale din cauza șantajului exercitat de Kremlin prin intermediul Gazprom-ului.

Rusia și Gazprom-ul au tolerat corupția guvernărilor anterioare de la Chișinău, au tolerat datoriile.

Observați, vă rog, faptul că Rusia și Gazprom-ul au tolerat corupția guvernărilor anterioare de la Chișinău, au tolerat datoriile, n-au făcut nimic pentru a strânge datoriile și dintr-odată Kremlinul lovește în cea dintâi guvernare curată. Au tolerat guvernările anterioare corupte 30 de ani și au lovit în cea dintâi guvernare curată. Șantajul a fost cel din octombrie în care Gazprom-ul, violând contractul încheiat pentru luna octombrie, a livrat numai două treimi din cantitatea contractuală cu un pretext sau scuză de-a dreptul ridicolă, dar Chișinăul a fost forțat să accepte această situație fără să dea în judecată Gazprom-ul, pentru că Republica Moldova depinde sută la sută de livrările de gaze din Rusia.”

Europa Liberă: Și credeți că Moscova a testat nervii guvernării?

Guvernarea a dat semne de nervozitate din punct de vedere politic.

Vladimir Socor: „Cu siguranță! Și cred că testul a fost din punctul de vedere al Moscovei unul cu succes pentru ei. Guvernarea a dat semne de nervozitate din punct de vedere politic, s-au comis câteva greșeli. O greșeală a fost aceea de a-l implica pe deja fostul vicepremier responsabil pentru problema Transnistriei, dl Kulminschi, de a-l introduce pe dânsul în negocierile referitoare la gaz, inclusiv negocieri cu Kozak referitoare la gaz.”

Europa Liberă: De ce considerați o greșeală includerea dlui Kulminschi, deja fost vicepremier pentru reintegrare, de a negocia cu Dmitri Kozak?

Cele trei greșeli tactice ale Chișinăului

Vladimir Socor: „Deoarece s-a luat o pistă politică, în loc să se mențină negocierea la nivelul economic și financiar și prin aceasta s-a oferit Rusiei, fără să se dorească așa ceva, dar s-a oferit Rusiei o pârghie potențială de a folosi problema gazului pentru șantaj în problema Transnistriei.

Noi niciodată nu trebuie să unificăm aceste două probleme într-un singur proces comun, aceste două probleme sunt complet separate și nu trebuie să fie unificate într-un proces de negocieri comun, dar nici în mâinile unor oficialități care se ocupă, în același timp, cu problema gazului și cu problema Transnistriei. Deci, e nevoie de o separare completă. Aceasta a fost o greșeală.

Alt semn de nervozitate a fost faptul anunțat chiar public de către dna președintă Maia Sandu că dumneaei a contactat telefonic de câteva ori cu dl Kozak, rugându-l să faciliteze încheierea unui acord favorabil. Un mare semn de slăbiciune, rușii desigur că nu au reacționat, rușii au încheiat contractul așa cum l-au dorit dânșii, nu au reacționat la aceste rugăminți, dar s-a transmis un semnal de slăbiciune și încă o dată de politizare a problemei gazului pe un teren politic pe care noi suntem slabi.

Încă o eroare care n-ar fi trebuit să fie comisă a fost aceea de a accepta ca Republica Moldova să convoace la Chișinău în luna noiembrie o ședință a Comisiei interguvernamentale de cooperare economică ruso-moldavă, în care Chișinăul însuși să propună un acord interguvernamental de cooperare energetică între Republica Moldova și Rusia. Aceasta, dacă se face, ar însemna o instituționalizare a dependenței energetice a Republicii Moldova față de Rusia, iar Moscova cere ca anume Chișinăul să propună acest lucru pentru a crea impresia că Republica Moldova solicită instituționalizarea dependenței de Rusia. Deci, guvernul de la Chișinău va trebui în luna noiembrie să fie foarte atent, să nu dea impresia că dorește instituționalizarea dependenței energetice de Rusia și să nu politizeze această chestiune.”

Europa Liberă: Problema cu datoria aceasta care trebuie auditată e partea care pare cea mai neclară din tot dosarul acesta. Și înainte de episodul acesta, și acum ce s-a negociat anume despre această datorie - cum a apărut ea, cât e de mare, cum se poate împărți, rezolva și ce întâmplă mai departe, mâine, poimâine, că degeaba se auditează, dacă se lasă treburile să meargă înainte așa cum au mers până acum?

