Născută la 2 septembrie 2002. Locuiește în orașul Grigoriopol, amplasat pe malul stâng al Nistrului. Elevă în clasa a 12-a la Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare și Sfînt”. Membră a echipei PromoTe, program destinat tinerilor pasionați de activism, democrație și drepturile omului. Visează să activeze în domeniu Drepturilor Omului. Își dorește un viitor frumos, aici, în Moldova.
Luni
Diminețile de luni sunt cele mai grele. La 6.50 sună alarma, iar pe ecran apare inscripția SPORT. Ma gândesc însă că nu azi. Deschid ochii la 8 și înțeleg că întârzii. E 9.09.2019, 9 e cifra mea preferată, azi cred că v-a fi o zi bună. Dimineața începe cu lecții, studiez subiectele pe care urmează să le treacă azi colegii mei la școală. Îmi planific ziua - e foarte important. Azi încep ceva nou, îmi e frică că nu voi reuși, că nu sunt suficient de bună pentru o sarcină atât de importantă. La 2.30 urmează o ședință la Chișinău, unde trebuie să fiu prezentă. Merg din oraș până la vamă cu microbuzul. Urmează procedura de verificare a actelor. Practic toată viața mea trec prin vamă zi de zi, așa că asta deja a devenit o rutină. Aici mereu întâlnesc oameni noi. Nici data aceasta nu a fost o excepție, am întâlnit un om minunat.
Admir farmecul orașelor mici, aici viața nu te grăbește...
Din cele înțelese, la fel a făcut studiile la un liceu român din stânga Nistrului, iar acum studiază muzica la o universitate din Germania. Urmează discuții interesante. Pe drum încerc să citesc ceva, timpul e prea scump ca să fie pierdut. De această dată, cu siguranță, afirm responsabil că l-am folosit bine. La Chișinău, primul om cu care mă întâlnesc îmi este drag. O îmbrățișare, dupa care urmeză relatarea celor mai interesante istorii din Norvegia. Apoi ședința -totul a devenit puțin mai clar în capul meu, deși nu înțeleg când reușește mentorul meu să respire de atâta muncă. Mai rezolv niște chestii. O noutatate nu prea importantă: azi am fotografiat o pisică care era prea frumosă ca să nu fac acest lucru. Urmeză drumul spre Grigoriopol, admir din fereastră cât de frumoasă e Moldova. Pădurile deja încep a se colora în nuanțe de toamnă. Mă întorc în orășelul meu micuț, aici e liniște în comparație cu Chișinăul. Admir farmecul orașelor mici, aici viața nu te grăbește.
Marți
Dimineața începe cu puțin sport, asta îmi oferă energie pentru toată ziua, după care mănânc o ciocolată. Ca să nu credeți că sportivul din mine nu are niciun pic de mustrare de conștiință, azi mă opresc la numai una. Apropo, nu pot să nu scriu în jurnalul meu «Salvați Pământul! E unica planetă unde există ciocolata!». Azi am mult de lucru - recuperări, sarcini, lecții -, toate trebuie notate pe hârtie. Dimineața de obicei sunt singură acasă, asta nu mă deranjează, într-o anumită măsură chiar îmi place. Pe la 13.00 îmi iau ramas bun de la câinele nostru (despărțirile sunt grele). Merg la stație, peisaj-vamă-peisaj, dupa 30 de minute sunt în Doroțcaia. În căști sună Alternosfera. Astfel de momente sunt perfecte.
Prima lecție începe cu societăți democratice, principiile unui stat democrat, iar ultima lecție e matematica (lecția la care vin și îndată vreau să plec). Azi e una din zilele în care îmi doresc să ajung mai repede acasă. Șiu că sunt acasă când deschid ușa și miroase a ceva gustos de la bucătarie. Seara urmează discuții cu cel mai micuț omuleț din familia noastră. Întâmplări de la grădiniță, povești și mult zâmbet.
Miercuri
Trecutul trebuie lăsat în trecut...
11 Septembrie este ziua care se asociză cu tragedii. Azi se împlinesc 18 ani de la atentatul terorist din America. Un an în urmă, pe 11 septembrie, familia mea a suferit propria tragedie, din viața noastră a dispărut o ființă apropiată. Cu toate acestea înțeleg că trecutul trebuie lăsat în trecut. Îmi fac planul pentru azi și mă apuc de lucru. Am senzația că nu reușesc, am nevoie de mai mult de 24 de ore pe zi, fiecare minut are valoare. Sună banal, dar nimic nu poate înlocui timpul așa cum nimic nu poate înlocui oamenii dragi.
Azi realizez că într-o oarecare măsură mă urăsc, pentru că nu am știut să ofer valoare lucrurilor la timp. Dacă m-aș întoarce, aș schimba multe. Merg la școală, în drum privesc peste fereastră, ma gândesc la totul și la nimic. La școală nimic nou, lecții, rutină. Azi despachetez un cadou de la colegul meu, rămas încă de la ziua de naștere. Este o carte, e perfectă, avem aceleași preferințe în cărți. Pe prima pagină scrie «Fie ca zi după zi să-ți găsești fericirea». Seara, când cobor din autobuzul școlar, admir apusul pe malul Nistrului. Poate că acest apus e fericirea mea pe care am găsit-o azi.
Joi
Deschid ochii, afară e încă noapte. Ceasul arată 5.13. Nu pot adormi. Conectez laptopul, fac ordine în liste, documente, linkuri. Ieri gândeam să renunț la activitatea pe care o fac. Azi spun că nu renunț așa simplu, voi încerca, nimic nu este ușor. Începuturile sunt grele, dar merită. Vreau să-mi demonstrez că pot, că mâine pot fi ceva mai mult decât am fost ieri.
Diminineața o petrec cu mama, demult nu am stat să vorbim. Straniu, pierdem momentele cu cei mai dragi din cauza rutinei. Cu mama și mâncarea parcă e mai gustoasă la dejun, și soarele e mai soare. La amiază merg la școlă, azi e interesant. La educația personală realizăm o metodă interactivă împreună cu colegii. Nu am mulți prieteni la școală, dar sunt minunați. Prietenii sunt ca ciocolata, mai bine puțină, dar gustoasă. Seara revin acasă. La stație văd cum un băiat micuț e așteptat de cineva. Îndată ce iese din autobuz, pe față îi apare un zâmbet dulce, copilăresc. Cu toții zâmbim așa când știm că cineva ne așteaptă.
Vineri
Azi vreau să le reușesc pe toate. Totuși, dimineța începe cu amenințări. Cineva se supără pe mine dacă nu mergem împreună la gradiniță. Dispoziție de a zâmbi, cu motiv sau fără. Deschid laptopul pentru a vedea ce am de făcut azi, înțeleg că nu prea reușesc. Trebuie să încep a face regulă. Merg la școală, azi e vineri, asta deja definește că totul e bine. Recunosc, eu nu sunt cea mai exemplară elevă. Îmi e milă de profesoara de franceză, care este practic supusă să asculte pronunțarea mea. Ziua trece ușor. Am în geantă o carte bună, în căști azi e «Vama veche», prefer «Сopilul care aleargă către mare».
Afară e un început de toamnă caldă. Seara mă întorc acasă, bunica a venit în vizită. E ca de obicei plină de viață. De unde are atâta energie mereu? Apropo: Love is când bunica spune că s-a săturat de bunelu, dar oricum îi pregătește mâncarea preferată și are grijă ca să nu fie prea fierbinte. Noaptea, urmăresc niște știri. Mă pregătesc pentru ziua de mâine. Urmează 2 zile despre drepturile omului. Weekendurile la PromoTe sunt cele mai productive