Igor Șarov: În momentul în care educăm o nouă generaţie în spiritul toleranţei şi în spiritul critic cred că ar trebui să ne intereseze cum ajunge această informaţie la elevii din Republica Moldova
Ce scriu cartile de istorie despre acest moment al istoriei recente ? Viorica Zaharia a constatat, discutînd cu istorici ca in Romania, Moldova si Rusia, cartile de scoala de istorie nu spun aceeasi poveste.
„În şcolile româneşti există suficient de multă informaţie ca elevul să-şi poată face o impresie completă asupra acestui episod din istoria recentă a Europei” – este aprecierea dată la solicitarea Europei Libere de profesorul universitar de la Bucureşti Armand Goșu: „Evident e vorba şi de lucrul la clasă al profesorului. Şi sunt caietele profesorului unde o să găsiţi că sunt citate, paragrafe importante din protocolul secret, citate din lucrările unor istorici importanţi referitoare la consecinţele Pactului Molotov Ribbentrop pentru Europa Centrală şi de Est”.
În manualele şi cele mai populare cărţi de istorie din Rusia aprecierile acestui eveniment oscilează de la pozitiv la negativ, spune doctorul în istorie de la Moscova Andrei Zubov: „Într-un manual editat în 2001 de academicianul Saharov se spune, printr-un citat de la o cercetatoare japoneză puţin cunoscută, probabil pentru a evita condamnarea acestei poziţii, că acest acord a fost încheiat în numele păcii în URSS şi în Europa de Est”. Într-un manual pentru universităţi, redactat de Iazâkov în 2004 se spune mult mai dur - că acest acord este contrar normelor de drept, e amoral şi că Germania a câştigat cu mai mult decât URSS în urma lui. Iar în manualul şcolar semnat de Ostrovskii şi Utkin din 1999 problema acestui acord este ştearsă maximal, despre portocolele secrete se spune doar că a fost vorba despre Polonia, despre teritoriile baltice şi Basarabia nu se spune nimic, ca şi despre cauza refuzului sovieticilor de a dialoga cu anglo-francezii şi cauza începerii dialogului cu germanii. Toată vina este pusă nu pe URSS ci pe Anglia şi Franţa”.
Andrei Zubov apreciază că o tratare echilibrată a Pactului Molotov Ribbentrop se găsește în cartea „Istoria Rusiei. Secolul 20”, editată recent şi în care se explică, spune istoricul, „cât de dezavantajos pentru poporul Rusiei a fost acest pact, cât de mult apropia el războiul şi cât de amoral era”.
„Cert este că e o temă dureroasă pentru societatea rusească. Acea parte a societăţii ruseşti care se identifică cu trecutul sovoietic şi consideră că URSS şi ei sunt un tot întreg încearcă să justifice acest acord, iar cei care fac diferenţă dintre Rusia şi regimul sovietic oferă o apreciere mai echilibrată şi desigur negativă a lui. Multitudinea de abordări e o situaţie normală pentru ştiinţă şi pedagogie şi educă anume ceea ce nu exista în Uniunea Sovietică - deprinderea de a gândi singur. Este greu, desigur, să ieşi din conştiinţa sovetică într-un spaţiu al conştiinţei libere, dar cred că societatea noastră crează treptat condiţii pentru aşa ceva”, spune doctorul în ştiinţe istorice de la Moscova, Andrei Zubov.
L-am întrebat pe doctorul conferenţiar universitar Igor Şarov, unul din autorii manualului de istorie a românilor pentru clasa a noua, folosit acum în şcoli, cum este prezentat elevilor din Moldova acest eveniment: „Examinăm pactul ca unul semnat între miniştrii de externe a două state, de neagresiune, în urma unor convorbiri strict confidenţiale, a fost semnat şi un protocol adiţional secret, prin care au fost delimitate sferele de influenţă în Europa Răsăriteană. Ideea centrală este faptul că pentru Româna acest document a avut urmări fatale – a fost practic anulat întregul sistem de alianţă pe care s-a sprijinit securitatea ţării şi din momentul semnării tratatului conducerea sovietică a purces la satisfacerea pretenţiilor sale faţă de România doar pe calea ameninţărilor şi forţei”.
Igor Şarov recomandă totuşi editarea şi folosirea mai multor surse de informaţii pentru „coborârea mesajului istoriografic la cel didactic”:
În momentul în care educăm o nouă generaţie în spiritul toleranţei şi în spiritul critic cred că ar trebui să ne intereseze nu ceea ce scriem în manual dar faptul cum ajunge această informaţie la elevii din Republica Moldova. O modalitate ar fi o multitudine de documente istorice ca elevul singur să-şi creeze o imagine asupra acestei probleme”.
