Într-un recent apel public, Coaliția pentru Incluziune și Nediscriminare a cerut autorităților să reia procesul de revizuire a cadrului normativ privind nediscriminarea și asigurarea egalității. Organizațiile semnatare insistă, între altele, pe nevoia introducerii unor competențe suplimentare pentru Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității. Tatiana Ețco a discutat cu președintele Consiliului, Yan Feldman, despre plângerile examinate, impactul pandemiei, inclusiv cum este percepută discriminarea în Republica Moldova.
Yan Feldman: Știm că 87% din moldoveni zic că s-au ciocnit în ultimul an cu discriminarea sau cred că discriminarea există în Republica Moldova. E un procent destul de mare, nu neapărat toți care zic că au fost discriminați știu ce înseamnă discriminarea și aici Consiliul tot lucrează în direcția aceasta. Cert este faptul că discriminarea e un fenomen destul de răspândit în Republica Moldova, numărul plângerilor adresate Consiliului crește în fiecare an. Grupurile cele mai discriminate sunt persoanele cu dizabilități, discriminarea pe criteriu de dizabilitate, discriminarea pe criteriu de sex/gen, preponderent sunt discriminate femeile și discriminarea pe criteriu de limbă/etnie. Uneori apare și vârsta, starea sănătății împreună cu dizabilitatea. De obicei, când se schimbă ceva în legislația cu privire la pensionare, noi avem un val de plângeri legate de asta, dar dizabilitatea, sex/gen, limbă/etnie sunt în Top 3 în Republica Moldova.
Numărul plângerilor adresate Consiliului crește în fiecare an...
Europa Liberă: Dar asta în baza cazurilor pe care Consiliul le examinează. În rest, în societate, cum percep oamenii discriminarea, situația ar putea arăta diferit?
Yan Feldman: La fiecare doi ani facem un studiu, unde măsurăm distanța socială, distanța față de diferite grupuri vulnerabile. De exemplu, noi vedem că cea mai mare distanță socială în Republica Moldova era față de persoanele din comunitatea LGBT+, era destul de mare distanța socială față de persoanele care trăiesc cu HIV, destul de mare distanță socială față de foști deținuți, dar aceste grupuri nu figurează în deciziile Consiliului. De ce? Pentru că lumea ba își ascunde statutul sau situația, ba se teme să se adreseze, se teme efectiv să-și apere drepturile și asta tot ne vorbește despre ceva. Statistica noastră, într-adevăr, reflectă doar ce se întâmplă la Consiliu, dar statistica pe țară, pe care noi o putem vedea doar prin cercetările, studiile sociologice, e un pic diferită.
Europa Liberă: Care au fost efectele pandemiei asupra acestui domeniu?
Yan Feldman: Nemaivorbind de faptul că sunt situații de discriminare legate nemijlocit de situația pandemică, unde Consiliul s-a pronunțat, de exemplu, înmormântarea persoanelor decedate din cauza COVID-ului în locuri separate la cimitire, ceea ce era un exces și o exagerare și Consiliul a zis că e discriminare sau, de exemplu, faptul că rudele nu pot să-și ia rămas-bun de la o persoană decedată în condiții de demnitate, adică atunci când trupurile neînsuflețite au fost predate în saci, în pungi, fără posibilitatea de a-și lua rămas-bun, nu a fost prevăzut de niciun regulament nici la nivel mondial, nici la nivel european, nici la nivelul Republicii Moldova și Consiliul și aici a constatat discriminare. Asta-i o parte, dar dacă vorbim despre situația generală a drepturilor sau, de exemplu, limitările drepturilor, purtarea măștii, unde Consiliul, bineînțeles, de mai multe ori a zis că nu reprezintă discriminare cerințele care sunt legate de protejarea populației. În situația epidemiologică am avut mai multe adresări și de mai multe ori ne-am pronunțat pe această situație. Asta e despre pandemie. Dacă vorbim despre drepturile omului în general, putem vedea că lumea săracă a devenit și mai săracă, iar lumea mai bogată a devenit și mai bogată. Și asta-i principala problemă și ca de obicei au fost afectate grupurile cele mai vulnerabile. Vă dau un exemplu foarte simplu: trecerea, aparent neutră pentru toți, la învățământul online pe cine a afectat cel mai mult? Pe persoanele din familii mai sărace, social-vulnerabile.