Vladimir Socor: „Așa este. Suma datoriei de 700 și ceva de milioane de dolari este contabilitatea Moldovagaz-ului acumulată de-a lungul anilor, dar Moldovagaz este majoritar deținută de către Gazprom. Deci, Gazprom-ul are o influență hotărâtoare în această contabilitate. Auditul sau inspecția financiară, da, ea va fi comandată de către Republica Moldova printr-un tender, probabil că va fi o companie internațională prestigioasă, dar rezultatul acestei inspecții financiare, comandată de către Chișinău, va trebui abia să fie aprobat de Consiliul de supraveghere al Moldovagaz-ului, unde Gazprom-ul este majoritar. Deci, probabil, Gazprom-ul va avea totuși un drept de veto sau de blocaj al inspecției financiare, comandate de către Chișinău.”

Datorii: pe malul drept și stâng al Nistrului, categorii diferite

Europa Liberă: Foarte mulți își pun întrebarea – ce se întâmplă în stânga Nistrului? Cetățenii de acolo vor achita gazele pe care le folosesc exact așa ca și cetățenii din întreaga Republică Moldova și dacă nu cumva în timpul negocierilor au lăsat datoria regiunii transnistrene la o parte, pentru că se crede că altfel nu ar mai fi fost semnat contractul de livrare a acestor gaze?

Vladimir Socor: „Faptul că datoria malului drept al Nistrului a fost separată de datoria malului stâng este un lucru bun, ne scutește de niște griji destul de mari pe termen de câțiva ani. Transnistria va continua să nu plătească pentru gaz, atât contractul pentru gaz, cât și protocolul semnat împreună cu contractul permit anume ca datoriile Transnistriei să continue să se acumuleze. Acesta este unul dintre defectele acestui acord, el permite ca Transnistria să continue să acumuleze datorii, cum a făcut și până acum.”

Europa Liberă: Regiunea transnistreană consumă cel mai mare volum de gaze care se importă din Rusia.

Vladimir Socor: „Bineînțeles. Din când în când, rușii amenințau Republica Moldova că vor trece datoriile malului stâng la datoriile Moldovagaz și le vor transforma în datorii de stat ale Chișinăului. Ar fi vorba de miliarde și miliarde de dolari. Asemenea amenințări nu trebuie luate în serios, ele erau un bluf, voiau să intimideze sau să sperie, să zăpăcească guvernele de la Chișinău de-a lungul anilor. Altul este riscul. Riscul este ca Moscova să scoată datoriile Transnistriei de la naftalină în momentul în care se pune problema reglementării conflictului din Transnistria și reintegrării Transnistriei cu restul Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Și atunci când le scoate de la naftalină, cum va trebui să reacționeze Chișinăul?

Vladimir Socor: „Ar trebui să dea în judecată Gazprom-ul.”

Europa Liberă: Gazprom-ul va zice că, vreți reîntregire, acesta e prețul, costul reîntregirii.

Gazprom-ul demonstrează în mod clar că este o companie politică folosită de către Kremlin.

Vladimir Socor: „Nu, eu îl citez pe analistul din Chișinău Sergiu Tofilat, care a explicat acest proces foarte corect. Gazprom-ul nu s-a comportat ca o companie de business, permițând Transnistriei să acumuleze miliarde și miliarde de dolari în datorii. O companie de business este interesată numai în profituri, Gazprom-ul a demonstrat că nu este interesat în profituri, ci numai într-un proiect politic, proiectul politic de a susține Transnistria chiar pe socoteala Gazprom-ului, de aceea Gazprom-ul demonstrează în mod clar că este o companie politică folosită de către Kremlin ca instrument politic. Și dacă Chișinăul va da în judecată Gazprom-ul în momentul în care Gazprom-ul va cere Chișinăului să plătească datoriile Transnistriei, atunci Gazprom-ul ar pierde în mod garantat, pentru că s-ar dovedi că nu e o companie de business.”

Europa Liberă: Și totuși, dacă Rusia nu ar fi avut interes pentru regiunea transnistreană, semna acest contract de livrare a gazelor pentru Republica Moldova?

Vladimir Socor: „Pentru Rusia este foarte convenabil să furnizeze gaze Transnistriei prin Republica Moldova. În mod oficial, pe hârtie Gazprom-ul livrează gaze Moldovagaz-ului și Moldovagaz livrează gaze Tiraspolului. Deci, datoria Tiraspolului este pe hârtie nu către Gazprom, ci către Moldovagaz, dar Moldovagaz nu are posibilitatea să dea în judecată Tiraspolul sau nu are posibilitatea să meargă de la Chișinău pe malul stâng și să strângă datoriile, asta deoarece ocupația militară a Rusiei împiedică acest lucru. Asta-i toată perfidia acestui aranjament.”

