„Vorbim despre stat de drept, dar ne împotmolim singuri în dreptatea hoților, nu a noastră” (VIDEO)

În aproape 28 de ani de independență, Republica Moldova a avut vreo 15 guverne. Din 1991, din zorii noii democrații și până astăzi la pupitrul executiv s-au perindat mai multe cabinete de miniștri, de la stânga la dreapta scenei politice, așa cum a dorit populația și politicienii, cu bunele și relele lor, cu poticneli, demisii, eșecuri, ajustări, remanieri etc. Cum au reușit guvernele să-și ducă misiunile atribuite? Căutăm răspuns la acest sfârșit de săptămână.

În cele aproape trei decenii de independență, toate guvernele Republicii Moldova au făcut parte din poza de familie a unui stat care a încercat să-și afle o identitate rătăcită în trecut. Oamenii cu care am discutat la Florești vorbesc despre sărăcia de rezultate, demersuri benefice și înnoitoare sau căpătuială, despre neîncredere și dezamăgire. Iată ce cred ei despre culoarea politică a celor care au guvernat și mai guvernează țara.

– „Guvernul trebuie să fie independent, fără culoare politică. Guvernul trebuie să soluționeze problemele economice, să ridice bunăstarea, să ridice pensiile, să ridice salariile, să se întoarcă cetățenii noștri duși peste graniță, să creeze locuri de muncă – asta este chestia lor, dar politica să o facă Parlamentul. În rest, toți au fost folosiți în dependență de culoarea politică: Parlamentul îi de roșu – Guvernul îi de roșu; Parlamentul îi galben – Guvernul îi

galben; Parlamentul îi turungiu – Guvernul îi turungiu. Adică, noi vorbim despre stat de drept, dar ne împotmolim singuri în dreptatea nu a noastră, dar în dreptatea hoților. Dreptatea pe parcurs a 30 de ani este a hoților. Iar poporului ce-i dă? Câte un kilogram de hrișcă, care are viermișori și nu știu ce acolo, câte o pâine acolo, de fapt, mai ieftină, chipurile, dar micșorată greutatea - înțelegi? - și iese poate mai scump.”

Europa Liberă: Pe cine dintre premieri i-ați reținut pentru faptele bune pe care le-au făcut?

– „Guvernul Druc, nu. Se exclude, a fost un Guvern de patrioți...”

Europa Liberă: După Druc?

– „După Druc a fost un început bun la Sturza, Guvernul Sturza și, în pofida, chiar risc să mă critice unii, a fost un început nu rău la Guvernul Filat, dar cu concurența dintre doi mari rechini din Republica Moldova, n-au putut să încapă ambii într-o luntre și deci l-a păpat Plahotniuc pe Filat. Asta este! Și, cu părere de rău, ne-am împotmolit definitiv și de la acea istorie de succes am ajuns la

istorie de insucces și probabil că ne vor trebui ani ca să revenim la acea poziție pe care am avut-o atunci. Ani! Fiindcă se începuse bine, semnarea Acordului de Asociere și multe-multe altele. Da, țara este a cetățeanului, dar o folosesc hoții.”

Europa Liberă: În 27 de ani de independență a contat pentru Dvs. cine a fost în fruntea Guvernului?

– „D-apoi cum nu a contat? Numai că a contat.”

Europa Liberă: Prin ce s-au deosebit cei care au guvernat sau prin ce s-au asemănat?

– „Prin conducere neresponsabilă, toți numai se gândesc la buzunarul lor, dar la al omului – nu! Oleacă-oleacă parcă o tras la noi pe vremea lui Vladimir Nicolaevici, dar acum care este, actualul, numai amăgesc, pensia numai zic că o măresc – n-o măresc.”

Europa Liberă: Cât v-au adăugat?

– „Vreo 80 de lei. Dar eu am lucrat în vitărit și sâmbăta, și duminica... Ce, asta-i adăugire? Eu cred numai în Blocul ACUM și licino (personal) în Andrei Năstase.”

Europa Liberă: Ce ar trebui să facă următorul Guvern?

– „Să se întoarcă cu fața înspre oameni, să mărească pensia, să găsească de lucru și să se întoarcă acasă băieții noștri, că îs duși toți după graniță.”

Europa Liberă: Lumea vrea majorări de pensii, de salarii. De unde bani?

– „D-apoi lasă să lucreze economia, dar nu numai ajutorul de peste hotare și de la băieții noștri și părinții care trimit parale.”

Europa Liberă: Întrebăm dacă în 27 de ani de independență a Moldovei a contat ce culoare politică are guvernarea.

