Linkuri accesibilitate

Traian Ungureanu

marți 19 martie 2019

Calendar
ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie

În marea lor majoritate, cei ce explică mersul lumii prin fake news ignoră cele mai flagrante și ample exemple de fake news. Mai clar, dincolo de informații false și calomnii introduse exploziv și destul de stîngaci de furnizori minori, există cazuri documentate și total ignorate de fake news gigantice. Astfel, exemplul care ar trebui să fie infinit mai bine cunoscut și recunoscut, apare în afacerea „criza financiară 2008”. Prăbușirea instituțiilor financiare implicate în operații de mare risc și speculații ilegale a fost însoțită de o maree de fake news. Rînd pe rînd, autorități bancare recunoscute, miniștri și guverne au propagat știrea și certitudinea după care sistemul e sănătos și în afara pericolului. Se numește sau nu această opinie fake news? După ce sistemul s-a prăbușit, aceleași surse au umplut media cu informații după care marile instituții trebuie salvate spre binele general.

Ulterior, după ce această operație a înghițit sute de miliarde, consecințele s-au tradus în îndatorare publică pusă în contul plătitorului de taxe. E acest fel de a risipi temeri o formă de fake news sau nu?

Un exemplu la fel de grav și recent e cazul votului prin care 17,4 milioane de cetățeni britanici au decis despărțirea de UE. Imediat după referendum, guvernul și Parlamentul britanic s-au angajat public să respecte și să pună în practică rezultatul referendumului. La doi ani de la votul care a decis Brexitul, e clar că rezultatul nu va fi pus în practică. Autoritățile politice britanice susțin în continuare că fac exact ce a cerut electoratul, deși aceleași autorități, în complicitate cu UE, au manevrat procedural pentru a se asigura că Marea Britanie va rămîne, într-un fel sau altul, agățată de UE. Sîntem sau nu în fața unui caz foarte serios de fake news? Dacă nu, atunci se poate înțelege că fake news sînt minciunile fabricate și adevărurile neconvenabile autorității, livrate de adversar. Și că minciunile convenabile și adevărurile fabricate de autoritatea politică și morală la putere nu sînt fake news. Această dualitate perversă poate fi acceptată. Dar numai cu condiția ca toată lumea să înceteze să mai creadă în adevăr și să bănuiască automat de minciună cealaltă parte. În acest climat, adevărul minim riscă o transformare mizeră. Căci vom ajunge, treptat, să înțelegerm prin informația a devărată o falsă știre falsă. Fake fake news. Adică, nu adevărul de-a dreptul ci adevărul ca rezultat al falsificărilor concurente.

Opiniile autorului nu coincid neapărat cu poziția Radio Europa Liberă.

Dacă e să dăm crezare multor surse cu mare autoritate, fake news au preluat puterea. În mod ironic, această informație aparentă e la rîndul ei fake news. Ideea după care o parte însemnată a umanității, opiniilor, alegerilor și deciziilor politice sînt manipulate prin știri false (fake news) nu exista pînă acum cîțiva ani. Mai precis pînă la șocurile poltice succesive care au dezamăgit și revoltat partidele, persoanele și organizațiile care fac opinia oficială, luminată, corectă și recomandată a lumii. E vorba, în genere de blocul politic de stînga, progresist, dar și de tot mai multe partide nominal de dreapta care au intrat în trena stîngii. Apoi, de convingerile și campaniile instrumentate, cu avantajul celerbrității, de vedetele de film, sport și muzică. De consensul cauționat științific în Universități și de mentalitatea adoptată în marile companii IT sau bancare. Acest conglomerat global de vîrf, cu agenda, convingerile și proiectele lui, a fost respins prin vot de partea așa zis nevăzută a socității.

Cele două evenimente capitale sînt Trump și Brexit. Trebuie adăugate aici și victoriile electorale masive ale dreptei tradiționale, radicale sau anti-sistem în Ungaria, Polonia, Austria și Italia. Tot acest context rebel a dat viață marii știri despre fake news. Relativ rapid, fake news au fost definite ca forță obscură, dar masivă.

Funcțional, fake news au preluat rolul de acuză care scuză eșecurile neprogramate ale lumii de vîrf. Ascensiunea fake news a fost fulgerătoare și continuă. Conform acestei teorii, fake news fac istoria contemporană. În Statele Unite și în Marea Britanie unde multe zeci de milioane de oameni au fost intoxicați cu fake news prin operații secrete rusești și s-au încolonat pentru a vota greșit. Același efect se produce, în genere, ori de cîte ori autoritatea e contestată de mișcări de stradă - cu excepția cazurilor în care protestele vin de la stînga. Aceste explicații sînt, acum, larg răspîndite și tratate ca fapt atestat de majoritatea organizațiilor media, de experții universitari și de cercurile politice la putere. Dacă lucrurile stau așa, situația e, într-adevăr, gravă.

Dar poate lucrurile nu stau așa. În calea acestei scheme care cuprinde un cîmp uman aproape nelimitat stau cîteva observații elementare. Prima dintre ele privește entuziasmul cu care opinia calificată și oficială a conchis că umanitatea și-a pierdut calitățile. Teoria istoriei dirijate prin fake news presupune, în mod fundamental, deși nedeclarat, prostia subită de masă. Nenumărați oameni sînt declarați inapți de cunoaștere și trecuți în rezervația supraaglomerată a inferiorilor. Naivitatea și credulitatea nu sînt noutăți în istoria credințelor și valorilor politice dar, de data asta, lipsa de discernămînt e pusă în seama unei epidemii năprasnice de prostie. Varianta oficială spune că a fost de ajuns ca fabricanții, în special ruși și chinezi, de fake news să pompeze mesaje și turma globală s-a lăsat îndoctrinată. Situația are avantajul că absolvă complet de răspundere partea care formulează acuzația. Furiile și năbădăile intoxicaților se datorează intervențiilor vicioase din afară și asta înseamnă, desigur, că deținătorii puterii interne nu au nici o vină.

Lumea bună s-a trezit bruscată fără motiv de comandouri largi, excitate de fake news. În acest punct, s-ar zice că, fiind diagnosticată atît de precis, boala are remedii la îndemînă. Ar fi suficientă selecția știrilor și verificarea surselor. Plus cîteva sfaturi practice de detaliu: feriți-vă de știrile în care titlul nu e confirmat de conținutul articolului. Verificați data de redactare, adresa site-ului, fotografiile incluse în știre și sursa ultimă a informației - cine, unde și cînd a spus? Odată urmate aceste tehnici sanitare minime, intoxicarea poate fi evitată. Dealtfel, megaplatformele mediatice și sociale au trecut la treabă fără să mai conteze pe inteligența victimei și au început să filtreze știri, postări și site-uri întregi. De regulă, operația reușește să elimine fluxul mai mult sau mai puțin discutabil al emițătorilor situați la dreapta. Dar marea problemă a noii filozofii anti-fake news stă altundeva. În palmaresul de dezinformare, omisiune și deformare al celor ce denunță, astăzi, puterea manipulării prin fake news.

Opiniile autorului nu coincid neapărat cu poziția Radio Europa Liberă.

Încarcă mai mult

XS
SM
MD
LG