Linkuri accesibilitate

„Ziua este umplută până la refuz de activitățile de la CEC”


Dorin Cimil

Jurnal săptămânal la Europa Liberă cu Dorin Cimil.

Dorin Cimil: Născut la 15 februarie 1973, or. Cupcini, r. Edineț. Absolvent al Universității de Stat din Moldova,1995, (licență în drept). Și-a făcut doctoratul la Universitatea de Stat din Moscova „M.V. Lomonosov”, în 2011. Avocat al BAA „Facultatea de Drept” și conferențiar universitar la Universitatea de Stat din Republica Moldova. Membru al „Uniunii Avocaților din Moldova”, membru al „Consiliului ştiinţific al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie” al Republicii Moldova și membru al „Asociaţiei Române pentru Studiul Dreptului Comparat şi a Dreptului Internaţional Privat”. Actualmente este Președintele Comisiei Electorale Centrale.

Luni

Sunt, fără îndoială, cea mai matinală persoană din familia mea. Diminețile mele încep nu mai devreme de ora 5 și nu mai târziu de 5 și un sfert. Cobor în liniște la parter, ca să nu-mi trezesc soția, și îmi încep jovial ritualul de dimineață. Razele soarelui pătrund în bucătărie și îmi înseninează primele minute ale zilei, care promite a fi una foarte activă.

Luni este o zi plină de ședințe interne, în care se stabilesc prioritățile tuturor colegilor noștri în activitățile ulterioare. Timpul trece foarte repede, în mod constructiv, întrucât fiecare întrebare necesită un răspuns expromt și, indubitabil, corect.

Ședința de lucru cu colegii din cadrul Aparatului Comisiei ne stabilește prioritățile pentru această săptămînă. Suntem în plină perioadă electorală, iar activitățile ne fac să avem un regim alert. Cîteva întrevederi și ședințe planificate pentru aceste zile îmi fac agenda plină.

Am deosebita plăcere să iau prânzul alături de copii mei. Aceștia îmi povestesc cum și-au petrecut ziua și ii ascult încântat de tonul juvenil al vocilor lor. Deși este în vacanță, fiul meu a preluat temporar activitatea biroului meu de avocați și mă pune la curent cu dosarele clienților. Sunt cu adevărat impresionat de performanțele acestuia.

Restul zilei trece într-un mod alarmant de rapid, secundele se transformă în minute, minutele în ore...

Cină cu soția. Am hotărât să mâncăm în oraș. Nici unul dintre noi nu dispune de timpul necesar să pregătească o masă ca la carte, iar în acest mod ne putem odihni un pic, ba mai apucăm să mai și comunicăm unul cu altul. Îmi povestește despre ziua ei și râdem. Soția mea este o explozie de voie bună și amuzament.

Serile mele se termină alături de câinele familiei, cu care fac plimbări la sfârșit de zi. Nu există nimic mai relaxant decât compania acestui patruped energic de rasă siberiană.

Marți

„Dacă pierzi o oră dimineața, vei umbla toată ziua după ea”. Nu țin minte cine a spus-o, dar cu siguranță este foarte aproape de adevăr. Marți începe într-un ritm crescendo, micul dejun este înlocuit de o cafea amară și o continuă agitație. Astăzi este prima zi din acest an universitar în care am ore cu studenții. La ora 8 salut noua grupă. Oare se fac tot mai tineri în fiecare an sau eu sunt cel care îmbătrânește?! Totuși, această activitate, pe care o desfășor în ultimii 24 ani, își are propria savoare. În pofida schimbărilor din ultimele luni, aula largă și luminoasă a universității îmi dă un sentiment de apartenență și stabilitate. Mă simt de parcă aș fi parcurs un drum foarte lung, dar am reușit totuși să ajung acasă.

