Nu pot să ştiu dacă PR-iştii partidelor din R. Moldova l-au cetit pe Platon – mai cu seamă Banchetul acestuia, în care se vorbeşte despre androgini, acele „fiinţe sferice, prevăzute cu patru braţe, patru picioare, două capete, două inimi, două sexe [care] în rotirea lor extatică (…) căpătau o prea mare fericire, o prea mare putere de fericire”. (Se cunoaşte însă ce a urmat: „Atunci Zeus, cu fulgerul său gelos, se grăbi să secţioneze în două jumătăţi acele corpuri perfecte…”)
Cert este că afişele electorale ale unuia dintre candidaţi îmi amintesc mereu – şi asta deoarece dau de ele la toate staţiile de troleibuz – de androginii lui Platon, de data asta cu semnul minus: departe de a fi atins perfecţiunea, ele mi se par de-a dreptul dizgraţioase. Iată despre ce este vorba: pe un baner se înfăţişează Marian Lupu, iar spate-n spate cu el actorul Igor Chistol; pe altul, acelaşi Marian Lupu, iar spate-n spate cu el cântăreaţa Nelly Ciobanu; pe un al treilea, acelaşi Marian Lupu, iar spate-n spate cu el interpretul Ion Suruceanu. Într-un cuvânt, Lupu cu trei iezi! Înţeleg bine că atleticul ex-candidat la preşedinţia R. Moldova din partea AIE se prinde astfel să ducă-n spinare cultura noastră, cel puţin prin reprezentanţii ei de top, dar la fel de bine că şi artiştii sunt puşi să-l ducă-n cârcă pe ditamai colosul cu picioare de lut al politicii naţionale. Şi că, fiind domnia sa mai baban, nu unul, trei abia dacă-l pot duce! Ca să nu mai vorbim de artiştii din spoturile publicitare – Geta Burlacu, Roman Iagupov ş.a. – ce-şi joacă rolul de exponate de vitrină, furând ochii trecătorilor.
Nu este pentru prima oară şi, cu certitudine, nici ultima dată când artiştii sunt mobilizaţi – acesta-i cuvântul! – să promoveze un produs politic, fie că este vorba de partid sau lider de partid (ceea ce, uneori, este cam acelaşi lucru); ceea ce m-a supărat de data asta este felul absolut lipsit de eleganţă de a o face. Degeaba Nelly Ciobanu, Igor Chistol & Ion Suruceanu ne îndeamnă să votăm PD-ul lui M. Lupu, de vreme ce-i întorc spatele, după cum se poate vedea la orice colţ (alb, era cât pe ce să scriu!) de stradă. Din contră, faptul că responsabilitatea actului de guvernare este pusă pe umerii fragili ai lui Nelly sau pe cei împovăraţi de ani ai lui Ion Suruceanu ar trebui să dea de gândit – vorba vine: „Ţi-o i da una de n-ai s-o poţi duce!” (Doar atleticul Igor Chistol ar putea face faţă – nu guvernării, căratului în spinare!)
…şi dacă tot s-a ajuns aici, de ce nu i-am mobiliza şi pe eroii de basme – slava Domnului, sunt destui, şi nici de copyright n-ar fi nevoie – în slujba cutărei sau cutărei formaţiuni: Strâmbă-Lemne pentru PDL, Păsărilă Lăţ-Lungilă pentru PL, Împăratul Roşu (sau poate Flămânzilă & Sătilă?!) pentru PCRM, Spânul pentru PPCD (lista rămâne deschisă…). Sau – de ce nu? – şi personajele unor opere bine cunoscute: Ivan Turbincă pentru Gasterbaiterul care a venit acasă, Guguţă pentru nepotul unchiului, Trăsnea pentru… dar acesta-i mai degrabă un personaj colectiv în politichia noastră! Mă opresc aici, pentru a nu le da idei – ferească sfântul, s-ar putea să ni le pună în spinare!