Linkuri accesibilitate

Vocile Europei Libere în Moldova sovietică


Introducere (fragment).

Radioul, de la inventarea lui, a devenit nu numai un mijloc de informare, dar și un instrument de propagandă al regimurilor politice. Astfel, radioul a fost un mijloc de confruntare între Occident și blocul de state socialiste în perioada Războiului Rece. Acest fenomen a fost numit „the Battles of Western Broadcasting”, „Waves of Liberty” sau „Voice of Hope”. Cele mai active posturi de radio occidentale: Vocea Americii, BBC, Deutsche Welle, Radio Vatican, Radio Free Europe (Radio Europa Liberă) (1949-1975), Radio Liberation/Liberty (1951-1975), iar din 1976 Radio Free Europe (RFE) și Radio Liberty (RL) comasate în RFE/RL – au emis în mai multe limbi pentru națiunile captive din statele socialiste și republicile sovietice. Ținând cont de faptul că cenzura totalitară controla organele de presă, radioul și televiziunea, RFE/RL a devenit o sursă de informare alternativă. Când Lech Wałęsa a fost întrebat, în 1990, despre impactul Europei Libere asupra societății poloneze, el a răspuns retoric: „Is it Sun important for the Earth?” („Este Soarele important pentru Pământ?”). Experții consideră că înființarea posturilor de radio Europa Liberă și Libertatea a fost cea mai inspirată acțiune de politică externă a Statelor Unite în întreaga Europă Răsăriteană, care a avut un impact larg asupra statelor totalitare1.

Radio Free Europe a fost fondat de administrația Eisenhower în 1949, în statul New York, iar primele emisiuni au fost date pe post în 1950; prima emisiune, de 30 min, a fost în limba cehă, pe 4 iulie (Ziua Independenței SUA), iar începând cu 14 iulie, se lansează și emisiunile în română. Radio Liberation (cunoscut cu acest nume până în 1964) a fost fondat în anul 1951 și înregistrat în Delaware, primele emisiuni, de 30 min în limba rusă și 15 min în alte limbi, s-au transmis începând cu 1 martie 19532. Din 1964, în contextul schimbării denumirii American Committee for Liberation, Inc. în Radio Liberty Committee, Inc., s-a modificat și numele Radio Liberation în Radio Liberty3.

Ambele proiecte au fost inițiate de CIA (Central Intelligence Agency). Radio Free Europe se adresa mai mult statelor socialiste, conținea cinci servicii care transmiteau în limbile țărilor respective: Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia și România4. Radio Liberty se adresa publicului din URSS și transmitea în 16 limbi. În câțiva ani după lansare, ambele posturi de radio emiteau programe în 28 de limbi, care ajungeau în peste 20 de state ale lumii5.

Relațiile oficiale între CIA și posturile de radio Radio Free Europe și Radio Liberty s-au încheiat la 30 iunie 1971, când administrarea acestor posturi a trecut temporar sub egida Departamentului de Stat, iar mai târziu au ajuns să fie coordonate de o structură nouă – Board for International Broadcasting. După un șir de cercetări și dezbateri din cadrul mai multor comisii create de președintele SUA, Ford (conduse de Milton Eisenhower), și sub egida Congresului american6, începând cu anul 1974, posturile de radio RFE și RL au devenit independente, fiind finanțate de Congresul SUA, începe o „eră nouă” pentru aceste posturi de radio7. În anul 1976, Radio Free Europe și Radio Liberty au fost comasate și, de atunci, sunt cunoscute sub sigla RFE/RL, Inc.

Radio Europa Liberă și Libertatea, cu sediul central la München, a activat până în iunie 1995, când a fost transferat la Praga. Situația de după 1995 este foarte bine punctată de Mircea Morariu: „Şi chiar dacă azi emisiunile în românește nu mai pot fi recepţionate în România decât pe Internet, ele continuă, ţinta lor declarată și predilectă fiind Republica Moldova. Ţară cu o democraţie încă vădit imperfectă, mereu la răscruce și cu o evoluţie mult prea mult condiţionată de ceea ce se întâmplă și se decide la Moscova de o administraţie rusă, tot mai fascinată de tentaţia afirmării unor primejdioase și defel europene tendinţe expansionist-imperiale”8.

RSS Moldovenească nu a avut un serviciu aparte în cadrul Radio Libertatea, precum a fost cazul celorlalte republici unionale. Despre situația din Moldova Sovietică s-a vorbit, în special, în unele din emisiunile realizate de serviciile rusesc și românesc ale Radio Libertatea și Europa Liberă. Astfel, în cadrul programelor Serviciului românesc - „Actualitatea românească”, „Din lumea comunistă”, „Programul politic”, „Panorama”, „Din istoria României”, programe muzicale – se discuta și despre Basarabia sau Moldova sovietică. Radio Libertatea acorda atenție problemelor din RSS Moldovenească în programele Serviciului rus „События и люди”, „Еврейская культурная и общественная жизнь”, „Восточноевропейский радиожурнал”, „Советский Союз и национальный вопрос”, „Советский Союз: события, проблемы, суждения”, Права человека”, „Религия в совре менном мире”, „Поверх барьеров”, „После империи”, „Россия в международном контексте”.

