Ciudat: în plină epocă umanitară, egoismele nu se pierd. Mai ales dacă stau, de la bun început pe mai mulți bani și pe o viață de nevisat pentru ceilalți.
Sportivii, și mai ales fotbaliștii, cer tratament special. Legile și planurile de urgență care-i ajută pe toți, în timpul epidemiei, nu sunt de ajuns. Sportul, începând cu fotbalul trebuie scutit de poveri și înviorat cu fonduri separate. În Anglia cea mai bogată Ligă a lumii cere favoruri. Teoria nerostită din spatele acestor cereri spune că megavedetele fotbalului sunt cetățeni dar nu cetățeni de rând.
În vreme ce o vânzătoare sau un inginer pot sărăci în șomaj, un fotbalist, obișnuit cu 1 milion de euro pe lună, trebuie protejat și scutit de asemenea umilință. Se poate înțelege, acum, că zeificarea sportului are consecințe.
Una e o notă de plată arogantă. Ceilalți rămân cu onoarea de a sta la coadă, până la adăparea zeilor asistați.
