Veronica Roșca: Votul e o armă care poate construi sau dărîma

Născută la 03 februarie 1982, Ungheni, Măgurele. Specializată în Științe Politice, a absolvit Universitatea de Stat din Moldova, licența şi masterul, în prezent doctorandă în drept public. Timp de 15 ani a lucrat în calitate de lector universitar la Departamentul Științe Socio-Umane, Universitatea Tehnică a Moldovei, coautor – 3 manuale. Deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

Înaintea oricărei zi de luni, e o zi de duminică. Sunt preferatele mele. Și pentru că suntem în plină campanie pentru alegerile locale generale, le permit colegilor din teritoriu să îmi stabilească agenda așa cum cred ei de cuviință. După un adevărat maraton electoral în șase localități din raionul Glodeni ajung acasă cu un gând frumos­: satele Moldovei vor fi pe mâini bune. După 3 ani de implicare politică pot spune, cu siguranță, că oamenii sunt cei care te motivează, te responsabilizează și dau sens oricărei activități.

Luni

Ziua de luni e cea mai simplă. Are o agendă prestabilită și e mult mai ușor de a accepta toate evenimentele. De regulă, la ora 8.00 sunt deja la prelegeri, iar ora 18.00 se încheie cu o ședință la BNP (e despre partid, și e despre politică). După 15 ani de activitate la catedră, cu siguranță, este cea mai bună formă de a începe o săptămână.

Astăzi e altfel. La 6.30 e liniște, și la 7.00 e liniște. Robert (6 ani), e cel mai matinal, el nu este interesat de abateri de la agendă. După ce se îmbracă, cu greu îl conving să mai stea în pat, e un motiv. Unul deosebit de frumos. Îl explic că și orașele au zilele lor de naștere și de botez. Iar orașul nostru este sărbătorit astăzi. Transmitem un gând bun orașului Chișinău, și, în speranța că peste o săptămână va avea noi aleși municipali, mai grijulii și mai bine intenționați, mergem să ne bucurăm împreună de centrul istoric sau ce a mai rămas din el. Patrimoniul istoric este unul din angajamentele mele personale. Iar în timp, cu toții am înțeles că doar cadrul juridic este insuficient. Este nevoie de multă voință politică.Sunt necesare măsuri mult mai dure. Iar orașul are mai mulți prieteni decât credeți.

La un colț de stradă mă întâlnesc cu un fost coleg de facultate, actual candidat. Democrația reprezentativă are avantajele ei și e un motiv în plus să ne revedem peste o săptămână pentru a verifica capacitatea noastră de prognozare electorală. Oricum, și el știe că eu am un sentiment vizionar verificat.

Spre seară mergem la un meci de fotbal să susținem echipa națională. Despre fotbal, data viitoare. Încă doare.

Marți

Băcioi nu e doar o suburbie a Chișinăului, e numele soțului meu și e cel mai rezistent soț. De regulă, rutina ce ține de pregătirea copiilor de școală îmi revine mie, sunt mai bun specialist în fundițe și asortarea pantalonilor cu tot felul de dinozauri. Soțul și-a asumat partea de transport spre școală și grădiniță. Dragul meu soț, îți mulțumesc. Știu că o fac prea rar. Mă voi revanșa.

Conform Regulamentului Parlamentului, ziua de marți este rezervată activității în cadrul fracțiunilor parlamentare. Cu scopul organizării activității Parlamentului, deputații constituie fracțiunile din cel puțin 5 deputați aleși. E un sens și din această rigoare legală. Mai mult, e o formă de lucru care unește, și, de multe ori, e o plăcere să îți redescoperi colegii de echipă (salutări D. Alaiba, D.Perciun și D.Plângău). Ședința de astăzi e formală, sobră pe alocuri. Colegii își prezintă propriile proiecte legislative pentru următoarele luni. Recunosc, pe lângă buna intenție, sunt și profesioniști.

După ședință mă așteaptă un grup de petiționari. După 30 zile de insistență, săptămâna trecută au primit răspuns de la autorități. Au fost demarcate unele anchete. O mare parte din toată această activitate parlamentară sunt petițiile. Nu întotdeauna îți reușește să le soluționezi problemele. Însă, deseori, oamenii vor doar cineva să îi asculte. Să le știe problemele. Să se gândească cineva la ei. Și ei se întorc cu multă recunoștință.

Pe 15 octombrie este sărbătorită femeia din mediul rural, adică un miliard și jumătate de oameni (mai mult de un sfert din populația lumii). E o cauză comună pentru care se merită să luptăm. Sunt multe proiecte legislative care vin să le îmbunătățească viața de zi cu zi. Ele sunt agenți ai schimbării. Pentru mine e un motiv în plus să o sun pe mama. Nu îmi răspunde la telefon până la 22.00. Atunci își încheie ea ziua. Ca și toate femeile din mediul rural.

