Linkuri accesibilitate

Vlaicu Bunduchi: „La finalul zilei realizăm că suntem și vom fi de neoprit”


Vlaicu Bunduchi, august 2020
Vlaicu Bunduchi, august 2020

Jurnal săptămânal la Europa Liberă cu artistul fotograf Vlaicu Bunduchi.

Născut pe 21 aprilie 1994, a absolvit licența și masterul la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, România, facultatea de Arte vizuale, specializarea Fotografie, Video și procesarea imaginii computerizate. În anii de universitate a studiat arte vizuale la facultăți de profil din Finlanda (Novia University of Applied Sciences) și Cehia (Jan Evangelista Purkyne). A participat cu lucrări personale la zece expoziții de fotografie. Fondator și co-fondator la agențiile Volume Studios și Moonlight Advertisement. Actualmente este Art Director la compania DAD, Chișinău.

Luni

Ora 7 și un sfert. Îmi permit să mai stau în pat, până la 7:50. Urmăresc umbrele de pe perete. Am o slăbiciune pentru umbre: în teza de licență am demonstrat că umbrele dau sens suplimentar fotografiilor.

Analizez ce am de făcut pentru azi și încerc să-mi prioritizez acțiunile.

Mă ridic din pat, ies din cameră și... dansez cu tata - un soi de ritual de întâlnire a soarelui, o combinație dintre dansul oriental cu accent pe mișcarea mâinilor și bătuta de la Buțeni (satul de baștină a lui tata). Dansul, de regulă, durează vreo 4 secunde.

La 8:15 trebuie să fiu în mașină ca să evit ambuteiajele de pe strada Uzinelor. Dimineața prefer să nu citesc știrile, vreau să mă bucur de un început de zi pozitiv: soare, umbră, evoluție. Edenul de Purgatoriu e la un “click” distanță.

Ajung la oficiu. “Bună dimineața, tigrii!” Ne-am autoproclamat “tigri” pentru că, de ce nu? Ne asemănăm cu Tigrii Est Asiatici, ei sunt 4, noi - 7.

...fiind artist îmi permit să întârzii

Aproape de 2 luni lucrez la DAD, o companie de contabilitate.... Ce caută un om cu background artistic într-un domeniu atât de rigid? Simplu. Vindem și promovăm artistic (pe cât posibil) servicii de contabilitate, analiză financiară, audit. Am început activ să creăm produse media pentru afaceriști: articole, podcast-uri, secvențe video explicative, fotografie, prezentări, webinarii, seminare.

9:03 - fiind artist îmi permit să întârzii, cu cât e mai mare întârzierea, cu atât e mai încinsă atmosfera. Îmi fac o cafea dublu espresso cu lapte, o lingura de zahăr.

Deschid laptop-ul și monitorul auxiliar, analizez programul și calendarul activităților. Astăzi înregistrăm podcast-ul cu numărul 2. Menirea lui e să promovăm standarde de business de calitate în Moldova. Iar calitatea podcast-ului nu poate fi decât superioară. Am emoții.

În paralel mai trebuie să coordonez niște activități pornite cândva la Cluj, România, și niște proiectele personale. În căști ascult ˝Lana Del Rey - High by the beach˝, iar imediat după - ˝A-ha - Take on me˝, contrastul potrivit de dimineață.

Ora 11.00. Culegem lauri în urma campaniei de promovare al primului curs online al firmei. Lucrurile merg încotro trebuie.

11:20. Redactez un articol despre industria transporturilor și despre logistică și, concomitent, încerc să-mi dau seama ce imagini reprezentative pentru generația Y l-ar întregi. Apoi editez fotografiile de la un eveniment.

12:45. Mă sună bunelu’, mă întreabă dacă ajung pe la el să iau o bucată de tort. Ieri a sărbătorit 85 de ani. Uitându-te la el n-ai spune. Sper să-mi fi transmis genele vârstei. Dar mă întreabă de tort, pentru că ieri n-am apucat să gust din el. A trebuit, la jumătate de chef, să merg la Nisporeni să documentez fotografic un eveniment. Eu am plecat, dar grija bunelului pentru mine a rămas...

Ora 13:30, ora prânzului. Prânzim, ca de obicei, cam ultimii dintre angajații companiei. Discut cu un coleg despre “Umami” - al 5-lea gust, savoarea. Dar să-l savurăm nu ne-a reușit azi. Revin la muncă și cafea. Avem de filmat elemente de prezentare pentru un viitor articol.