– „Cam a contat, racul într-o parte, știuca în altă parte și broasca îi da pe loc tot, norodul muncea, dar nu se vedea nimic, totul se fura și - la buzunar.”

Europa Liberă: Pe care dintre premieri îi țineți minte, pe care dintre cei care au condus Guvernul?

– „Ehehe, și Sangheli, și Muravschi, și Tarlev, și...”

– „...mâca Zina, cum îi zicea, mâca Zina, economist o fost.”

Europa Liberă: Cine ar merita acum să fie în fruntea Guvernului?

– „Niște băieți tineri, puternici, care pot munci și nu trag la buzunarul lor, dar se gândesc și la lume.”

Europa Liberă: Dar mai sunt din ăștia?

– „Mai sunt în bloc, în bloc tineri sunt. În aceilalți s-o băgat niște moșnegi care nu-i pot scoate, alde Smirnov la tribună a ieșit, și-a șters fundul acolo și vsio(gata), mai mult n-o dat nicio întrebare ca să vie la sobrănii ori cum le zice, adunări cu Parlamentul.”

Europa Liberă: Următorul Guvern pe ce drum trebuie să ducă Republica Moldova?

– „Pe calea cea dreaptă. (Râde.)”

Europa Liberă: Care-i cea dreaptă?

– „Fără minciuni și fără amăgeli, să spună la norod ce vor să facă și încetul cu încetul să adune bani, să dea la oameni de lucru, pensii ridicate.”

Europa Liberă: De unde să se adune banii aceștia?

– „Să muncim! Câte zavoade (uzine) am avut în Florești, toate îs închise. Înainte, când mergeam pe ulița asta, apoi era plină de lume: și la deal, și la vale. Acum, unde și unde câte un om. Au fugit toți din țară - și tineretul, și bătrânii.”

Europa Liberă: Cine i-a alungat din țară?

– „Guvernarea.”

Europa Liberă: Pentru Dvs. contează și dacă Republica Moldova se apropie mai mult de Est sau de Vest?

– „Acolo...”

Europa Liberă: Unde?

– „Peste Prut, la Europa. Aici am fost, la Vov’Vovovici (Vladimir Vladimirovici), la Rusia, că Rusia, da, ne dau voie, ne ducem și vindem producția asta a noastră, dar cu asta e puțin. Ajutoare mai mult de la Europa, eu nu am auzit că Euroasiatică să ne dea vreun ajutor, asta că ne dau voie să vindem, și nu toate, mai întorc acasă merele, că le pare că-s murdare.”

Europa Liberă: Valentina Ursu, Europa Liberă. Am ajuns cu microfonul aici, la Florești, și întrebăm localnicii despre culoarea politică a guvernării. Contează sau nu contează?

– „Sigur că contează, probabil că nici nu s-au schimbat, îs tot aceiași oameni, practic, la guvernare, adică provin din Partidul Comuniștilor și-s discipolii lor.”

Europa Liberă: Pe cine dintre premieri îi țineți minte și pentru ce i-ați memorat?

– „Off! Tarlev, Guvernul Tarlev…”

Europa Liberă: Ce a făcut?

– „Să vă spun cinstit, nu mai țin minte ce a făcut el. Țin minte Guvernul Filat, Filip...”

Europa Liberă: Cine credeți că ar merita să ajungă premier?

– „Din aceștia pe care îi cunosc eu, cred că nimeni! Și cred că nici alegeri anticipate nu trebuie să fie, că nu suntem noi în situația aceea și în poziția ca să mai facem niște alegeri de dragul nu știu cui.”

Europa Liberă: Și în următorii patru ani Guvernul ce preocupări ar trebui să aibă?

– „Ar trebui să facă în fiecare raion, nu numaidecât în centre mari, cum este Bălțiul, Floreștiul, Cahulul, să facă parcuri industriale, să atragă investiții, să aibă lumea unde

să lucreze, să se ocupe și de proiecte, nu atât sociale, cât și mai mult de proiecte liberale, de atâta că businessul în genere moare și eu, ca un antreprenor mic cum sunt, eu mă confrunt cu foarte mari dificultăți că lume îi puțină și nu-i nici piață de desfacere, n-avem cui vinde. Ne ținem și noi așa, pe entuziasm, așteptăm poate să se schimbe ceva mai spre bine și să încercăm și noi să facem ceva.”

– „Moldova noastră se îndreaptă în prăpastie, doamnă!”

– „Sufletul nostru-i plin de durere, poporul nostru nu se trezește, cum au făcut-o românii, cum au făcut-o ucrainenii. De ce oare îs cumpărați? De ce se vând pe-un ceas, pe un kilogram de sare, unul de macaroane, pe 200 de lei? De ce s-au vândut pentru acei 600 de lei care au fost furați din buzunarele noastre și i-au pus pe spinarea noastră? Suntem plini de datorii, trăim în mare sărăcie, în mare sărăcie!”