Acasă mă așteaptă Monica, 9 ani. După o vacanță la Balcic, Bulgaria, cu 3-4 ani în urmă, a rămas fascinată de tot ce reprezintă Regina Maria. Regina tuturor românilor, inclusiv Regina mea – așa îi place ei să o numească. O anunț că o stradă din capitala Franței poartă începând de astăzi, 15 octombrie, numele Reginei Maria a României, în semn de omagiu față de rolul și implicarea în Conferința de Pace de la Paris. Merge să își noteze următorul punct pe hartă ce merită vizitat. E porțiunea de pe promenada Senei (din Quai Branly). Îi promit că vom merge într-o zi.

Miercuri

După rutina matinală ajung la Parlament. Și, dacă ziua de marți e rezervată pentru activități și ședințe în cadrul fracțiunilor parlamentare, ziua de miercuri, conform regulamentului, e pentru activități în cadrul Comisiilor permanente, care sunt organe de lucru, înființate pentru efectuarea activității Parlamentului. Sunt constituite respectându-se principiul reprezentării proporționale și opțiunea personală a deputatului. Eu sunt membră a Comisiei Administrație Publică, adică tot ce ține de APL și APC. Președinte al comisiei este dl V. Bâtcă, vicepreședintă – dna Reghina Apostolova. Pentru astăzi sunt responsabilă de 3 proiecte de legi. Doar că, nu se convoacă ședința din lipsă de cvorum. Nu intrăm în detalii evidente ce țin de motivul neconvocării ședinței. Avem mai mult timp pentru activitate legislativă individuală.

În calitate de președintă a grupului parlamentar de prietenie cu Republica Lituania, împreună cu colegii din fracțiune, stabilim ultimele detalii ce țin de vizita unei delegații parlamentare pentru începutul lunii noiembrie. Activitatea parlamentară diplomatică are provocările și rigorile ei. Iar deputații la primul mandat, de regulă sunt ușor de provocat la astfel de activități.

Seara, după 18.00, merg în teritoriu. E ultima săptămână de campanie electorală. Profităm de timpul frumos. Și nu e din obligație. Eu cred în intențiile frumoase ale echipei și în succesul lor.

Joi

17 octombrie 2019. Rutina de dimineața nu e iritantă. Din contra, îi trezesc pe toți să îi felicit. Este data de naștere a familiei noastre. Îi explic lui Robert că și familiile au o zi de naștere. Oricum, îmi face observație că eu, după numele de familie sunt Roșca, iar ei toți, în rest, sunt Băcioi. Însă, mă acceptă și mă iubește așa cum sunt. Abia aștept să crească mare și să ajungă în ziua nunții cu o mireasă ce insistă să își păstreze numele de fată. Îmi felicit soțul și îi mulțumesc pentru rezistența de a fi soțul meu. A câta oară, oricum cred că este insuficient.

Dacă tot explicam obligațiile și specificul zilnic al activității parlamentare conform Regulamentului Parlamentului, ziua de joi, de regulă, este rezervată ședințelor în plen. Agenda parlamentară de astăzi conține doar 2 puncte. Unul dintre ele mult prea greu de digerat, chiar și la 5 ani după acest eveniment.

Parlamentul a votat astăzi raportul Comisei de anchetă privind investigarea fraudei bancare. O adevărată crimă împotriva propriului popor, realizată doar prin ignoranța celor care aveau obligația de a preveni și a interveni. În toată perioada 2015-2019, Procuratura Generală practic a sabotat investigarea procesului devalizării sistemului bancar.

Cafeaua amestecată cu gânduri despre acest furt a fost mai amară ca de obicei, iar drumul spre casă mi-a dat posibilitatea de a analiza această pagină rușinoasă din istoria țării noastre. A fost, de altfel, o zi încărcată cu informații neplăcute.

La 19.35 caut str. Ion Neculce 1/1. E adresa unei televiziuni. E un farmec și din aceste dezbateri electorale. După emisiune, mă așteaptă cei trei Băcioi să sărbătorim. Oricum, acel 17 septembrie 2009 este cea mai bună decizie asumată în exact 2 zile și durează o viață.

Vineri

Monica și Robert nu merg la școală, merg la bunici. E opțiunea lor, pe fonul unei viroze. După ședința de totalizare și planificare pentru săptămâna viitoare, execut conștiincios toate restanțele din această săptămână.

Ultima zi de campanie electorală. La 12.00, în pauza de masă, merg în scuarul Catedralei pentru a fi alături de colegii mei candidați în aceste alegeri locale generale. Ei vin cu un îndemn de mobilizare de a participa la vot. Votul e o armă care poate construi sau dărîma. Depinde de cultura politică a alegătorului. Am promis colegului meu Sergiu Litvinenco să îl însoțesc la Căușeni. În față e un weekend al tăcerii. E timp perfect pentru lectură și activități cu familia. Dacă mă mai primesc în gașca lor de Băcioi.