Linkuri accesibilitate

William SAROYAN. Tânărul neînfricat de la trapezul zburător şi alte povestiri


Personajele au ajuns să formeze ele însele o lume aparte, inconfundabilă, primitoare, în care să tot trăieşti.

Rar popor care să fi îndurat atâta suferinţă de-a lungul istoriei pe măsura celui armenesc. Dar de câtă vitalitate dă dovadă, fie şi răsădit peste ţări şi mări, în pământ străin, prin geniile sale risipite cu dărnicie în lumea largă şi aparţinând diferitor culturi.

Născut din părinţi imigranţi armeni, William Saroyan (1908 – 1981), debutează la doar 26 de ani, cu volumul Tânărul neînfricat de la trapezul zburător şi alte povestiri, Litera, 2017, iar succesul este imediat şi răsunător, presa salutând „un poet care-i face să vorbească pe cei incapabili să se exprime”, ce „vădeşte o profundă tandreţe şi empatie pentru toate manifestările vieţii, ceea ce este absolut impresionant” (The Spectator). De bună seamă, personajele prozelor – nu doar armeni, ci şi asirieni, irlandezi, evrei, polonezi ş.a., cu toţii americanizaţi – sunt „oameni obişnuiţi”, de cele mai multe ori la ananghie, dar care nu-şi pierd umorul & curajul. Felul de a-şi introduce eroii în naraţiune e şi el remarcabil: „Dacă e să se ştie adevărul, era pe jumătate mort de foame, şi se afla foarte departe de capătul şirului de cărţi pe care ar fi trebuit să le citească înainte de a muri” (o frază demnă de celebrul vers mallarmean!); întocmai, şi felul de a-i scoate din scenă: „Apoi rapid, frumos, cu graţia unui tânăr acrobat la trapez, îşi părăsi trupul. Pentru o clipă, cât o eternitate, simţi că era toate creaturile la un loc; pasăre, peşte, rozător, reptilă şi om” (nuvela titulară). Şi poate tocmai de aceea că multe personaje mor în floarea vârstei, această nedezminţită joie de vivre: „Era straniu şi miraculos să exişti într-un colţ în lumea asta mare. Să fii viu, capabil să te mişti prin timp şi spaţiu, dimineaţa, la prânz şi seara: să respiri şi să mănânci şi să râzi şi să vorbeşti şi să dormi şi să citeşti. Să vezi şi să auzi şi să atingi. Să te plimbi prin diferite locuri de sub soare. Să fii la locul tău. Pe lume”.

Cu precizarea – importantă – că, între timp, personajele prozelor lui William Saroyan au ajuns să formeze ele însele o lume aparte, inconfundabilă, primitoare, în care să tot trăieşti. 21 mai ’18

XS
SM
MD
LG