Hotărât lucru – anul 2009 stă, în Republica Moldova, sub semnul tinerilor. Nu mă refer doar la evenimentele din 7 aprilie, decisive totuşi pentru destinele ţării, nici la schimbarea la faţă a puterii (acum, ceva mai întinerită la chip şi în tot cazul muuuult mai şcolită), ci la omniprezenţa fetelor şi băieţilor de-o seamă dacă nu cu Marea Adunarea Naţională din 27 august 1989 (după mine, momentul de cotitură majoră), cel puţin cu statalitatea din 27 august 1991 (căzută din cer, după puciul avortat de la Moscova), în spaţiul public – concerte, vernisaje, spectacole, lansări etc., etc. toate manifestaţiile au purtat semnătura tinerilor.
Acum, că suntem deja în februarie 2010, tot poamele lui 2009 le culegem. Or, cel mai frumos lucru ce putea să se întâmple în săptămâna marcată de aniversarea lui Grigore Vieru (75 de ani de la naştere şi, helas! un an de la trecerea poetului în lumea celor drepţi), este lansarea unui autor tânăr, semn că viaţa (y compris, literară) continuă. Se numeşte Tania Dumbavă, este cu doar 3 zile mai mare decât căderea Zidului de la Berlin, şi tocmai a debutat în volum, cu Fata din prag(a), Colecţia Debut Sideral, 2009, în zilele când revoluţia română îţi sărbătorea cea de a 20-cea aniversare. Lansarea propriu-zisă a avut loc în Librăria 9 din Chişinău, pe 10 februarie, iar pentru mica istorie e de reţinut şi faptul că la eveniment a participat poetul Ion Hadârcă, unul dintre tribunii acelui neuitat august ’89, actualmente deputat în Parlamentul Moldovei pe listele PL. Alte câteva prezenţe notabile – poeţii Călina Trifan, Grigore Chiper, Dumitru Crudu, Aurelia Borzin, Aura Maru, eseista Lucia Ţurcanu şi, cu voia Dvs., subsemnatul, pe post de moderator – trebuie că i-au dat un oarece vertij debutantei, de vreme ce în final (în mod deliberat nu dau detalii despre lansare, una dintre cele mai reuşite din câte îmi amintesc, şi asta ca să veniţi să vedeţi la faţa locului!!!) Tania a îmbrăcat o păpuşă de cârpă pe mâna dreaptă pentru a-şi rosti, din partea Fetei din prag(a), alocuţiunea, uşor ironică, uşor sentimentală:
„Să încep cu începutul: toţi românii se nasc poeţi, unii au norocul să fie publicaţi la 20 de ani. (…) Fata din prag socotea în mintea ei uşor megalomană că uite, în 1989 se face un secol de la moartea lui cutărescu şi cutăreasa, şi tot un secol de la naşterea lui heidegger, cocteau şi hitler, de la inaugurarea oficială a domnişoarei parisului, turnul eiffel, şi deschiderea primului moulin rouge; şi în sfârşit, o tânără (nellie bly) îl bate pe jules verne, făcând înconjurul lumii în 72 de zile. În noiembrie 1989 cade un zid imens în germania şi vine gârlă peste est revoluţia, democraţia şi catifeaua. Însă buricul aniversărilor este faptul că pe 6 brumar vine pe lume fata din prag, ca la 20 de ani-lumină distanţă să se nască din ea ca o clonă fata din praga, întâlnindu-se acum şi aici amândouă, în faţa dvs (gest spre păpuşă) etc., etc.”
