Două articole apărute în secțiunea de bloguri a ziarului Adevărul se ocupă de semne ale imixtiunii Ungariei în treburile interne ale României. Dan Dungaciu și Răzvan Munteanu discută documentul făcut public recent sub titlul „Planul Kós Károly”, respectiv (îl cităm pe Dungaciu) „proiectul prin care Budapesta îşi asuma explicit prezenţa socială, culturală şi economică în Transilvania”. „Partenerul direct al Guvernului Ungariei în România este UDMR. Autorii care semnează acest studiu sunt membrii UDMR (…) Practic, aceştia semnează un document programatic care să fundamenteze/concretizeze o decizie a guvernului ungar. Ideea subliniată este aceeaşi: Budapesta lucrează în Transilvania direct, fără intermediari, având un partener nemijlocit acolo, în Uniunea Democratică a Maghiarilor din România (UDMR). Budapesta decide direcţia, UDMR execută şi scrie planul, Budapesta trece la implementare”. Planul elaborat în 2017 ar fi fost acceptat tacit de autoritățile române prin lipsa de reacție, ceea ce reprezintă oricum o victorie a regimului Viktor Orban, un mesaj că „Budapesta este, cel puţin, co-participantă la decizie în regiune (pasul spre co-suveranitate)”. Dan Dungaciu insistă mai ales pe explicarea semnificației istorice a atașării numelui lui Kós Károly la acest document, ceea ce n-ar fi trebuit să mai lase niciun dubiu că proiectul este nociv, folosește discriminarea etnică adresându-se numai etnicilor maghiari și este contrar legislației europene.
Celălalt analist, Răzvan Munteanu, dă detalii despre nivelul finanțării din partea Ungariei pe tot proiectul, din care jumătate este rezervat României, ca semn al interesului special pentru ceea ce Budapesta numește doar Transilvania¸fără absolut nicio referire la statul român. Munteanu trece în revistă semnalele de ostilitate pe care oficialii maghiari nu s-au sfiit să le exhibe pe teren românesc. Cel mai recent exemplu este întâlnirea organizată la Cluj, în plină stare de urgență și restricții pe motiv de coronavirus, între reprezentanții UDMR și ministrul de externe ungar. „În absenţa unei intervenţii hotărâte, statul român cauţionează fraudele Ungariei împotriva intereselor sale financiare şi ale UE, închizând ochii la extinderea şi la imixtiunile statului vecin în Transilvania?” – aceasta este una dintre multele întrebări puse în acest text.
Iulian Chifu semnează tot pe blogurile Adevărul o analiză despre suprapunerea campaniilor de dezinformare orchestrate de China, Rusia și, mai nou, de Iran. Ținta este „Lumea liberă”, dezmembrarea ei, crearea de falii între statele occidentale. Între exemplele prezentate în text sunt inutilele ajutoare trimise de Rusia Italiei, în plin fake news că partenerii europeni și Statele Unite ar fi abandonat peninsula, și atacul razant la adresa Poloniei care a fost pe nedrept învinuită că n-ar fi permis tranzitarea spațiului său aerian de către avioanele cu ajutoare rusești. Guvernul polonez a negat vehement, postarea a fost retrasă de pe rețelele de socializare, însă numai după ce obținuse câteva milioane de reacții. „Scopul operaţiunii, scrie Iulian Chifu, nu era numai să submineze credibilitatea Poloniei, ci și să atragă atenţia, prin lansarea scandalului, asupra ajutorului umanitar rus care venea spre Italia”. Efectul asupra cetățenilor italieni e greu de cuantificat, însă analistul spune că aceste episoade de război informațional par să fi „consolidat o percepţie alterată a italienilor faţă de ajutorul de la prieteni, aliaţi şi state terţe, China şi Rusia, cu precădere (…)suprapusă şi pe campania ItaliaExit”. Din fericire, nevoia relansării economice cu banii UE, care vor veni, a eliminat-o, pentru moment, dintre opţiuni”.