14:42. Îmi scrie mama și, ca mama, întreabă dacă am mâncat și dacă am dormit bine (diminețile cam nu reușim să ne intersectăm). Răspunsurile sunt mereu afirmative. Așa și este, cu siguranță!

Ora 17:30. Pregătiri pentru înregistrarea podcast-ului. Conectez microfoanele, poziționez camera, verific sunetul, aranjez luminile. Urmează să fac și câteva fotografii de promovare. Mă asigur că toți cei din cadru vor arata impecabil. Instalez 2 geluri colorate: roșu - pentru contrast, și albastru – pentru ajustare la cromatica branding-ului companiei. Sosește invitatul. Facem cunoștință, mai luăm niște dezinfectant pe mâini, apoi ne ocupăm locurile, distanțate fizic. Un semnal și înregistrarea pornește!

După o habă de vreme luăm o pauză pentru un gât de apă și continuăm.

Ora 20:32. Am încheiat înregistrarea. Click pe save fișier brut. Aplaudăm ușurați (și ăsta-i un soi de ritual). În scurt timp reluăm discuțiile despre treburile curente. Constatăm o creștere a calității produselor noastre. Identificăm noi căi și posibilități de creștere. Și mai constatăm că ziua are puține ore.

Ora 22:39. Am ajuns acasă. Sfârșit de zi de luni. O zi cum trebuie să fie.

Setez alarma pentru 7:10, mâine. Mâine vom merge înainte.

Suntem și vom fi de neoprit.

Marți

9:15. Ajung la oficiu.

Bună dimineața, tigri-tigri-tigri!

Cafea, calendar, programări. Apoi verific, cu emoții, sunetul și filmarea de ieri pentru podcast. Prima impresie: muult mai bine ca data trecută. Prima concluzie: data viitoare se poate și mai bine!

9:45. Încep filmările pentru spotul de promovare al oficiului. Mă gândesc la modul de editare al podcast-ului de ieri. Vom integra și imagini video și trebuie să-mi reușească să le sincronizez cu sunetul. Discut cu un coleg de echipă despre veridicitatea unei înregistrări versus un live. Începe să ne surâdă ideea unui produs făcut integral în direct pe una din rețelele de socializare. Varianta perfectă pentru început ar fi un minim de regie, sunet decent și 2 camere (ador să ofer privitorului mai multe perspective și iluminare cu tentă tridimensională). Toate la timpul lor.

10:30. Expediez unor clienți materialul vizual la care am lucrat săptămânile trecute.

Asamblăm echipamentul pentru a doua filmare.

11:00. Începem filmările. Încercăm 4 duble, dar ceva nu ne reușește. Se-ntâmplă oricui să se blocheze. Dacă nu merge acum, lăsăm pentru mai spre seară.

12:00. Mă apuc să editez podcast-ul. Îmi reușește, cu mici hopuri, să sincronizez imaginea cu sunetul. Urmează câteva ore de muncă minuțioasă asupra fineței detaliilor.

14:45. Termin cafeaua de după prânz și continui editarea podcast-ului. În cel mai nepotrivit moment sunt telefonat. Elena, coordonatoare de proiect la Centrul ZipHouse, mă roagă pe un ton apăsat să intru urgent într-o conferință online. Să deschid niște paranteze. Particip la un concurs de fotografie fashion. Iar la conferința online, despre care prin sms mi s-a comunicat cu 7 minute până a începe, urma să aflu că a avut loc tragerea la sorți a designer-ului vestimentar cu care voi coopera în cadrul concursului. de fotografie fashion. Se numește Mihai Janu. După conferință discutăm la telefon și aștept să-mi trimită fotografii cu ținutele din colecția sa. Trebuie să aleg o colecție, să mă gândesc la un concept și în prima parte a săptămânii viitoare să realizez fotografia.

15:45. Revin la ale mele. Editez sunetul podcast-ului. Echipa privește și ascultă ce a ieșit. Aplaudăm mulțumiți.

16:42. Facem o trecere în revistă a task-urilor pentru următoarele 48 ore:

-finalizare podcast (inserție elemente grafice, creare thumbnail, editare fotografie de cover, creare soundwave, colorizare, optimizare youtube, randare);

-editare, video prezentare oficiu, colorizare, randare;

-filmare, înregistrare audio, sincronizare, editare, colorizare, randare - video prezentare articol pentru departamentul de resurse umane.