Europa Liberă: Dar în acești 27 de ani la putere au fost diferite guverne, care au reprezentat și diferite culori politice. Au fost mai multe deosebiri sau asemănări?

– „Doamnă, încă n-au venit acei care cu adevărat iubesc țara, care iubesc poporul. Au venit iată acum reprezentanți prin Maia Sandu și Andrei Năstase.”

Europa Liberă: Spuneți niște nume de premieri pe care i-ați reținut în anii aceștia de independență.

– „Doamne! Ion Sturza pe care putem să-l pomenim, dar Filip, care a fost întărit la 12 de noapte și care își bate joc privind în ochi de poporul nostru, adică face totul ca să fie

bine. Dar pentru cine? Pentru dânșii, nu pentru popor. Cu acești 53 de lei sau cu acele 10% la Anul Nou adăugate, cu care ne-au luat compensația de 180 de lei, asta nu-i adăugare. Noi foarte bine înțelegem că noi ne prăbușim în nămol și cât au să fie la putere democrații împreună cu Dodon, care-i susține, n-o să avem nici libertate, nici democrație, nici viață bună.”

Europa Liberă: Și ce îi doriți următoarei guvernări?

– „La următoarea guvernare eu doresc să vină băieți deștepți, tineri! Tare am vrut și i-am susținut pe Blocul ACUM. Vreau anume așa buchet să vedem ca Blocul ACUM! Nu vreau din democrați, nu vreau din socialiști deloc. Poate sunt și acolo, dar sunt hărțuiți, sunt presați, sunt șantajați. Și oamenii toți tac, pentru că dacă ar face un pas înainte, li s-ar deschide un dosar penal, poate și două, poate și trei... Nu vedeți ce se face la noi? Unul după altul – dosare, dar el...”

Europa Liberă: Și lumea trăiește cu frică?

– „Toți îs cu frică! Se tem a vorbi, a spune adevărul. Poate pe la unghere așa vorbesc, dar puțini au îndrăzneală să vorbească în public.”

Europa Liberă: Valentina Ursu, Europa Liberă. Am ajuns cu microfonul aici, la Florești.

– „Dna Valentina, vă cunosc după glas...”

Europa Liberă: Ia ziceți, pe ce drum merge azi Republica Moldova?

– „Pe cale greșită. Evenimentele de ultimă oră arată că nu-i așa cum trebuie în țară. Nici într-o parte, nici în alta. Cum se spune, nici cu rușii, nici cu nemții; nici cu albii, nici cu roșii...”

Europa Liberă: Dar, în general, în anii aceștia de independență a contat ce culoare are guvernarea?

– „Cred că a contat.”

Europa Liberă: Prin ce s-au deosebit guvernările în acești 27 de ani, dacă au fost de dreapta, de stânga?

– „Mi-i greu să spun. Toți au mers într-o direcție și cred că

în direcția cea greșită. Rezultatele se văd pe față. Cu atât mai mult, dacă ar fi fost vreo perioadă mai bună, lumea avea să trăiască nostalgia după perioada ceea – scurtă sau lungă –, dar nu este. A fost rău, îi rău și societatea tot timpul a fost împărțită. Acei care ar trebui să facă schimbările în țară îs plecați toți.”

Europa Liberă: Și ce povară cade pe umerii viitoarei guvernări?

– „O povară foarte mare. Și cred că marele plus pe care ar putea să-l facă – la prima etapă să oprească plecarea tineretului, iar la a doua etapă – să-i aducă pe cei care îs plecați.”

Europa Liberă: Ce nume de prim-miniștri vă amintiți?

– „Greceanîi, încă Tarlev...”

Europa Liberă: Ar conta dacă-i Guvern de stânga, dacă-i Guvern de dreapta?

– „Da, joacă rolul. Care face treabă, pe acela și-l votez.”

Europa Liberă: Cine merită să conducă azi?

– „Eu doresc ca Plahotniuc să fie.”

Europa Liberă: Și ce ar trebui să facă el?

– „Să aibă grijă de oameni, nu numai de bogați, de oamenii săraci. Să-i mai întrebe ce-i mai trebuie la omul ista...”

Europa Liberă: Ce-i trebuie cetățeanului?

– „Iaca, eu pensie am 1.500. Greu mă descurc...”

Europa Liberă: Vorbim despre culoarea politică a Guvernului. Contează ce culoare are?