Ziua este umplută până la refuz de activitățile de la CEC. A fost convocată ședința Comisiei Electorale Centrale, în cadrul căreia au fost dezbătute și aprobate mai multe subiecte ce țin de buna organizare și desfășurare a alegerilor din 20 octombrie curent. Ulterior, am discutat cu colegii despre lansarea campaniei de informare pentru alegători. Am solicitat ca, o atenție sporită, în această activitate, să fie acordată tinerilor, pentru că anume ei, trebuie să recunoaștem, dau dovadă de lipsă de activism și responsabilitate civică.

Seara de astăzi o petrec înconjurat de toți membrii micii, dar unitei mele familii. Facem o plimbare pe lângă lacul din apropierea casei. Niște rațe senine și lipsite de griji suferă în urma poftei de joacă a cățelului nostru energic, care le urmărește neîncetat, dominat de instinctele sale canine. Avântarea acestuia stârnește hohote de râs trecătorilor și îngrijorarea copiilor mei, care încearcă din toate puterile sa îl scoată din apă.

În urma promenadei noastre nu a suferit nici o pasăre, în schimb hainele fiicei mele sunt leoarcă și mândria dulăului nostru e la pământ. În drum spre casă savurăm frumusețea amurgului. Raze calde mângâie frunzele foșninde ale copacilor.

Miercuri

La ora 4 dimineața îmi petrec soția, care pleacă la Galați, la Congresul Național de Medicină Fizică, Recuperare și Balneologie. A muncit mult pentru prezentarea ei și mi-ar plăcea foarte mult să o însoțesc, însă o asemenea acțiune este incompatibilă cu programul meu încărcat în această perioadă.

Dimineața este astăzi mai lungă și o dedic rezolvării celor mai importante subiecte. În aceste zile are loc instruirea funcționarilor din cadrul organelor electorale inferioare. Și pentru că reușita organizării alegerilor depinde, în mare parte, de prestația funcționarilor electorali, noi milităm pentru instruiri calificate și oameni bine pregătiți. Apropos, știați că, în perioada electorală, Comisia este cel mai mare angajator din țară? În ziua alegerilor, în operațiunile electorale, sunt antrenați circa 24 de mii de persoane.

În afară de activitatea mea în instituție, sunt preocupat de călătoria mea iminentă la Moscova, unde voi avea o întrevedere cu colegii mei din alte țări. Zborul este joi seara. Planific să-mi finalizez toate obligațiile până seara, astfel încât să nu existe ceva important lăsat pentru ziua de vineri.

Seara, pe care o petrec în solitudine, resimt cu tristețe absența soției mele. Îmi lipsește prezența ei caldă și veselă. Oare prezentarea ei a fost una de succes? mă întreb eu în timp ce îmi pregătesc bagajul pentru a doua zi. Probabil că soția mea ar ști mult mai bine cum să economisească locul în valiză. Am nevoie de atâtea haine? Oare cum va fi timpul la Moscova? Prognozele meteo sunt instabile și destul de mincinoase, iar Moscova este cu siguranță un oraș deosebit de capricios atunci când vine vorba de timp.

Copiii mă îndeamnă sa fac puțină mișcare, însă sunt prea obosit chiar și să mă gândesc la asta. O dimineață atât de timpurie e o provocare pentru orișicine.

Joi

De săptămâna trecută am avut programată pentru astăzi o întâlnire cu colegii mei de la Asociația Henri Capitant, în care dețin postul de președinte încă de la înființarea ei în Republica Moldova, eveniment pe care îl consider a fi, parțial, o realizare proprie, întrucât am pledat mult pentru îmbunătățirea relației dintre Catedra Juridică de la Paris și cea din Chișinău, iar această relație s-a soldat cu crearea asociației și aici, la Chișinău. Discutăm planul proiectului. Toată lumea pare să aibă multe idei interesante, însă nu sunt legate între ele. Le lipsește o anumită consecvență și consecutivitate, atât de imperios necesare unui proiect de succes. Mă gândesc că fiecare dintre ei trebuie ascultat și ideile cele mai convingătoare merită fructificate. Echipa este puternică și dacă voi reuși să o gestionez cu abilitate, vom înregistra rezultate bune.