17:23. Sunt anunțat că au apărut niște urgențe: departamentul resurse umane are nevoie de o variantă cizelată de prezentare textuală și vizuală a ofertei și de un scurt video de prezentare a firmei. Totul - până la amiază.

Se-nmulțesc task-urile...

17:42. Colegul meu de oficiu, Petru, primește un apel de la domnul Petru, un bărbat de vreo 60 ani care ține în ordine parcarea de lângă firmă, alături de Jack, un câine “hybrid” (nici lup, nici ne-lup). Jack este blând doar cu domnul Petru. Pe contabili nu-i agreează. Nici pe artiști. Mai pe scurt, domnul Petru îl sună pe Petru și îi spune că cineva i-a zgâriat mașina cu bicicleta. Făptașul s-a dovedit a fi un tânăr din Strășeni care, zicea, slujește la o biserică din sectorul Ciocana, și care nu contenea să-și regrete fapta. Valoarea estimativă a daunei este 50€. Cu ce se va încheia povestea nimeni nu știe, dar Petru va trebui să-i explice lui taică-său situația.

18:58. Dan, colegul de muncă și coordonatorul meu propune să cinăm. Ne-am obișnuit că deseori ne hrănește seara. Astăzi în meniu avem plăcinte cu brânză, roșii proaspete, ceai și, ”pentru cei cuminți” - si piept de pui. Către finalul cinei un domn care ne aprovizionează cu cafea. Vorbim despre business-ul lui, dar, ca printre altele, vrem să-i arătăm ce nu ne place la aparatul de cafea. Și tocmai în momentul cela trebuia să se întâmple ca aparatul să meargă perfect! Mă rog, mai sunt și momente stânjenitoare.

Ora 22:23. Ies din oficiu. Doamna Liuba se bucură că va putea face curat fără să mă deranjeze.

Dan mai rămâne la lucru.

22:53. Ajung acasă.

Setez deșteptătorul.

Mâine va fi o zi lungă. Ca azi și ca ieri.

Și bună.

Suntem și vom fi de neoprit.

Miercuri

Vrem să pornim bine mașinăria, ca mai apoi să aibă nevoie doar de impulsuri ca să meargă cum trebuie

7:45. Sunt gata să ies din casă. Tata mă întreabă scurt de ce mă rețin atât de mult la lucru. Răspunsu-i cât se poate de simplu - este mult de lucru. Și vreau să fac munca asta. Și am energie suficientă pentru procesul de creație. Vrem să pornim bine mașinăria, ca mai apoi să aibă nevoie doar de impulsuri ca să meargă cum trebuie. Urc în mașină. În drum îl iau de acasă pe noul coleg de muncă, asistentul meu de cameră.

Ajuns la oficiu observ prima schimbare în structura echipei. Un coleg de birou, responsabil de subvenții, a fost transferat la alt etaj. Demisolul, încet-încet, devine zonă de creație. Mai știi, mâine-poimâine, s-ar putea ca peretele din stânga să aibă o inscripție mare cu neon ”DAD Media”. Lumea, ca să vadă ce poți, trebuie să știe că ești.

Din editare mă sustrage un geamăt venit dinspre bucătăria alăturată. Doi colegi de birou, dar și foști colegi de liceu, dar și prieteni de vreo 15 ani, au semnat un pact prin care se obligă sa nu fumeze mai mult de 5 țigări pe zi fiecare. Orice țigară fumată în plus echivalează cu o palmă din partea celuilalt. Iată că pactul a fost încălcat, iar obrajii colegilor prind contur de sfeclă.

Câte cotituri mai are viața asta. Cine dintre noi s-ar fi gândit că, după atâția ani, vom ajunge să lucrăm la promovarea aceluiași brand!

Ora 14:15. Prânzim. Și discutăm. Teme înalte. A dat peste noi filosofia. Abordăm tema găsirii de sine. Și, cum se întâmplă în toate situațiile de acest gen, încheiem cu întrebarea retorica a zilei: este oare mai bine sa ajungi la 30 de ani și să realizezi ca ceea ce ai făcut până acum nu-ți place și să o iei de la capăt sau mai bine să cauți până la 30 de ani și abia atunci să te apuci de treaba?

15:58. Pun punct pe editarea podcastului. Urmează editarea unui articol de prezentare. Gândurile mă duc la filmările de mâine. Vrem să filmăm și să prezentăm toată echipa din spatele DAD. Mă gândesc să pun accent pe portrete și ochi, monumentalism și implicare.

