Reportaj din Autonomia găgăuză
Criza economică din Federaţia Rusă, care în ultima jumătate de an i-a făcut să revină acasă pe o bună parte din moldovenii ce munceau acolo, pare să nu-i sperie pe tinerii din satele autonomiei găgăuze. Oamenii spun că în fiecare zi de la Comrat pleacă spre Rusia câte 10 autocare.
Voi merge înapoi la Moscova deşi acolo tot nu ne plătesc, spune un tânăr de 24 de ani din satul Congaz. Am lucrat bine şi am venit fără bani, nu ne-au remunerat din cauza crizei. Vom merge înapoi la Moscova poate că se va rezolva ceva, deoarece nu avem încotro.Un alt tânăr, de 20 de ani, revenit şi el de curând de la Moscova, pare şi mai dezamăgit: "Aici nu ai ce face. Suntem nevoiţi să mergem undeva să câştigăm bani. Ce să fac aici, să merg pe străzi şi să întreb dacă nu se găseşte de lucru pentru mine?"
Maria Comur, o tânără de 30 de ani, tot din acelaşi sat cu băieţii – Congaz - spune că a revenit recent din Turcia, unde a lucrat vânzătoare. Asta după ce a absolvit Dreptul la Universitatea din Comrat. Ea spune că nu s-a angajat ca jurist în Moldova deoarece nu vorbeşte româna, obligatorie la angajare, dar şi pentru că nu ar exista suficiente locuri vacante aici. În Turcia însă, deoarece vorbesc găgăuza – o limbă turcică, găgăuzii se pot angaja mai uşor.
"E totuşi satul meu şi chiar mi-ar place să râmân şi să muncesc aici, poate că în oraşele mari din Moldova sunt locuri de muncă pentru tineri, dar în sate – nimic, spune Maria Comur. De 10 ani merg în Turcia la muncă. Am venit acum doar pentru că mi-a expirat permisul de şedere. Eu nu văd perspective pentru tineri aici. În curând va trebui să plec din nou, de această dată la Moscova. Mulţi îşi iau cetăţenie rusească şi renunţă la cea moldovenească, şi eu aş vrea să fac la fel."
Am întâlnt la Congaz şi un bărbat mulţumit de serviciul pe care îl are – fără să o divulge, a spus că este o slujbă la stat: "Am fost şi eu plecat în 2002 peste hotare pentru o jumătate de an. Am câştigat destul de bine. Aşa a fost perioada atunci, mai dificilă. Am revenit şi m-am reangajat la fostul serviciu. Acum e vădit mai bine, salariul e mai mare, se vede un anumit progres."
Mihail, un bărbat mai în vârstă, spune că de fapt, la Congaz, un sat cu aproximativ 15 mii de locuitori, există locuri de muncă, însă prost plătite: "În agricultură, se plăteşte 30 de lei pe zi. Indiferent dacă lucrezi pe tractor sau muncitor simplu. Şi, deşi sunt puţini, şi aceşti bani îi vezi abia peste jumătate de an. Cum să trăiască un student cu 30 de lei pe zi? Eu am două fiice studente la Chişinău şi în fiecare săptămână trebuie să le dau câte 500 de lei pentru drum, pentru mâncare. Cu asemenea atitudine Partidul Comuniştilor nu va ajunge departe. Au făcut la Congaz două drumuri acum, înainte de alegeri şi cu asta totul s-a oprit. Anul trecut nu au făcut nimic, trei ani în urmă la fel. Să vedem ce vor face mai departe, desigur dacă vor rămâne la putere. Eu lucrez şofer de cursă lungă, călătoresc mult prin diferite ţări şi văd cum trăiesc oamenii. Noi trăim foarte sărac."