Europa Liberă: Dvs. ați vorbit despre șantajul din partea Rusiei, dar ce concesii s-au făcut din partea Chișinăului?

Vladimir Socor: „Concesiile au fost inevitabile. Guvernarea de la Chișinău și toată țara, de fapt, nu numai guvernarea, dar toată țara s-au confruntat cu două imperative superioare față de problemele tehnice și economice. Imperativele superioare sunt supraviețuirea țării, a economiei și a societății în perioada de iarnă.

Aceasta a fost prioritatea priorităților pentru guvern, dar reflectă și prioritatea țării, prioritatea populației, a oamenilor.

Cel mai important lucru era ca oamenii să nu degere și să nu stea în întuneric în această iarnă, de aceea concesiile au fost inevitabile, mai ales având în vedere situația moștenită de la 30 de ani de ineficiență și corupție, și monopol al Gazprom-ului.

Concesiile făcute de Moldova

Deci, concesiile au fost: amânarea Pachetului trei energetic al Uniunii Europene, asta înseamnă liberalizarea pieței de gaze...”

Europa Liberă: Și s-a îngropat acest pachet energetic?

Vladimir Socor: „Nu, nu e îngropat, e amânat. E amânat deja de câțiva ani. Și guvernările anterioare au fost forțate să amâne implementarea Pachetului trei energetic al Uniunii Europene anume din cauza monopolului Gazprom-ului. Atâta timp cât Gazprom-ul deține monopolul, Republica Moldova va fi prizoniera Gazprom-ului, iar monopolul acesta este de câteva feluri: este monopolul de livrare a gazului, monopolul de transport al gazului și monopolul rusesc al aprovizionării cu electricitate pentru malul drept al Nistrului.

Republica Moldova este într-o situație unică, fără precedent, ca să depindă în întregime de aprovizionări cu electricitate de pe un teritoriu necontrolat de către Republica Moldova, dar ocupat militar de către Rusia.

Transnistria a confiscat Centrala de la Cuciurgan acum aproape 30 de ani, iar apoi, după câțiva ani, a dat centrala, a privatizat-o, ca să zicem așa, marii corporații rusești Inter RAO UES, condusă de Anatoli Ciubais. A fost o privatizare frauduloasă, Tiraspolul a acaparat-o în mod ilegal și a privatizat-o la fel de ilegal. Desigur, Chișinăul are temeiuri legale să dea Inter RAO UES în judecată pentru aceasta, însă Chișinăul nu poate să-și permită acest lucru nici din punct de vedere politic, nici din punct de vedere economic, deoarece acolo se produce electricitatea pentru Republica Moldova.

Având aceste multiple monopoluri, Gazprom-ul și aliatul său de la Cuciurgan au pârghii de influență asupra Republicii Moldova, forțând-o să facă aceste concesii. Am vorbit despre o concesie – amânarea liberalizării, europenizării, de fapt, a pieței gazului în Republica Moldova, propunerea acceptată de Chișinău să ceară un acord interguvernamental cu Rusia de cooperare în domeniul energetic.”

Europa Liberă: Ce soartă va avea acest pachet energetic în următorii 5 ani, perioadă pentru care a fost semnat acest contract cu Gazprom-ul, pentru că unii spun că un pic Chișinăul și-a legat mâinile până trece iarna asta și după ce vine iar căldura și se stabilizează și prețul la gaz va vorbi altfel și va continua să îmbunătățească legislația, norma legală care să-i permită implementarea acestui Pachet energetic trei?

Vladimir Socor: Gazprom-ul a creat o situație în care el poate să-și permită să oblige Republica Moldova până în anul 2027 să nu aplice Pachetul trei energetic al Uniunii Europene. Urmează să vedem ce va mai fi după 2027, dar pachetul acesta trebuia implementat deja de câțiva ani, Republica Moldova s-a angajat în acest sens în anul 2011.”

Europa Liberă: Eu vă întreb - Republica Moldova își va diversifica importul de resurse energetice în această perioadă sau nu?

Vladimir Socor: „Asta este întrebarea întrebărilor, și anume acolo trebuie căutată soluția. Situația în prezent este că Gazprom-ul livrează, practic, sută la sută din necesarul de gaze naturale, nu are un rival.

România, în momentul de față, pur și simplu nu are volume disponibile pentru Republica Moldova.

Gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău nu funcționează și nu poate să devină o alternativă față de Gazprom. De ce? România nu are volume suficiente de gaz pentru a aproviziona Republica Moldova, România, da, a luat decizia strategică și, după părerea mea, o decizie întemeiată, putem s-o înțelegem – să limiteze extracția anuală de gaze, ea a fost redusă până la nivelul de 9 miliarde de metri cubi pe an, este planificată să continue să scadă, iar România a devenit importator de gaz de la Gazprom. De aceea România, în momentul de față, pur și simplu nu are volume disponibile pentru Republica Moldova. Dacă asemenea volume ar și apărea, ele n-ar putea să fie altceva decât volume de gaz importate de către România de la același Gazprom și reexportate către Republica Moldova.