Trecerea la învățământul online a afectat cel mai mult persoanele din familii mai sărace, social-vulnerabile...
Nu au calculator acasă sau nu au telefon performant prin care se pot conecta la lecții. Și, de exemplu, noi am văzut și am constatat că persoanele de etnie romă sunt mai mult afectate de discriminare pe criteriul de etnie. Dacă ai mai mulți copii și spațiul locativ mai limitat, tot nu este clar cum poate un copil din clasa a IX-a și altul din clasa întâia în aceeași cameră să facă lecții, mai ales că în paralel și mama cu tata trebuie să lucreze uneori tot de la distanță, de exemplu. O prevedere care a afectat disproporțional pe cei mai săraci, ceea ce este o discriminare indirectă pe diferite criterii. Trebuie să fim vigilenți, fiindcă eu tot timpul repet, e un fel de motto al meu: drepturile există acolo unde sunt apărate. Nimeni n-o să-ți apere drepturile în locul tău, tu trebuie să fii cel care promovează și apără drepturile tale, drepturile există atunci și acolo unde sunt folosite și apărate foarte vocal.
Europa Liberă: Ce ar trebui să se întâmple atunci când o persoană este discriminată? Care este procedura de repunere în drepturi?
Yan Feldman: În primul rând, website-ul Consiliului egalitate.md vă ghidează ce trebuie să faceți, cum are loc examinarea plângerii și chiar puteți s-o depuneți online pe egalitate.md. Dacă v-ați simțit discriminat sau discriminată, deschideți site-ul, cea mai ușoară cale – citiți Ghidul petiționarului, cum trebuie să formulați plângerea și puteți s-o depuneți chiar online. Avem acolo un butonaș care se numește „Depune o plângere online” și plângerea poate fi depusă online. Dacă nu online, pe e-mail, dacă nu vreți pe e-mail, puteți să ne-o trimiteți prin poștă.
Europa Liberă: Este Consiliul singura cale de constatare a discriminării, examinare și repunere în drepturi? Dacă nu, care sunt celelalte?
Yan Feldman: În primul rând, Consiliul este o instituție națională independentă pentru protecția drepturilor omului, menită să vină dea omului o cale mai ușoară și mai simplă de apărare a drepturilor. Dacă persoana respectivă are bani și chef, poate să se adreseze în instanța de judecată, asta e calea principală, fundamentală – justiția. Prima încercare de a remedia situație este de a vorbi cu omul, pe urmă de a se adresa conducătorului nemijlocit, după care, dacă vezi că nu-ți merge și nu poți remedia situația, sunt două căi, ba la Consiliu care examinează mai ușor, mai repede, dar ale cărui decizii, deși au caracter obligatoriu, pot fi contestate în instanța de judecată, ba în instanța de judecată, care dă decizia finală.
Europa Liberă: Sunteți parte a Consiliului de la fondarea acestuia, de acum aproape 10 ani, care-s provocările și succesele principale?
Yan Feldman: În primul rând, am creat o instituție, într-adevăr, independentă, o instituție care a adus la lumină problemele cele mai stringente ale societății și a dat decizii pe cazurile cele mai complicate – sistemul penitenciar, persoanele cu dizabilități, discriminarea pe criteriu de gen, discriminarea pe criteriu de limbă, religie. Noi am devenit o instituție cunoscută în spațiul european, Consiliul în 2018 a fost acceptat ca membru al Equinet-ului, Rețeaua Instituțiilor de Egalitate în Uniunea Europeană. Această rețea era menită să aibă ca membri doar membri ai Uniunii Europene, dar datorită muncii pe care am depus-o, Equinet-ul a hotărât să-și schimbe statutul pentru a primi Republica Moldova, așa că pe filiera noastră suntem membri ai Uniunii Europene cu dreptul deplin la vot.