„În şcolile româneşti există suficient de multă informaţie ca elevul să-şi poată face o impresie completă asupra acestui episod din istoria recentă a Europei” – este aprecierea dată la solicitarea Europei Libere de profesorul universitar de la Bucureşti Armand Goșu: „Evident e vorba şi de lucrul la clasă al profesorului. Şi sunt caietele profesorului unde o să găsiţi că sunt citate, paragrafe importante din protocolul secret, citate din lucrările unor istorici importanţi referitoare la consecinţele Pactului Molotov Ribbentrop pentru Europa Centrală şi de Est”.
În manualele şi cele mai populare cărţi de istorie din Rusia aprecierile acestui eveniment oscilează de la pozitiv la negativ, spune doctorul în istorie de la Moscova Andrei Zubov: „Într-un manual editat în 2001 de academicianul Saharov se spune, printr-un citat de la o cercetatoare japoneză puţin cunoscută, probabil pentru a evita condamnarea acestei poziţii, că acest acord a fost încheiat în numele păcii în URSS şi în Europa de Est”. Într-un manual pentru universităţi, redactat de Iazâkov în 2004 se spune mult mai dur - că acest acord este contrar normelor de drept, e amoral şi că Germania a câştigat cu mai mult decât URSS în urma lui. Iar în manualul şcolar semnat de Ostrovskii şi Utkin din 1999 problema acestui acord este ştearsă maximal, despre portocolele secrete se spune doar că a fost vorba despre Polonia, despre teritoriile baltice şi Basarabia nu se spune nimic, ca şi despre cauza refuzului sovieticilor de a dialoga cu anglo-francezii şi cauza începerii dialogului cu germanii. Toată vina este pusă nu pe URSS ci pe Anglia şi Franţa”.
Andrei Zubov apreciază că o tratare echilibrată a Pactului Molotov Ribbentrop se găsește în cartea „Istoria Rusiei. Secolul 20”, editată recent şi în care se explică, spune istoricul, „cât de dezavantajos pentru poporul Rusiei a fost acest pact, cât de mult apropia el războiul şi cât de amoral era”.
„Cert este că e o temă dureroasă pentru societatea rusească. Acea parte a societăţii ruseşti care se identifică cu trecutul sovoietic şi consideră că URSS şi ei sunt un tot întreg încearcă să justifice acest acord, iar cei care fac diferenţă dintre Rusia şi regimul sovietic oferă o apreciere mai echilibrată şi desigur negativă a lui. Multitudinea de abordări e o situaţie normală pentru ştiinţă şi pedagogie şi educă anume ceea ce nu exista în Uniunea Sovietică - deprinderea de a gândi singur. Este greu, desigur, să ieşi din conştiinţa sovetică într-un spaţiu al conştiinţei libere, dar cred că societatea noastră crează treptat condiţii pentru aşa ceva”, spune doctorul în ştiinţe istorice de la Moscova, Andrei Zubov.
L-am întrebat pe doctorul conferenţiar universitar Igor Şarov, unul din autorii manualului de istorie a românilor pentru clasa a noua, folosit acum în şcoli, cum este prezentat elevilor din Moldova acest eveniment: „Examinăm pactul ca unul semnat între miniştrii de externe a două state, de neagresiune, în urma unor convorbiri strict confidenţiale, a fost semnat şi un protocol adiţional secret, prin care au fost delimitate sferele de influenţă în Europa Răsăriteană. Ideea centrală este faptul că pentru Româna acest document a avut urmări fatale – a fost practic anulat întregul sistem de alianţă pe care s-a sprijinit securitatea ţării şi din momentul semnării tratatului conducerea sovietică a purces la satisfacerea pretenţiilor sale faţă de România doar pe calea ameninţărilor şi forţei”.
Igor Şarov recomandă totuşi editarea şi folosirea mai multor surse de informaţii pentru „coborârea mesajului istoriografic la cel didactic”:
În momentul în care educăm o nouă generaţie în spiritul toleranţei şi în spiritul critic cred că ar trebui să ne intereseze nu ceea ce scriem în manual dar faptul cum ajunge această informaţie la elevii din Republica Moldova. O modalitate ar fi o multitudine de documente istorice ca elevul singur să-şi creeze o imagine asupra acestei probleme”.