Cheia ieșirii de sub dominația Gazprom pare să fie la București

O vreme se părea că zăcămintele din partea românească a Mării Negre ar putea să ofere o soluție, dar guvernările social-democrate și majoritatea parlamentară social-democrată din România de acum câțiva ani au făcut în așa mod încât au îndepărtat compania americană ExxonMobil din proiectele de energie de la Marea Neagră, au creat condiții neatrăgătoare de business pentru ExxonMobil și ExxonMobil a plecat, de aceea nu putem conta în viitorul previzibil nici pe volumele din Marea Neagră, care volume demonstrate sunt oricum limitate și compania care va avea cuvântul hotărâtor va fi compania austriacă OMV.

Probabil că Republica Moldova nu e deloc în față la cei care doresc să obțină gaze din sectorul românesc al Mării Negre. De aceea situația este extrem de dificilă și personal nu văd soluții până în acel moment în care Republica Moldova reușește să obțină legătură directă cu o companie producătoare de gaz, care să livreze gaz Republicii Moldova nu prin intermediari, dar în mod direct, de la producător, oricare o fi acela, la consumator, care să fie Republica Moldova. Asta este o soluție care trebuie căutată.

A doua soluție, mergând împreună cu cea dintâi, este de a conecta rețelele electrice ale Republicii Moldova și ale Uniunii Europene prin România. Despre aceasta se vorbește de peste 20 de ani, nu s-a făcut nimic, singurul care putea să facă ceva era România, România deține capital, Republica Moldova nu deține capital financiar pentru proiectul de la Vulcănești. Acum, când mă întrebați, dna Valentina, despre lecții, lecția evenimentelor recente este că România trebuie să pună banii acolo unde îi sunt interesele și să construiască această conexiune electrică.”

Europa Liberă: Șeful diplomației de la Chișinău, Nicu Popescu, urmează să meargă într-o vizită de lucru la Moscova pe 16 și 17 noiembrie la invitația omologului său rus, Serghei Lavrov. Acest anunț a venit la puțin timp după ce Chișinăul a declarat închisă criza legată de aprovizionarea cu gaze rusești a Republicii Moldova. Subiectul acesta rămâne în actualitate pentru cei doi miniștri de externe, de la Chișinău și Moscova?

Vladimir Socor: „Ministerele de Externe nu tratează problemele energiei, ele tratează alte probleme.”

Europa Liberă: Vor vorbi despre dosarul transnistrean.

Vladimir Socor: „Posibil. La Chișinău responsabil pentru dosarul transnistrean este viceprim-ministrul însărcinat cu problema respectivă, post actualmente vacant, dar știm foarte bine că la Ministerul de Externe este un consilier foarte competent în problema Transnistriei, poate cel mai competent din toată Republica Moldova, dl Vasile Șova. El e anume la Ministerul de Externe, deci e foarte posibil ca Lavrov și Nicu Popescu să discute despre Transnistria, dat vizita lui Nicu Popescu era așteptată la Moscova încă din momentul în care s-a format această guvernare, încă din iulie s-a declarat public foarte clar că vizita lui Nicu Popescu la Moscova este așteptată, încă din iulie. Ambele părți - și Moscova, și Chișinăul - au declarat acest lucru și dl Lavrov a declarat acest lucru. Dl Lavrov a mers chiar mai departe, a învinuit Occidentul că, chipurile, ar descuraja oficialitățile moldovene să plece la Moscova.

Reamintim că Nicu Popescu a fost la Moscova și în timpul guvernării Maiei Sandu din anul 2019. Eu consider că aceste contacte sunt binevenite, sunt necesare, există probleme care trebuie rezolvate la nivel interguvernamental, interministerial și, până la urmă, la nivel prezidențial. Ambele părți - și Chișinăul, și Moscova - nu fac niciun secret din faptul că se pregătește o vizită a dnei Maia Sandu la Moscova și o întâlnire a dânsei cu Vladimir Putin, dacă miniștrii de externe și alte ministere ajung la anumite înțelegeri la nivel interguvernamental, interministerial.

Și acest lucru este foarte bun. Până recent, relația cu Rusia era monopolizată de un lider de partid și președinte al republicii, care însă nu avea atribuțiile necesare în acest domeniu.”

Vezi comentarii

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG