Marius Oprea propune ca dosarele cu documente lipsă să fie contruntate cu arhiva microfilmată
16 iunie 2000
Actualitatea românească. (Corespondent: Andreea Pora)
Protocol între CNSAS și SRI.
De luni, CNSAS îşi va relua activitatea, întreruptă acum cîteva zile datorită neînţelegerilor cu SRI. Semnarea protocolului dintre cele doua instituţii a dus, cel puţin pentru moment, la dezamorsarea conflictului, colegiul obţinînd acces nelimitat la cartoteca si arhiva fostei Securităţi. (...)
Gh. Onişoru, preşedintele CNSAS: „Aduce nou faptul că se va putea aplica legea în litera şi spiritul ei. Adică accesul nostru nemijlocit şi direct la arhivă. Pină în momentul de faţa acest acces se făcea pe baza unor cereri pe care le făceam noi către conducerea SRI. Este adevărat ca nici una din aceste cereri nu a fost respinsă”.
Una din principalele nemultumri ale colegiului este ca SRI a făcut o selectie a dosarelor candidatilor la alegerile locale, că există persoane ale căror dosare au fost trecute sub tăcere cu bună ştiinţă. Cel mai bun exemplu este faptul ca în presa de la Cluj au apărut fragmente din dosarul de la Securitate al lui Gheorghe Funar, dar în momentul în care CNSAS a solicitat SRI respectivul dosar i s-a răspuns că un asemenea dosar nu există în arhivă. (...)
Marius Oprea, specialist in istoria serviciilor secrete spune ca accesul CNSAS la microfilme este foarte important: „Eu personal nu cred că se poate vorbi de o falsificare a dosarelor. Procesul este extrem de dificil. E greu să gaseşti hirtie din anii 70, o maşină de scris cu caractere din acea vreme şi asa mai departe. Foarte multe dosare însă au putut fi, probabil, distruse. Or, daca oficialii colegiului găsesc în dosare pagini lipsă sau găsesc volume lipsă din cadrul unui dosar, probabil prin confruntare cu arhiva microfilmată, care este deţinuta de SRI, din aceasta confruntare cred că se poate realiza o completare.” (...)
Membrii colegiului sunt de părere că protocolul încheiat cu SRI, după modelul celor deja semnate cu SIE şi ministerul de interne va face ca în sfîrşit legea să devină operantă. (...)