Şi la Chirsovo, un alt sat din autonomia găgăuză, am discutat cu câţiva tineri. "În sat nu ai unde să te angajezi, barmani şi chelneriţe, iată joburile de aici, pentru că doar barurile şi magazinele funcţionează, salariile însă tot mici sunt"... spune Aliona, o tânără de 23 de ani. "Noi, tinerii nu avem un viitor aici, nu avem locuri de muncă aici ca să ne putem face o pensie sau să trăim cel puţin decent. Trebuie să mergem în Turcia sau la Moscova ca să ne putem construi o casă sau să ne facem de trai. Eu am familie şi un copil. Până la naşterea copilului am muncit în Turcia, menajeră. Soţul mi-a fost plecat la Moscova, acum e acasă din cauza crizei. În acest an în general e destul de greu."
L-am întrebat pe unul din liderii locali ai partidului de guvernâmânt, Piotr Radkoglo învăţător la o şcoală din Comrat, ce soluţii locale ar fi potrivite ca să diminueze fluxul de tineri ce pleacă. "Oricine ar fi la putere nu cred că va reuşi să-i readucă pe toţi aceşti tineri care pleacă. Cred că treptat ei vor începe să revină din cauza crizei, pentru că şi în Rusia e criză acum".
Totuşi, Piotr Radkoglo crede că dacă limba rusă – care este limba de instruire a găgăuzilor – ar deveni a doua limbă de stat în Republica Moldova, tinerilor găgăuzi, cel puţin celor cu studii, le-ar fi mai uşor să se angajeze în ţară. El recunoaşte, pe exemplul fiicei sale, că la moment retribuţiile de aici nu sunt deloc atractive. "Fiica mea lucrează traducătoare la un hotel din Turcia. A făcut filologie străină. Cunoaşte câteva limbi. A plecat deoarece dacă ar fi rămas, ar fi trebuit să lucreze profesoară, în şcoală... dar la noi, din tot spaţiul CSI, numai în Moldova profesorii primesc cele mai mici salarii"
.
Şi dacă cei mai mulţi tineri din autonomia găgăuză stau cu gândul să plece, atunci vârstnicii sunt nostalgici după colhozurile şi fermele „înfloritoare” de altă dată. Ei spun că au mers la votare la 5 aprilie tot cu asemenea gânduri – cu speranţa ca cei care vor conduce în următorii patru ani să reînvie industria agricolă a regiunii, care i-ar putea ţine cel puţin pe o parte din tineri acasă.
Voi merge înapoi la Moscova deşi acolo tot nu ne plătesc, spune un tânăr de 24 de ani din satul Congaz. Am lucrat bine şi am venit fără bani, nu ne-au remunerat din cauza crizei. Vom merge înapoi la Moscova poate că se va rezolva ceva, deoarece nu avem încotro.Un alt tânăr, de 20 de ani, revenit şi el de curând de la Moscova, pare şi mai dezamăgit: "Aici nu ai ce face. Suntem nevoiţi să mergem undeva să câştigăm bani. Ce să fac aici, să merg pe străzi şi să întreb dacă nu se găseşte de lucru pentru mine?"
Maria Comur, o tânără de 30 de ani, tot din acelaşi sat cu băieţii – Congaz - spune că a revenit recent din Turcia, unde a lucrat vânzătoare. Asta după ce a absolvit Dreptul la Universitatea din Comrat. Ea spune că nu s-a angajat ca jurist în Moldova deoarece nu vorbeşte româna, obligatorie la angajare, dar şi pentru că nu ar exista suficiente locuri vacante aici. În Turcia însă, deoarece vorbesc găgăuza – o limbă turcică, găgăuzii se pot angaja mai uşor.
"E totuşi satul meu şi chiar mi-ar place să râmân şi să muncesc aici, poate că în oraşele mari din Moldova sunt locuri de muncă pentru tineri, dar în sate – nimic, spune Maria Comur. De 10 ani merg în Turcia la muncă. Am venit acum doar pentru că mi-a expirat permisul de şedere. Eu nu văd perspective pentru tineri aici. În curând va trebui să plec din nou, de această dată la Moscova. Mulţi îşi iau cetăţenie rusească şi renunţă la cea moldovenească, şi eu aş vrea să fac la fel."