Restul zilei sunt prins la Comisie. La ora 14.00 ne reunim în ședință. Pe ordinea de zi sunt subiecte ce vizează aprobări și modificări de hotărîri, regulamente, instrucțiuni, toate pentru a organiza procesul electoral în conformitate cu prevederile legislației în vigoare. Sunt omul pentru care legea stă în capul mesei. Așa a fost și așa va fi mereu.

La ora 18.00 mă pornesc spre aeroport. Privesc mulțumit prin geamul mașinii. Ambuteiajul nu încarcă drumul ca de obicei, timpul răcoros de afară este o adevărată binecuvântare. Sper că și zborul va fi unul liniștit. Gândul îmi zboară spre soția mea, a cărei prezență îmi lipsește. Oare ce fac copiii? Au, probabil, ca plan vreo petrecere, dacă tot au la dispoziție întreaga casă. Zâmbesc nostalgic... Unde ești, tinerețe fără griji?!

Punctul culminant al serii este decolarea avionului. Nu-mi plac decolările, îmi dau o stranie senzație a pierderii controlului, de parcă n-aș mai fi stăpânul propriei sorți. Însă ce priveliște! Lumini aurii presoară Chișinăul de seară, amplasate preponderent spre centrul lui, de parcă l-ar fi protejat cumva de întunericul care îl înconjoară și i-ar fi conferit viață și forță. Privirile mele se pierd însă în negura nopții.

Vineri

Acest oraș ocupă un loc special în inima mea. Aici mi-am susținut teza de doctorat. Îndepărtate vremuri, zâmbesc eu în sinea mea, privind pe fereastră. Acum 19 ani, cu puțin înainte de nașterea fiicei mele, am avut onoarea să îmi susțin teza de doctorat în una din clădirile de la MGU. Oare forța acelui tânăr atât de determinat și plin de viață a fost realizată, în totalitate, până acum? Oare mă va însoți mereu, tenace și încăpățânată? Pe atunci, eram gata să cuceresc și munții. Tânăra și frumoasa mea familie era în creștere, eram determinat să fac tot ce îmi stătea în puteri pentru a le oferi viața pe care mi-aș fi dorit-o eu, să îi știu îndestulați și fericiți.

În timp ce coboram treptele hotelului, mi-am dat seama că omul poate obține tot ce își dorește dacă are o motivație destul de puternică. Familia, o mică comunitate înconjurată de o aureolă de sacralitate și dragoste, este, fără îndoială, cea mai puternică motivație care îl poate determina pe om să persevereze și să-și întreacă limitele propriului potențial.

Recunosc, sunt emoționat. Pentru prima dată, la o conferință internațională, voi vorbi astăzi publicului în calitate de președinte al Comisiei Electorale Centrale a Republicii Moldova. O responsabilitate enormă de a aduce colegilor exemple bune din activitatea Comisiei. Le voi povesti despre sistemele IT dezvoltate în ultimii ani pentru a facilita procesul de votare.

Seara se termină cu o cină alături de colegii mei. Sunt foarte mulțumit, întrucât observ o similitudine între ideile mele și ale lor, un fel de oglindire reciproc avantajoasă. Par să-mi împărtășească raționamentele. În restaurant răsună o muzică liniștită care se potrivește clinchetului tacâmurilor.

Extenuarea din acea zi se simte. Obosit, mă retrag în cameră și îmi sun soția. Zâmbetul ei luminos și tonul zglobiu al vocii îmi înseninează seara.

O voi revedea abia peste două zile. La Moscova stau până duminică. Voi merge cu plăcere la întruniri, întrucât ambianța este una demnă, care îmi permite să mă simt în apele mele. Chiar și acasă, zilele mele de weekend sunt pline, de obicei, de activități la Comisie, nu e ca și cum, de data aceasta, ar fi ceva neobișnuit programului meu. Îmi doresc ca scrutinul din 20 octombrie să fie pe potriva așteptărilor cetățenilor, dar și să respecte absolut toate rigorile unor alegeri libere și corecte.

Aici se încheie jurnalul unei săptămâni din viața mea.

Vezi comentarii (1)

XS
SM
MD
LG