De la începutul existenței sale, Radio Europa Liberă a elaborat reguli și regulamente privind modul de organizare a serviciilor, pregătirea programelor și realizarea emisiunilor. În ghidul de activitate al Serviciului românesc al Europei Libere, din start, au fost stabilite un șir de reguli privind modul de elaborare a programelor, inclusiv în ceea ce privește Basarabia. Astfel, ghidul nr. 8 din 18 aprilie 1951 privind emisiunile pentru România indică în mod clar că „este foarte rezonabil ca românii să vorbească cu compatrioții lor despre întoarcerea Basarabiei României”9. Dar, în contextul evenimentelor ce au urmat, în special în statele din lagărul socialist, în 1956, 1968, politica RFE/RL s-a adaptat noilor realități și circumstanțe. După modificările structural-administrative ale RFL/RL din anii ´70 ai secolului trecut și după semnarea Tratatului de la Helsinki, administrația a făcut unele modificări în politica postului de radio. Aspectele privind disputele teritoriale sau naționale au fost abordate mult mai atent, inclusiv problema Basarabiei, care, deseori, intra în categoria „iredentism/naționalism”. În urma demersurilor lui Nicolae Lupan, atât la München, cât și la Washington D.C., privind necesitatea acordării unei mai mari atenții Moldovei Sovietice în programele RFE/RL, în anii 1975-1978 a urmat un schimb de scrisori și demersuri între conducerea RFE/RL și instituțiile americane de la Washington D.C. Spre exemplu, în 1978, James Critchlow, director pentru planificare și comunicare al Consiliului pentru difuzarea programelor internaționale, solicita administrației de la München date privind statutul informațiilor despre RSS Moldovenească. Din această corespondență aflăm că RFE/RL s-a abonat la cinci publicații de presă de la Chișinău, dar a primit inițial doar ziarul „Moldova socialistă”. De aceea, administrația RFE/RL de la München considera că „este puțin probabil că regimul sovietic ar permite ca ceva deranjant să fie publicat în Moldova”, deoarece ziarele erau o sursă de informare pentru Europa Liberă10.

În a doua jumătate a anilor ´70, în cadrul programelor Serviciului românesc al Europei Libere, s-a vorbit sporadic despre diverse aspecte ale Basarabiei și Bucovinei. Astfel, din anul 1978, în cadrul programului „Actualitatea românească”, apare Nicolae Lupan cu mai multe evocări sub genericul „Figuri istorice ale neamului nostru”, „Comorile neamului nostru” sau „Comorile spirituale românești din Basarabia și Bucovina”. Introducerea compartimentului săptămânal dedicat Basarabiei în programul „Actualitatea românească” avea „intenția de a furniza românilor basarabeni comentarii precise, echilibrate și informative despre viața în Moldova Sovietică”. Ținând cont de transformările din URSS, din 1989 Serviciul românesc inițiază un program de zece minute, dedicat ascultătorilor români, despre schimbările politice, culturale și economice din RSS Moldovenească – „Ecouri dintre Prut și Nistru”, care era difuzat de trei ori pe săptămână (luni, miercuri și vineri, începând cu 17:10)11.

La Radio Europa Liberă au activat atât angajați permanenți, cât și colaboratori externi (freelanceri). Din motive de securitate, majoritatea angajaților activau sub pseudonime. Prima generație de angajați au fost jurnaliști și diplomați, stabiliți în Occident în perioada interbelică sau emigrați după cel de-al Doilea Război Mondial. Mai târziu, profilul lor s-a diversificat. În calitate de colaboratori externi ai Radio Europa Liberă/Libertatea, au activat Nicolae Lupan și Efim Crimerman, care s-au preocupat în mod special de problemele Basarabiei și Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. Deși au avut o activitate fructuoasă pe parcursul mai multor decenii, generațiile de astăzi din Republica Moldova cunosc foarte puțin despre rolul, impactul RFE/RL și despre contribuțiile oamenilor care au lucrat pentru acest post de radio.

-----------------------------

1 Mircea Morariu, „65 de ani de Radio Europa Liberă”, Adevărul, nr. 5 iulie 2015 (2015) (acce- sat 09.02.2017). Articol actualizat în 2016: „Europa Liberă – aduceri aminte”, Adevărul, nr. 2 iulie 2016 (2016) (accesat 09.02.2017).

2 A. Ross Johnson, Radio Free Europe and Radio Liberty. The CIA years and beyond (Stanford: Stanford University Press, 2010), 32.

3 Sig Mickelson, America´s Other Voice. The Story of Radio Free Europe and Radio Liberty (New York: Praeger Publishing, 1983), 11.