Dacă discursul a fost mai degrabă amuzant, nu acelaşi lucru se poate spune despre cele câteva poeme ale Taniei ce anunţă un autor cu mare potenţial; citez poemul de la p. 52, în opinia tuturor, cheia de boltă a volumului:
sunt un animal lichid
un ceva care se evaporă
când o palmă străină vrea să îl strângă
ori să-l bată pe umăr
un ceva care se teme de palme
şi care se evaporă
când cineva-l laudă
sau îl scuipă
un ceva care se teme de limbă
şi care se evaporă
când cineva-l crede altceva decât abur
sunt tocmai gândul că nu pot fi carne
Antologice, ultimele două versuri! Aşa că, volens-nolens, m-am alineat şi eu la literatura tânără (după cum se poate vedea din imaginea alăturată), şi am rostit: „Un pas mic pentru Tania Dumbravă, un pas…” (Mai departe scrie-n carte – în cartea care va să vină…)
Acum, că suntem deja în februarie 2010, tot poamele lui 2009 le culegem. Or, cel mai frumos lucru ce putea să se întâmple în săptămâna marcată de aniversarea lui Grigore Vieru (75 de ani de la naştere şi, helas! un an de la trecerea poetului în lumea celor drepţi), este lansarea unui autor tânăr, semn că viaţa (y compris, literară) continuă. Se numeşte Tania Dumbavă, este cu doar 3 zile mai mare decât căderea Zidului de la Berlin, şi tocmai a debutat în volum, cu Fata din prag(a), Colecţia Debut Sideral, 2009, în zilele când revoluţia română îţi sărbătorea cea de a 20-cea aniversare. Lansarea propriu-zisă a avut loc în Librăria 9 din Chişinău, pe 10 februarie, iar pentru mica istorie e de reţinut şi faptul că la eveniment a participat poetul Ion Hadârcă, unul dintre tribunii acelui neuitat august ’89, actualmente deputat în Parlamentul Moldovei pe listele PL. Alte câteva prezenţe notabile – poeţii Călina Trifan, Grigore Chiper, Dumitru Crudu, Aurelia Borzin, Aura Maru, eseista Lucia Ţurcanu şi, cu voia Dvs., subsemnatul, pe post de moderator – trebuie că i-au dat un oarece vertij debutantei, de vreme ce în final (în mod deliberat nu dau detalii despre lansare, una dintre cele mai reuşite din câte îmi amintesc, şi asta ca să veniţi să vedeţi la faţa locului!!!) Tania a îmbrăcat o păpuşă de cârpă pe mâna dreaptă pentru a-şi rosti, din partea Fetei din prag(a), alocuţiunea, uşor ironică, uşor sentimentală:
„Să încep cu începutul: toţi românii se nasc poeţi, unii au norocul să fie publicaţi la 20 de ani. (…) Fata din prag socotea în mintea ei uşor megalomană că uite, în 1989 se face un secol de la moartea lui cutărescu şi cutăreasa, şi tot un secol de la naşterea lui heidegger, cocteau şi hitler, de la inaugurarea oficială a domnişoarei parisului, turnul eiffel, şi deschiderea primului moulin rouge; şi în sfârşit, o tânără (nellie bly) îl bate pe jules verne, făcând înconjurul lumii în 72 de zile. În noiembrie 1989 cade un zid imens în germania şi vine gârlă peste est revoluţia, democraţia şi catifeaua. Însă buricul aniversărilor este faptul că pe 6 brumar vine pe lume fata din prag, ca la 20 de ani-lumină distanţă să se nască din ea ca o clonă fata din praga, întâlnindu-se acum şi aici amândouă, în faţa dvs (gest spre păpuşă) etc., etc.”
Dacă discursul a fost mai degrabă amuzant, nu acelaşi lucru se poate spune despre cele câteva poeme ale Taniei ce anunţă un autor cu mare potenţial; citez poemul de la p. 52, în opinia tuturor, cheia de boltă a volumului:
sunt un animal lichid
un ceva care se evaporă
când o palmă străină vrea să îl strângă
ori să-l bată pe umăr
un ceva care se teme de palme
şi care se evaporă
când cineva-l laudă
sau îl scuipă
un ceva care se teme de limbă
şi care se evaporă
când cineva-l crede altceva decât abur
sunt tocmai gândul că nu pot fi carne
Antologice, ultimele două versuri! Aşa că, volens-nolens, m-am alineat şi eu la literatura tânără (după cum se poate vedea din imaginea alăturată), şi am rostit: „Un pas mic pentru Tania Dumbravă, un pas…” (Mai departe scrie-n carte – în cartea care va să vină…)