Pentru Financial Times, victoria Zuzanei Čaputova, echivalează cu un „triumf”, ce ar putea fi „un semnal că valul populist din Europa centrală și-a trăit cumva traiul. Victoria ei vine la numai două luni după ce Robert Biedron, primul om politic ce a recunoscut pe față în Polonia că este gay, a fondat un partid politic care susține parteneriatul civil, separarea Bisericii de stat și relaxarea severei legislații anti-avort. Și în Ungaria nașterea partidului Momentum a început cu o mare adunare populară împotriva atotputernicului Viktor Orban.”
Dar, atrag atenția autorii articolului din Financial Times, există cîteva rațiuni pentru care succesul Dnei Čaputova va fi greu de repetat în țări ca Ungaria și Polonia, dominate de naționaliști. „Cel mai evident dintre ele este că victoria ei s-a datorat într-o mare măsură dării peste cap a politicii slovace în urma uciderii lui Jamn Kuciak și a Martinei Kusnirova – un eveniment (din fericire) fără paralel în regiune. Este și opinia unei relativ cunoscute socioloage, Aneta Vilagi, de la Universitatea Comenius din Bratislava, care atrage atenția că „Situația [în Europa centrală] variază. Dacă privești la Ungaria vezi că mediile nu mai sînt libere. Așa încît cine ar putea promova schimbarea ? Situația în Ungaria este foarte dificilă [și] este greu de imaginat că ea s-ar putea schimba dramatic în următorii ani.”
Wall Street Journal titrează: În Europa focarului naționalist, Slovacia ia o turnură liberală. „Čaputova și-a trîmbițat liberalismul ei social ca o dovadă că este diferită de clasa politică slovacă, inundată de scandaluri de corupție. Avocata ce apără mediul ambiant, a promovat drepturile comunității gay într-o țară în care căsătoriile între cei de același sex au o susținere minimă și a argumentat că Slovacia are o serie de obligații de a-i ajuta pe vecinii europeni, acceptînd refugiați. Wall Street Journal pune în evidență analiza ei, făcută într-un interviu acordat mediilor de informare, în care a afirmat că, „poate, victoria ar putea fi interpretată ca un semn de stabilizare în Slovacia și chiar mai departe în regiunea înconjurătoare, în sprijinul Uniunii Europene”. Migrația, după spusele ei ar fi devenit o temă politică secundară, fiind vorba acum de „a echilibra lucrurile, prin acceptarea faptului că oamenii au temeri legitime și nu abuzînd de frica lor.”
În acest context, în cotidianul britanic The Guardian se discută rezultatele unui sondaj de opinie realizat de European Council on Foreign Relation în 12 state unde se vor desfășura în curînd alegerile pentru Parlamentul European, care semnalează scăderea masivă a populației din cauza emigrației, și o preocupare crescîndă față de acest fenomen, ce lasă aproape pe un plan secund, teama de migrație. Țara cea mai afectată ar fi România, unde populația a scăzut cu un procent de aproape 10% în ultimul deceniu, din cauza exodului tineretului. Nu este mai puțin adevărat, că pe ansablul respondenților europeni, doar 20% s-au declarat preocupați de emigrație și 32% de imigrație.
Și în Wall Street Journal se manifgestă prudență în a extrapola succesul avocatei liberale din Slovacia, pentru restul regiunii. În Ungaria, formațiunea lui Viktor Orbán s-a impus la ultimele alegeri fără probleme, în timp ce în Polonia, primarul candidat la funcția de prim ministru, Robert Biedron, și lupta sa declarată de a îndrepta țara spre „o politică progresistă” sînt priviți cu scepticism de analiștii locali, pentru care „nu există un moment Macron în Polonia”, după afirmația primarului Vașoviei, liderul Partidului Conservator, de opoziție.
Ziariștii de la Le Monde notează și ei comparația care se face în Slovacia și în vecinătatea ei între victoria Zuzanei Čaputova și cea a lui Emmanuel Macron, din 2017, a cărui mișcare nouă a învins naționaliștii francezi. Dar, cum se observă și în Wall Street Journal, sensul victoriei nu trebuie exacerbat. El este temperat de votul exprimat de un sfert din alegătorii slovaci în prima rundă a prezidențialelor pentru candidați radicali, pro-ruși, între care s-au aflat un judecător al Curții Constituționale ce pleda pentru retragerea țării din NATO și un personaj ce se descria el însuși ca simpatizant nazist, ambii bucurîndu-se de popularitate în rîndul militarilor.
Revenind la victoria Zuzanei Čaputova, toți analiștii observă unanim că, deși atribuțiile președintei slovace sînt limitate, ea va avea totuși un cuvînt important de spus. Ea este cea care numește nouă din cei 14 membri ai Curții Constituționale și, în calitate de șefă a armatei, va renegocia cu Statele Unite un acord de apărare, pe care guvernul slovac, asemenea celui ungar, ezită să-l semneze.