Pe filiera noastră suntem membri ai Uniunii Europene cu dreptul deplin la vot...
Eu votez la conferințe împreună cu alte țări din Uniunea Europeană. E un fel de recunoștință a eforturilor pe care le-am depus pentru a crea această instituție independentă pentru protecția drepturilor omului. Dacă vorbim despre situația din Republica Moldova, în fiecare an avem creștere a numărului de plângeri, tot mai multă și mai multă lume se adresează. Înseamnă asta că în Republica Moldova tot mai multă și mai multă lume este discriminată? Nu chiar. Eu cred că mai degrabă este vorba de faptul că Consiliul devine mai cunoscut și tot mai multă lume află despre o astfel de instituție și că poți să te adresezi la Consiliu și să primești un remediu efectiv. Minusurile – a devenit mai complicată interacțiunea noastră uneori cu instanțele de judecată, deciziile noastre au început să fie anulate pe motive formale mai des decât a fost și acest fapt mă îngrijorează destul de mult.
Europa Liberă: Oferiți-ne un exemple ce presupun aceste motive formale?
Yan Feldman: Motivele formale sunt în câte zile a fost trimisă scrisoarea, cui i-a fost adresată, în câte zile. Da, bine, când vorbim despre o chestie super-formală, această abordare poate să aibă loc, dar noi vorbim aici despre o instituție pentru protecția drepturilor omului, noi vorbim despre cazuri complicate, noi vorbim despre legea care a fost votată, cum ați spus, aproape 10 ani în urmă, neavând nicio înțelegere cum va funcționa acest Consiliu și acum există o practică.
Europa Liberă: Ce ar trebui să se întâmple în Republica Moldova încât lucrurile să se schimbe nu per caz sesizat, caz rezolvat, dar în general, per societate?
Yan Feldman: Totul se schimbă treptat și noi nu suntem chiar în situația cea mai rea sau cea mai complicată. Eu pot aproape pe fiecare domeniu de discriminare să vă arăt o țară din Uniunea Europeană, unde situația e mai rea decât în Republica Moldova, așa că și noi suntem pe ultimul loc în discriminarea anumitor grupuri vulnerabile, dar per general nu-i atât de rău. Situația se schimbă doar prin educație și prin apărarea drepturilor, fiindcă nu poți uneori nici să știi că există o problemă înainte ca cineva să se ciocnească cu această problemă și să se adreseze la Consiliu ca s-o evidențieze. Nici chiar cei care scriu legile, de exemplu, noi deseori zicem că această prevedere este în contrar cu standardele în discriminare, dar cei care scriau legi nu puteau să-și închipuie că va apărea această situație, de asta și există acest mecanism de feedback din partea populației. Așa că educația, promovarea și apărarea eficientă, efectivă și reală a drepturilor.
Europa Liberă: Ne descrieți un caz, două când deciziile Consiliului au avut rezonanță sau impact mai mare?
Yan Feldman: Dacă vorbim despre un impact pe care o mică decizie a Consiliului poate să-l aibă pentru mulți-mulți oameni, fiecare persoană cu dizabilitate severă are dreptul la asistent personal și prima dată când a fost votat Regulamentul cu privire la funcționarea serviciului de asistenți personali, acolo era o prevedere că un pensionar nu poate deveni asistent personal.
Această mică decizie despre care puțini știu a schimbat viețile mai multor oameni...
