Pornisem să scriu, ieri seara – data de 8 decembrie (1980) te obligă! – despre felul unora de a intra în istoria pe uşa din dos, bunăoară prin asasinarea idolului lor. Mă gândeam că, departe de a fi un idol al cuiva, şi frageda democraţie din Republica Moldova ar putea fi sugrumată de un ins care s-a apropiat suficient de mult de aceasta, în ultimul an şi ceva, încât s-o strângă de gât de la înălţimea celor peste 2 metri ai săi. Doar că, după aceea, locul acestui nu va fi în puşcărie, ci în fruntea ţării.
Noroc de Poşta Moldovei care mi-a adus veşti ceva mai bune, şi anume revista Vatra, un ditamai număr dublu (nr. 10-11/2010), având ca temă de dezbatere „Expertiza comunismului”. Preţ de 90 de pagini format A-4, nume importante alături de tineri cercetători dezbat spinoasa problemă: în teorie, literatură, film şi teatru şi în oglinzi paralele. Înainte însă de a-l deschide, am remarcat că revista era împachetată într-o folie de celofan, peste plicul de hârtie, altminteri deteriorat. Cum nu e prima oară când mi se întâmplă aşa ceva de când lucrez la Vatra, ba chiar aş spune că, în anii 2000, era aproape o legitate să-mi vină corespondenţa desfăcută (naivă sau poate ştiutoare, poştăriţa mi-a spus odată: „Nu ştiu ce scrie acolo, da’ o cere la cenzură…”; n-am mai întrebat cine, fiind mulţumit că cel puţin o primesc), era să trec cu vederea incidentul, când de-odată s-a desprins un mic pătrat de hârtie, 10 x 10 cm, pe care era imprimat următorul text (îl reproduc întocmai, corectând între paranteze, cu italice, greşelile ortografice sau de stil):
„Stimate destinatar,
Noi regretăm profund de faptul (corect: noi regretăm faptul) că trimiterea poştală (corect: coletul poştal) a fost deteriorată, în procesul transportării şi sortării.
Într-adevăr, poşta (aici s-ar cere: corespondenţa) Dvs are pentru noi o importanţă majoră şi noi facem tot posibilul, ca (corect: tot posibilul ca – fără virgulă) fiecare trimitere (corect: plic, colet poştal) să ajungă la destinatar în mod rapid şi într-o stare bună. Însă, cu regret, în pofida eforturilor depuse, uneori (sintaxă bulversată; ar suna mai firesc aşa: „Uneori însă, din păcate şi în ciuda eforturilor depuse…”) se întâmplă astfel de situaţii din motive tehnologice.
Totuşi, fiţi siguri, că (iarăşi, nu e nevoie de virgulă!) administraţiile poştale atât din Moldova cât şi (din) alte ţări permanent depun toate străduinţele (de ce nu: eforturile?) spre ameliorarea proceselor tehnologice şi activizarea controlului asupra prelucrarii (corect: prelucrării) poştei, pentru a evita cazurile de deteriorare a trimiterilor (sic!) poştale.
Va (corect: Vă) mulţumim pentru înţelegere şi cerem scuze pentru deteriorarea ambalajului trimiterilor (sic!) poştale şi neplâcerile (corect: neplăcerile) pe care vi le-am produs neintenţionat.
Cu respect,
administraţia Î.S. „Poşta Moldovei”
Telefonul de contact: 27-23-85”
Mi-am închipuit, pe-o singură clipă, cum un mesaj la fel de agramat ar fi trimis de poşta franceză (la câte accente şi sedile are limba lui Voltaire!...), sau de cea britanică… şi nu am fost în stare să-mi închipui! O instituţie de stat pur şi simplu nu poate să-şi permită a călca în picioare limba de stat; or, a expedia asemenea misive agramate este ca şi cum ai trimite colete cu antrax, de-a dracului, ca să-i apuce inima pe toţi cărturarii. Adică, iarăşi: „Moarte intelectualilor!”?!...