– „Are o culoare foarte murdară, numai la alegeri ne bagă în seamă și la referendumurile astea, dar altfel uită de noi – ce ai mâncat aseară, cum ai dormit, dar absolut nu-i interesează. Aș vrea pe Năstase, să vedem ce ar face el, dar să dea în scris: „În timp de un an dacă eu nu fac schimbări, faceți așa și așa cu mine”. Poate ar face ceva, să zicem, dar nu-i chip de răzbătut acolo. Acolo-i un cordon că...”

Europa Liberă: Poate ar fi cazul să i se dea cârma lui Vladimir Plahotniuc să arate el ce poate?

– „Nu, el de-amu a arătat!... Asta că a dat el câte 600 de lei, nu din banii lui. Plahotniuc nouă, ca pensionari, ne-a dat, dar el numai cu bani îi cumpără pe deputați, îi alungă dacă nu i-au plăcut; îi cumpără. Iaca impresia noastră ca alegători și ca cetățeni.”

Europa Liberă: Pentru cetățenii Republicii Moldova contează culoarea politică a guvernării, că-i de stânga, că-i de dreapta?

– „E clar că contează. Că suntem conștienți de ce se petrece aici. De 30 de ani îi tot aceeași, nu se schimbă

nimic. Îi același sistem care a fost în Uniunea Sovietică, numai că s-au prefăcut în cameleon, altă culoare – democrați, stejărei, furnicei, rândunele, socialiști, PDM-iști, dar îs tot aceiași. Îs toți vlăstarii din sistemul sovietic, de la comuniști; îs toți vlăstarii de acolo – Dodon și restul, toată clica asta, Voronin, Lucinschi îs toți acolo...”

Europa Liberă: Cine ar merita să guverneze?

– „E clar că trebuie să merite orientarea spre Europa, dar, dă mă rog, așa-i mintea noastră, mentalitatea. Nu votăm cum trebuie, votăm cu stomacul, ne vindem pentru un

kilogram de orez, iaca, de la Șor și de la alții. Iaca așa. Ne vindem! Pentru stomac. Logica noastră este stomacul! La majoritatea. Au copii prin Europa, Anglia, Germania, Statele Unite ale Americii. Să-i arăt pe toți de aici, din Florești, care sunt, toți au copii peste hotare încolo. Nu încolo, dar încolo și votează pentru un kilogram de orez...”

Europa Liberă: Ce sugestii aveți pentru cei care urmează să guverneze?

– „Depinde care. Dacă guvernează socialiștii, ce sugestie să le mai dau? Ei știu, ei trebuie să-și dea darea de seamă la banii pe care i-au cheltuit de la Putin. Atât!”

Europa Liberă: Dacă guvernează democrații?

– „Mare diferență nu-i. Doar ei au mers cu sloganul „pro-Moldova”. Ce mai vrei de la dânșii? Adică, blocare, stopare aici, să ne fierbem în suc propriu. Acesta-i un nonsens. Atâta-i cât era ACUM. Și cu dânșii nu știu ce-i, dar restul îi clar cu dânșii. Ce să mai vorbim?”

– „Iaca pe Filip puțin-puțin îl stimez. Unicul lucru ce îmi place la dânsul – el a recunoscut că el e român și părinții sunt români. Pentru asta, eu pe dânsul îl stimez. Până acum nu-l stimam, dar când a spus direct, asta el îi bravo. Ei, îi cu partidul și-i clar că se supune lui Plahotniuc, dar îi doctrina partidului, el trebuie să se supună programului, doctrinei partidului.”

Europa Liberă: Pentru Dvs. contează încotro va merge Republica Moldova în următorii ani?

– „Pentru mine contează, dacă ne unim cu Țara-mamă, să se mântuie toată mizeria. Unirea! Și s-a mântuit toată mizeria, s-a mântuit și cu Plahotniuc, și cu Dodon, și cu Voronin, și cu toți. Și toți la dubă, toți la dubă. Unirea! Și punctum. Unirea!”

Europa Liberă: Valentina Ursu, Europa Liberă.A ajuns cu microfonul aici, la Florești, și întreabă lumea pe cine îi vede la guvernare în următorii patru ani.

– „Dintr-acești care au fost mai înainte la guvernare, nimic nu s-a făcut și-i văd mai departe pe cei care tind spre Europa. Acesta-i viitorul nostru, acestea-s lucrurile cele mai bune. Dintre acești care merg, Blocul ACUM, dar acești care au fost, nu mai vreau niciunul să mai fie la guvernare.”

Europa Liberă: În 27 de ani s-au perindat la putere multe guvernări. Dvs. ați văzut mai multe asemănări sau deosebiri între cei care au guvernat?

