Alama din Bruxelles

Doar casele din suburbiile îndepărtate şi verzi ale Bruxelles-ului au scăpat de ştampila de alamă. În rest, centrul şi cartierele apropiate lui îşi încep dimineţile, odată cu sute de bărbaţi şi femei înarmaţi cu cîrpe sau cîlţi. Toţi se pun pe lustruit plăci strălucitoare de alamă care sclipesc, practic, la fiecare intrare.

Firmele trebuie să fie impecabile. Sînt firme de lobby. Iar în materie de lobby, toată lumea care e cineva trebuie să deschidă un birou la Bruxelles. De aici, mai mult de 15000 de firme, cu reprezentanţă la Bruxelles. Interesele trebuie promovate intens pe culoarele Parlamentului, Comisiei şi Consiliului European. Aşa ceva nu se poate face pe net, mail sau fax. Aşa ceva presupune proximitatea şi contactul. Prin urmare, o mare parte a bărbaţilor în costum şi a femeilor în taior businness care foiesc pe la intrăriile, pe culoarele sau în biroruile Parlamentului sînt lobby-şti.

Cine nu crede, poate face o plimbare de voie, în orice direcţie, pe străzile oraşului. După cîteva minute, începe parada alamei. Firmele anunţă giganţi şi aspiranţi, companii industriale şi anti-industriale. Pe un trotuar se vede reprezentanţa Schell, pe celălalt firma care anunţă Greenpeace, organizaţia care urmăreşte efectele ultimei picături de petrol prelucrate sau transportate de Schell. Microsoft are mult de luptat cu legislaţia europeană şi se bate din spatele unei reprezentanţe impunătoare. Sindicatele agricole şi producătorii de ciment, asociaţiile pentru protecţia animalelor şi marile companii farmaceutice îşi înşiră sediile de reprezentare pe bulevardele oraşului.

Despre cum lucrează lobby-ştii care iau la ţintă în fiecare dimineaţă, insituţiile europene, peste cîteva săptămîni. După ce se termină vacanţa şi euro-creaţii se întorc la lucru. Adică exact acolo unde îi aşteaptă lobby-iştii.