Și această prevedere afecta mii de oameni, mai ales persoanele cu copii cu dizabilități care îngrijesc acești copii toată viața. Consiliul a constatat că aceasta-i discriminare și această prevedere a fost schimbată și, de exemplu, această mică decizie despre care puțini știu a schimbat viețile mai multor oameni sau, de exemplu, persoanele cu deficiențe locomotorii, prin executarea deciziei Consiliului, au căpătat posibilitatea de a importa un autovehicul special fără taxe, ca să se folosească de acest autovehicul reutilat, remodelat pentru necesitatea persoanelor cu deficiențe locomotorii a afectat foarte mulți oameni, mii de oameni din Republica Moldova.
Europa Liberă: Care sunt relațiile cu instituțiile de stat? Că trebuie inclusiv pe ele să le penalizați.
Yan Feldman: Și noi, și Ombudsmanul suntem două instituții de stat independente, sub control parlamentar și odată votată, odată aleasă componența Consiliului, Consiliul trebuie să funcționeze în condiții de independență absolută, la fel ca și Ombudsmanul. Și-i bineînțeles, fiindcă noi dăm decizii și împotriva instituțiilor de stat. Am avut situații în care cele mai multe decizii ale Consiliului au fost contestate de alte instituții de stat, dar noi câștigăm sau câștigam foarte multe decizii, în primul rând, în al doilea rând, ne-am făcut cumva imaginea, autoritatea și acum situația nu este așa de gravă, instituțiile de stat nu așa de des ne contestă deciziile și, de exemplu, în situațiile pe care le-am descris deciziile Consiliului au fost executate, implementate de bunăvoie de către guvern sau Ministerul Finanțelor, bine, nu imediat, dar au zis că o să propunem în noul an bugetar că 1, 2, 3, 4... Astea sunt relațiile noastre cu instituțiile de stat.
Europa Liberă: Priorități?
Yan Feldman: Prioritară pentru noi acum este comunicarea. Cea mai mare prioritate este modificarea sau îmbunătățirea legislației din domeniu, promovarea, eficientizarea examinării plângerilor. Am creat împreună cu Consiliul Europei o strategie de monitorizare a deciziilor Consiliului, am avut și dacă și când schimbăm legislația o să avem dreptul de adresare la Curtea Constituțională, asta va fi tot ceva nou în direcția noastră, dacă vedem vreo prevedere care noi credem că este contrară Constituției să ne putem adresa la Curtea Constituțională și această adresare să fie examinată. Astea sunt în linii mari prioritățile sau planurile noastre și să lucrăm cât mai eficient posibil cu puținele resurse pe care le avem.
Dacă schimbăm legislația, o să avem dreptul de adresare la Curtea Constituțională...
Europa Liberă: Din 2013 încoace dacă și cum s-a schimbat situația ce ține de discriminare?
Yan Feldman: Lumea a devenit mai alertă, înțelege mai bine ce este discriminarea, știe mai bine cum să-și apere drepturile, sigur că s-a schimbat situația, și situația asta s-a schimbat eu cred că spre bine, dar trebuie să fie încă și mai bine.
Europa Liberă: Dar ca și categorii de persoane care sunt discriminate?
Yan Feldman: E o istorie mai lungă sau mai complicată, fiindcă de fiecare dată când ceva se schimbă sau, vă dau un exemplu, când a fost reforma aceasta cu introducerea noului Cod al educației și au fost dați afară mai mulți directori de licee și școli noi am avut un val de plângeri și în sensul acesta putem să spunem că noi suntem un fel de barometru al situației din societate. Să zici că e bine asta sau e rău, eu cred că e bine, adică noi cumva reacționăm la necesitățile reale și situațiile reale, nu există și nu cred că poate exista o țară sau o situație în care poți să spui că, bine, nu mai există discriminare.
Acest interviu este un fragment din podcastul CuDREPTul realizat de Tatiana Ețco. Discuția integrală poate fi ascultată și citită pe site-ul justiție transparentă.md.
CuDREPTul poate fi ascultat pe Apple Podcasts, Google Podcasts, Anchor.fm. Acest Podcast este realizat în cadrul Campaniei Naționale pentru o Justiție Sănătoasă, care este parte a proiectului „Accesul la Justiție în Moldova”.