– „Au fost multe deosebiri între dânșii. Au fost și bune, dar tare puține, dar mai mult au fost rele. Nu și-au dat străduința și-i foarte greu de trăit.”

Europa Liberă: Pentru Dvs., ca simplu cetățean, contează ce culoare politică are Guvernul?

– „Principalul să facă pentru cetățeni ceva bun, dar n-are importanță de ce culoare politică-i pentru mine. Mie absolut mi-i indiferent. Eu nici nu mă interesez de politică, de atâta că am văzut că țara noastră nu are niciun viitor cu politicienii aceștia care sunt acum. Absolut!”

Europa Liberă: Dar politicienii aceștia îi alegeți tot dvs., cetățenii cu drept de vot.

– „Apoi da. Dar ce depinde de mine? Eu mă duc și din toate relele aleg cel mai mic rău. Și nu se primește... Ce să fac?”

Europa Liberă: Cine ar merita să fie următorul prim-ministru al Republicii Moldova?

– „Poate că Maia Sandu ar putea să fie, că ea are și studii bune, și ea-i foarte deșteaptă, și... Dar credeți că bandităraia asta o să-i dea ei voie să fie prim-ministru? Nu cred eu în asta.”

Europa Liberă: Și atunci încotro, Moldova?

– „Da’ încotro?... Unde se duc cei tineri. Iaca, fiul meu s-a dus și s-a stabilit în Irlanda cu traiul și a spus că nu mai vine înapoi. El s-a deprins acolo; el muncește mult, dar și-i remunerat bine și-i diaspora noastră. Ei îs foarte uniți, îs prietenoși...”

Europa Liberă: Dar dacă acești tineri plecați peste hotare ar reveni acasă și și-ar asuma ei guvernarea, lucrurile s-ar schimba în țară?

– „Posibil că da, dar trebuie din totalitatea diasporei care este trebuie de selectat. Eu cred că ea are un potențial extraordinar, dar nu știm încă pe cine putem conta, ce persoane sunt acolo care ar putea să ia în mâinile lor guvernarea. Cu adevărat ar fi o șansă, dar șansa asta cred că ne ocolește, n-o să avem noi șansa asta.”

Europa Liberă: Plasați responsabilitatea doar pe umerii guvernanților sau v-o asumați și dvs., cetățenii?

– „Nu, nu, nu, și noi suntem vinovați, că noi suntem foarte creduli și pe parcursul anilor am fost amăgiți o dată, a doua oară, a treia oară. Și iaca așa și acum ne amăgesc. De ce se lasă lumea amăgită? Lumea noastră trăiește mai mult cu ziua de astăzi, și viitorul... el îi interesează, dar îi ca o linie de orizont, departe.”

* * *

Moldoveanca Elena Drăgălin de un sfert de veac se află peste hotare. În 1993 a plecat la muncă în Italia, împreună cu familia, apoi s-a stabilit în Germania, iar din 1996 locuiește peste Ocean, în Statele Unite ale Americii. De aproape 10 ani se dedică muncii de voluntariat. A înființat organizația nonguvernamentală Moldova-AID. Printre proiectele realizate se numără Centrul de instruire care oferă cursuri gratuite elevilor și studenților din Republica Moldova Convenția Moldo-Americană. Este și una dintre organizatorii off-line-ului „Adoptă un vot”. I-am cerut și ei opinia, dacă contează sau nu culoarea politică a guvernării.

Elena Drăgălin: „În curând se împlinesc 26 de ani de când am plecat din Republica Moldova. Am locuit în Moldova numai doi ani după independență. Atunci când am plecat în Vest – mai întâi în Italia, pe urmă în Germania, apoi în Statele Unite -, cineva din una din aceste țări, de acolo, de pe loc, mi-a zis că „pentru a construi democrația e nevoie de 50 de ani”. Eu, care aveam 30, m-am gândit: „Și la 80 mie ce-mi ajută? Eu vreau acum!”.

După 27 de ani, nu mi se mai pare așa de mult încă 20 de

ani ca să construim o democrație veritabilă, pentru că am văzut în perioada care s-a scurs la câte încercări am fost supuși și câte a trebuit să învățăm. Deci, încă nu suntem acolo unde ar trebui să fim, important este ca în următorii 20 de ani să construim ceva care deja să nu mai aibă cale întoarsă.”

Europa Liberă: În acești 27 de ani s-au perindat la putere vreo 15 guverne. Vă amintiți din cei care au condus aceste cabinete de miniștri, prin ce au rămas în istorie guvernările din acești 27 de ani?

Elena Drăgălin „Primii doi ani când am locuit aici au fost cei mai plini de speranță, dar, din păcate, pe parcursul a 27 de ani guvernările care au fost cele mai scurte au fost și cele mai promițătoare; guvernările care s-au ținut mai mult la conducere, din păcate...”