4 Serviciul român era alcătuit, în anul 1972, din 50 de angajați (numărul total de angajați ai RFE, în 1972, era de 1624, dintre care 1155 în oficiul din Germania), emitea 13 ore 34 min pe zi, dintre care 6 ore și 18 minute erau programe originale, restul erau reluări. Audiența, estimată pe baza datelor din 1971, era de 8,4 milioane. Costurile anuale ale Serviciului român erau de 2.442.000 USD, dintre care doar 814 mii USD erau cheltuieli directe. Salariul mediu anual al unui angajat al RFE era de 8.621 USD. HIA, RFE/RL Inc. Corporate Records, box no. 305, file no. 5, RFL/RL General Consolidation 1972-1972. Serviciul rus al RL de la New York era alcătuit, în 1972, din 25 de persoane, din numărul total al staff-ului de 50 de persoane și peste 20 de freelanceri.

5 Armeană, azeră, belorusă, bulgară, estoniană, georgiană, maghiară, letonă, lituaniană, poloneză, română, rusă, tătară, turkmenă, ucraineană etc.

6 Arhiva Hoover conține foarte multe documente privind polemica pe marginea situației create în jurul posturilor RFE și RL, precum și despre perspectivele dezvoltării lor, mărirea bugetului anual de la cca 50 mln USD la 70 mln USD etc. Vezi, spre exemplu, documentele din HIA, RFE/ RL, Inc. Corporate Records, Box no. 65. La același subiect a se vedea raportul detaliat privind istoricul și eficiența programelor RFE/RL: Joseph G. Whelan, „Radio Liberty: A Study of its Origins. Structure, Policy, Programming and Effectiveness”, in The Library of Congress. Congressional Research Service (Washington, DC, 1972).

7 David M. Abshire, „Radio Free Europe and Radio Liberty – A New Era”, NATO Review 23, no. 2, April (1975).

8 Morariu, „65 de ani de Radio Europa Liberă”.

9 Guidance # 8 for Broadcasts to Romania. Aprilie 18, 1951. RFE/RL Corporate Records Collection / Hoover Institution Library & Archive, Box 280, file 8. http://www.hoover.org/library-and-archives

10 Scrisori semnate de J. Critchlow (20.10.1978), Ralph E. Walter (9.11.1978). RFE/RL Corporate Records Collection / Hoover Institution Library & Archive.

11 Scrisoare semnată de G. Wirzynski, Director of RFE Division, (12.12.1986) și adresată lui N. Lupan. Radio Free Europe Memorandum „Romanian BD Program Change”, 8.09.1989. RFE/RL Corporate Records Collection / Hoover Institution Library & Archive.

Istoricul Sergiu Musteaţă a lansat în octombrie 2017 lucrarea „Basarabeanul bruiat de KGB”, publicată cu sprijinul Radio Europa Liberă la Editura ARC. Cele două volume adună între copertele lor contribuţiile lui Efim Crimerman care, cu pseudonimul Grigore Singurel, a difuzat pe undele Europei Libere şi Radio Svoboda, între anii 1981-1990, texte care reflectau realitatea din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.

Efim Krimerman și profesorul Sergiu Musteață, Aachen (Foto: Sergiu Musteață)
Efim Krimerman și profesorul Sergiu Musteață, Aachen (Foto: Sergiu Musteață)

Efim Crimerman sau Grigore Singurel, cum îl cunoşteau ascultătorii Europei Libere între anii ‘81-‘90, s-a născut la Bălţi, în 1923. A copilărit în România, iar în 1940 familia sa se retrage la Chișinău. În perioada sovietică a scris inclusiv poezii. A fost redactor literar-muzical la Filarmonică. Este autorul a peste 200 de texte pentru diverse piese muzicale, care au făcut parte din repertoriul multor colective muzicale („Noroc”, „Contemporanul”, „Orizont”, „Bucuria”, „O-zone”) și au fost interpretate de mai mulți cântăreți, printre care Maria Codreanu, Nicolae Sulac, Gheorghe Eșanu, Dorica Roșca, Olga Sorochina, Nina Krulikovskaia, Efim Bălțanu, Sofia Rotaru, Ian
Raiburg, Ion Suruceanu. Unele din aceste piese (cum este și piesa „De ce plâng chitarele”) au devenit șlagăre în perioada sovietică și au rămas populare până în prezent.

Lucrările lui au fost interzise după ce a plecat din Moldova sovietică pentru că ajunsese în atenţia ofiţerilor KGB. S-a oprit în Germania Federală (în anul 1981) și s-a angajat la radio Europa Liberă/Libertatea. Textele lui Efim Crimerman / Grigore Singurel erau difuzate de două-trei ori pe săptămână la Radio Europa Liberă şi Radio Svoboda, serviciul rusesc al postului nostru de radio (până în 1994).

Textele publicate la această rubrică păstrează notele din subsol, așa cum sunt prezentate în carte. Editura nu a intervenit în conținutul documentelor de arhivă, dar a dat, atunci când era cazul, între paranteze pătrate, formele corecte ale cuvintelor sau expresiilor. Tot între paranteze pătrate și cu acest font sunt marcate fragmentele de text eliminate de redactorul postului de radio.

XS
SM
MD
LG