Am întâlnt la Congaz şi un bărbat mulţumit de serviciul pe care îl are – fără să o divulge, a spus că este o slujbă la stat: "Am fost şi eu plecat în 2002 peste hotare pentru o jumătate de an. Am câştigat destul de bine. Aşa a fost perioada atunci, mai dificilă. Am revenit şi m-am reangajat la fostul serviciu. Acum e vădit mai bine, salariul e mai mare, se vede un anumit progres."
Mihail, un bărbat mai în vârstă, spune că de fapt, la Congaz, un sat cu aproximativ 15 mii de locuitori, există locuri de muncă, însă prost plătite: "În agricultură, se plăteşte 30 de lei pe zi. Indiferent dacă lucrezi pe tractor sau muncitor simplu. Şi, deşi sunt puţini, şi aceşti bani îi vezi abia peste jumătate de an. Cum să trăiască un student cu 30 de lei pe zi? Eu am două fiice studente la Chişinău şi în fiecare săptămână trebuie să le dau câte 500 de lei pentru drum, pentru mâncare. Cu asemenea atitudine Partidul Comuniştilor nu va ajunge departe. Au făcut la Congaz două drumuri acum, înainte de alegeri şi cu asta totul s-a oprit. Anul trecut nu au făcut nimic, trei ani în urmă la fel. Să vedem ce vor face mai departe, desigur dacă vor rămâne la putere. Eu lucrez şofer de cursă lungă, călătoresc mult prin diferite ţări şi văd cum trăiesc oamenii. Noi trăim foarte sărac."
Şi la Chirsovo, un alt sat din autonomia găgăuză, am discutat cu câţiva tineri. "În sat nu ai unde să te angajezi, barmani şi chelneriţe, iată joburile de aici, pentru că doar barurile şi magazinele funcţionează, salariile însă tot mici sunt"... spune Aliona, o tânără de 23 de ani. "Noi, tinerii nu avem un viitor aici, nu avem locuri de muncă aici ca să ne putem face o pensie sau să trăim cel puţin decent. Trebuie să mergem în Turcia sau la Moscova ca să ne putem construi o casă sau să ne facem de trai. Eu am familie şi un copil. Până la naşterea copilului am muncit în Turcia, menajeră. Soţul mi-a fost plecat la Moscova, acum e acasă din cauza crizei. În acest an în general e destul de greu."
L-am întrebat pe unul din liderii locali ai partidului de guvernâmânt, Piotr Radkoglo învăţător la o şcoală din Comrat, ce soluţii locale ar fi potrivite ca să diminueze fluxul de tineri ce pleacă. "Oricine ar fi la putere nu cred că va reuşi să-i readucă pe toţi aceşti tineri care pleacă. Cred că treptat ei vor începe să revină din cauza crizei, pentru că şi în Rusia e criză acum".
Totuşi, Piotr Radkoglo crede că dacă limba rusă – care este limba de instruire a găgăuzilor – ar deveni a doua limbă de stat în Republica Moldova, tinerilor găgăuzi, cel puţin celor cu studii, le-ar fi mai uşor să se angajeze în ţară. El recunoaşte, pe exemplul fiicei sale, că la moment retribuţiile de aici nu sunt deloc atractive. "Fiica mea lucrează traducătoare la un hotel din Turcia. A făcut filologie străină. Cunoaşte câteva limbi. A plecat deoarece dacă ar fi rămas, ar fi trebuit să lucreze profesoară, în şcoală... dar la noi, din tot spaţiul CSI, numai în Moldova profesorii primesc cele mai mici salarii"
.
Şi dacă cei mai mulţi tineri din autonomia găgăuză stau cu gândul să plece, atunci vârstnicii sunt nostalgici după colhozurile şi fermele „înfloritoare” de altă dată. Ei spun că au mers la votare la 5 aprilie tot cu asemenea gânduri – cu speranţa ca cei care vor conduce în următorii patru ani să reînvie industria agricolă a regiunii, care i-ar putea ţine cel puţin pe o parte din tineri acasă.