Europa Liberă: Dar pe cine dintre premieri vi-i amintiți?

Elena Drăgălin: „Pe Mircea Druc. Propusese d-lui atunci și eram atât de încântată, poate era naiv în perioada respectivă, dar vorbea despre potențialul plantelor medicinale în industria farmaceutică. Îmi amintesc programul destul de bine... Ion Sturza, Iurie Leancă, Filat, Gaburici, un exemplu, nu neapărat toți care au fost scurt timp la guvernare au fost și buni.”

Europa Liberă: Și Zinaida Greceanîi, și Vasile Tarlev, și Dumitru Braghiș, și Andrei Sangheli... 15 guverne s-au perindat la putere, au avut diferite culori politice. Contează, până la urmă, această culoare politică a Executivului?

Elena Drăgălin: „Nu ar trebui să conteze, dar în Republica Moldova contează foarte mut. Eu cred că nu mișcă nimic fără politic. A fost în dauna cetățenilor, pentru că eu cred că

în 27 de ani probabil că am fi putut merge cu pași mai mari, deși e necesar să fie o perioadă mai lungă pentru a avea o democrație stabilă, dar au fost oportunități foarte multe, noi am avut susținerea Uniunii Europene, am avut susținerea Statelor Unite ale Americii, deci, noi ar fi trebuit să mergem cu pași mai vertiginoși, să scurtăm perioada asta de 50 de ani.

Să ne uităm la exemplul Estoniei, sunt exemple, dar noi nu știu, ori că am încercat să inventăm bicicleta și am vrut s-o facem pe-a noastră sau multe din guverne au fost, nu vreau să zic rău intenționate, dar, probabil, bine intenționate pentru d-lor personal și fără nicio responsabilitate față de cei care i-au ales, față de populația țării.”

Europa Liberă: Dvs. aveți o ședere de lungă durată în Statele Unite ale Americii, pentru că v-ați stabilit peste Ocean. Ar exista mai multe diferențe sau asemănări între felul cum înțeleg să guverneze țara acolo, în SUA, și cum se înțelege acest lucru aici, în Republica Moldova? Și cum vedeți interacțiunea guvernanților cu cetățenii?

Elena Drăgălin: „În Statele Unite, guvernanții sunt taxați

mai aspru în cazul în care deviază. Deci pentru mine politicienii – fie ei în Republica Moldova, fie în Statele Unite – o să încerce să profite de puterea pe care o dețin și au să conducă lucrurile în felul în care văd ei, or electoratul, cetățenii ar trebui să pună presiune ca să aibă și ei ceva din asta. Nu-i alegem ca să-și facă interesele lor, dar ca să lucreze în interesul cetățenilor. Și eu cred că în Statele Unite este o mai mare presiune asupra politicienilor din partea cetățenilor și sunt taxați pentru greșeli.”

Europa Liberă: În general, lumea când vorbește despre guvernare se referă la crearea locurilor de muncă, la salarii decente, pensii decente, la stoparea corupției, la îngroșarea păturii de mijloc, care ar fi motorul unei societăți. Chiar nimic nu s-a reușit în Republica Moldova să se facă în acești 27 de ani întru binele cetățeanului?

Elena Drăgălin:„Dacă comparăm anul 1991 cu 2019, este o mare diferență. Eu îmi amintesc cum deschideam frigiderul atunci și cum se deschide acum în Republica Moldova, dar asta nu înseamnă că este meritul guvernărilor. Asta s-ar fi întâmplat indiferent de cine ar fi fost la guvernare, pentru că s-au deschis posibilitățile, deci nu mai suntem controlați numai de stat, lumea a început să călătorească, au început să-și deschidă businessuri private, oricât de greu ar fi și oricâte restricții ar apărea, lucrurile astea s-ar fi întâmplat. Da, lumea trăiește mai bine! Și asta e normal, acesta-i progresul. Atunci când te întorci înapoi, e o tragedie în istoria omenirii, că te-ai întors înapoi de la un nivel de trai pe care l-ai avut.”

Europa Liberă: Dar nu e și meritul celor care au plecat peste hotare, pentru că se zice că Republica Moldova s-a menținut pe linia de plutire datorită remitențelor?

Elena Drăgălin: „Eu cred că încă se mai menține, dar eu nu vreau să împart meritele. Oamenii au plecat peste hotare care pentru oportunități, care au plecat de nevoie. În special la început, lumea a plecat de nevoie, pentru că nu putea să supraviețuiască aici, efectiv nu le ajungea pentru mâncare și atunci au plecat de nevoie. Oamenii și-au întreținut familiile de acasă. Noi spunem că mai mult de un miliard pe an vin remitențe, și asta doar pe canalele oficiale.