17:00. O scurtă sesiune cu partenerii mei de la Cluj. Activitatea nu solicită supraefort. Totul este aproape automatizat. Mai dificilă este trecerea de la o activitate la alta.

17:47. Facem planuri mărețe pentru mâine și pentru viitor. Ne imaginam cum va arăta oficiul. Ideile ne entuziasmează. Toți suntem pe o undă. Toți vrem să creștem, să evoluam, să fim primii.

19:50 - Dan, coordonatorul meu mă invită să luăm cina împreună. Mi-a povestit că are buritto, doar că în loc de tortilla sunt clătite. M-a convins din prima. Maria, prietena lui Dan, gătește foarte bine și avem mare noroc de energia ei. Reușește să-și facă job-ul și să mai și gătească. Și să gătească gustos!

La cină, Dan îmi povestește despre întâlnirile și discuțiile pe care le-a avut pe parcursul zilei. Sunt multe și diferite. Ne ridicăm de la masă. Oftez - mâine mai sunt și responsabil de ordine în bucătărie.

22:40. Ajung acasă. Apuc să discut cu părinții despre niște mobilă care ne-ar mai trebui în apartamentul reparat și analizăm câteva variante. Unele-s chiar ce ne-am dori.

Astăzi mă opresc aici. Și astăzi am trăit cu convingerea că:

Suntem și vom fi de neoprit!

Joi

8:45. În drum spre oficiu îl i-au și pe Bogdan, asistentul meu, și trecem pe la cineva să luăm filtre pentru camera de la dronă. Tipul cu filtrele, în prima fază, a încercat să ne strecoare altceva, decât solicitasem. A trebuit să „negociem” câteva minute, ca să obținem ceea după ce veniserăm. „Vânzătorul” s-a îndreptățit cumva, că nu poți câștiga cinstit bani în țara asta, de aceea uneori mai vinde lucruri necalitative la prețul celor de calitate. Cu noi nu i-a mers. Cunoșteam exact pentru ce am venit.

11.00. Începem pregătirile pentru filmarea echipei. Asamblăm și testăm echipamentul. Fac teste de cameră și lumină, iar în cinci minute filmez primul membru al echipei. Am optat pentru „gros plan”. Așa pot accentua cel mai bine ochii și mimica feței. Participanților le-am spus un singur lucru: „Privește în obiectiv și gândește-te la starea de spirit pe care ți-o oferă DAD”. Filmările au durat 18 minute, 5-8 secunde per portret + pregătirile și setarea echipamentului pentru cadrul de final.

Mă grăbesc în birou să văd cum arată filmarea pe monitor si rămân satisfăcut de rezultat. Abia aștept să mă apuc de editare și colorizare.

Simt pasiune. Și o siguranță în reușita noastră

Ora 12:30. Facem primul pas în crearea diviziunii DAD media, departament de producție audio-vizuală în cadrul DAD. O scurtă sesiune de brainstorming vis-a-vis de logo, elemente și modul în care ar trebui să arate intro-ul. Decidem să avem 3 variante de logo. Intro-ul să conțină neon.

În 2 ore termin editarea și sound design-ul intro-ului. Privim, apreciem și acceptăm cu toții. Inima echipei bate mai tare. Prima piatra de temelie a fost pusă.

15:30. Mă apuc să editez ceea ce am filmat zilele trecute prin oficiu și să selectez secvențele de azi. Le pun cap la cap. Simt pasiune. Și o siguranță în reușita noastră.

22:15. Finalizez colorizarea și pornesc randarea.

22:55. Privim versiunea finalizată. Satisfacția care ne copleșește nu prea lasă loc de multe cuvinte.

23:02. Intru în casă cu un sentiment că astăzi a fost o zi cu adevărat bună.

Mâine va fi la fel.

Suntem și vom fi de neoprit!

Vineri

Ajung la birou în jur de ora 9. Colegii par destul de obosiți, dar cumva împiniți. Le arăt ce am făcut ieri și toți par mulțumiți. Colegul pe nume Ion mă întreabă dacă am scris ceva despre el în jurnal, răspund negativ, n-am prea reușit să interacționăm, chiar dacă în mod normal suntem în schimb permanent de informație. Astăzi va fi o zi mai lejeră. Le definitivăm pe toate și la finalul zilei realizăm că suntem și vom fi de neoprit.

XS
SM
MD
LG