Eu dacă am venit acum acasă, am venit cu banii în buzunar, las la rude, merg cu prietenii, cu familia, consum în oraș, deci aceștia-s bani care vin în bugetul țării. Și noi zicem că, uite, dacă s-ar opri remitențele... E imposibil să oprim remitențele. Eu nu pot să nu-i trimit mamei bani pentru întreținere, pentru că a lucrat 40 de ani în școală și pensia nu i-ar fi suficientă. Totuși, dacă guvernările continuă să-și facă de cap, noi am găsi o modalitate cum

de dirijat remitențele. E una să-i trimiți familiei bani pentru mâncare și alta-i să plătești energia care are un preț artificial, foarte înalt și atunci imaginați-vă că serviciile comunale nu ar fi achitate de toți cei care primesc bani din străinătate. Deci, cred că încă mai sunt pârghii, mai sunt modalități prin care am putea pune presiune asupra guvernării ca să-și schimbe năravul.”

Europa Liberă: Contează cine va fi în fruntea Guvernului?

Elena Drăgălin:„Contează mult...”

Europa Liberă: Dvs. ce credeți despre acea persoană care ar merita să ocupe această funcție? Ce calități ar înfrumuseța-o?

Elena Drăgălin: „Deci pe mine mai puțin mă interesează persoanele, mai mult mă interesează procesele, mă interesează o viziune...”

Europa Liberă: Cum i-ați face portretul-robot al celui care trebuie să ajungă premier, care ar trebui să ocupe fotoliul?

Elena Drăgălin: „Eu aș prefera să fie un premier pe care eu nici nu-l cunosc, dar care e profesionist, care își asumă responsabilitatea, care înțelege că este în poziția din

orgoliu că, uite, am funcția de prim-ministru sau, având așa funcție, pot să intervin pentru afacerile mele personale. Deci, eu aș prefera să fie o persoană tehnică, care are calitățile morale și are o etichetă, cum ar trebui să fie un funcționar public. Să se sacrifice pentru perioada de patru ani și să muncească pentru societate.”

Europa Liberă: Și acest sacrificiu la ce s-ar reduce?

​Elena Drăgălin: „Vă dau un exemplu despre oamenii din diasporă care sunt foarte activi, care se implică foarte mult, ajută, vin cu proiecte sociale, se implică în politică, dar nu așteaptă un beneficiu din asta. Eu personal nu aștept niciun beneficiu de la activitățile pe care le fac, dar sunt de o săptămână în Moldova și cred că jumătate din timpul meu l-am petrecut mergând pe la instituții publice, întâlnindu-mă cu oamenii,

adică vorbim despre situația din alegeri. Pe asta m-am axat acum. Eu nu am niciun beneficiu din asta, dar mă simt într-un fel obligată să contribui și eu cu ceva, pentru că, dacă nu contribuim cu toții, nu ne mișcăm mai departe. De ce un politician care într-adevăr vrea să scoată țara la liman n-ar trebui să se sacrifice? Deci să nu se gândească nici la beneficiile materiale, nici la satisfacția orgoliului ș.a.m.d., dar muncă în folosul comunității.”

Europa Liberă: Speranța multor cetățeni de la firul ierbii e că la un moment dat o bună parte din cei plecați peste hotare se vor gândi că trebuie să-și aducă contribuția mai mare la dezvoltarea țării și chiar vor reveni să ia volanul conducerii în mâinile lor. Dvs. credeți că există suficient potențial peste hotare care ar putea să revină acasă și ar dori, la modul cel mai serios, 100 de oameni, cel puțin, din acel milion plecați să revină și să își asume guvernarea?

Elena Drăgălin: „Speranța este un lucru foarte bun, în special într-o țară în care lumea tinde să fie pesimistă,

având în vedere experiența pe care o are. Dar cu speranța nu faci prea multe, dar ar trebui și de acționat. Ca oamenii din diasporă să se întoarcă acasă ar trebui create niște condiții...”

Europa Liberă: De ce nu vin ei să le creeze?

Elena Drăgălin: „Pentru că nu pot fi create condițiile chiar așa – am venit, am văzut și am cucerit. Eu ni zic că trebuie să creeze Guvernul condițiile ca diaspora să se întoarcă acasă și să formeze ei un alt Guvern. Eu zic că, probabil, una din condiții ar fi ca oamenii să fie mai activi în alegeri,

să iasă la alegeri, ca oamenii de pe loc să se implice. Salvarea nu vine din afară, nici de la guvernele străine și nici chiar de la oamenii noștri din diasporă. Eu cred că oamenii din diasporă, da, ar putea să vină 100 de oameni care să se alăture echipei formate în țară.

Totuși, baza, nucleul unei guvernări așa cum ne-o dorim noi ar trebui să se creeze acasă, iar oamenii din diasporă să se alăture și să susțină. Deci, noi din diasporă putem să susținem pe cineva de acasă, dar să venim noi din afară, asta-i un pic utopic.”

Europa Liberă: Dar știți că deseori se vorbește despre rânza moldoveanului? Cum ies la suprafață acești oameni valoroși și mai ales cum se solidarizează într-o echipă?

Elena Drăgălin: „Cred că trebuie să cultivăm cultura lucrului în echipă. La noi, fiecare are idei geniale, comentăm, ne exprimăm părerea și ne limităm la aceasta. În primul rând, nu avem nu numai cultură politică, dar nici cultură corporativă. Deci, noi nu avem corporații mari în care să învățăm cum să ne comportăm, cum să lucrăm în echipă, noi dacă facem o echipă... ”

Europa Liberă: Dar oare partidele nu sunt echipe?

Elena Drăgălin: „Și partidelor le lipsește cultura lucrului în echipă, altfel rezultatele ar fi altele.”

Europa Liberă: Dacă soarta ar aduce-o pe Elena Drăgălin în fotoliul de premier, care trei priorități le-ar avea în agendă?

Elena Drăgălin: „Elena Drăgălin nu aspiră la fotoliul de premier...”

Europa Liberă: Eu am spus „dacă”...

Elena Drăgălin: „Și nu cred. Eu nu m-am considerat calificată nici pentru agenda de deputat, dar nu încă de premier. Deci, primul lucru pe care l-aș face, eu aș începe cu Ministerul Educației, cu Ministerul Ocrotirii Sănătății și

Protecției Sociale și cu economia. O economie de piață, de concurență, fără alte beneficii. Deci să dicteze piața de ce avem nevoie, să dicteze piața prețurile, să cumpărăm energia nu de acolo de unde ne convine politic, dar de acolo de unde este mai ieftin ca să poată beneficia cetățenii, să beneficiem de orice servicii...”

Europa Liberă: Dar cum ar gestiona relațiile bilaterale cu Estul și cu Vestul?

Elena Drăgălin: „M-aș uita la oportunități în ambele direcții. Eu sunt un cetățean al planetei. Deci, în momentul în care am plecat din satul meu de baștină la 15 ani, unde eram chiar acasă, unde m-am născut, după asta am devenit așa, un cetățean mai... unde sunt acasă, vă spun, unde merg. Călătoresc foarte mult și deci eu cred că oportunitățile trebuie să fie egale.

Eu nu cred că pe un european îl interesează așa de mult unde vindem noi merele. Adevărul este că relațiile

economice sunt relații economice și relațiile diplomatice și politice sunt de altă natură și ca premier m-aș axa mai mult pe relațiile economice, deja ceea ce ține de orientare, eu nu prea înțeleg ce înseamnă pro-rus sau pro-european. Adică îți pui niște valori care trebuie să funcționeze în țară și normal e că eu sunt mult mai aproape de valorile vestice, locuiesc în Vest și drepturile omului și multe alte lucruri îmi sunt mai aproape decât în Est, dar relațiile economice nu văd de ce ar trebui să fie stricate. E clar că dacă se impun condiții...

Republica Moldova este o țară foarte, foarte mică. Când armăsarii se bat, mânjii stau deoparte de obicei. Republica Moldova mai are obiceiul să nu stea deoparte în unele

cazuri, dar eu nu cred că decidem noi. Geopolitica este complicată și cred că la momentul actual noi, de fapt, avem nevoie de un premier care să se axeze mai mult pe economice decât pe geopolitică. E complicat. Deci, atunci când ești la răscruce de drumuri, sau este foarte complicat și stai uite așa în triunghiul acesta așa de stabil al instabilității, sau folosești oportunitatea că ești la răscruce de drumuri și te gândești ce poți să faci ca să profiți de faptul că tu ești la această răscruce de drumuri.

Din păcate, eu nu cred că la noi, în Republica Moldova, a fost vreun Guvern care s-a întrebat: „Cum putem profita noi, fiind la răscrucea asta?” Eu, cum spuneam, călătoresc foarte mult, am vizitat multe țări și tot mă uit la alte exemple și îmi pare rău că sunt țări mai slab dezvoltate, sunt țări cu potențial mai mic și care trăiesc mai bine și în care oamenii sunt mai fericiți decât sunt aici, pentru că la un moment s-au luat decizii mai bune.”