Simplificând lucrurile, se poate afirma că Naşterea Domnului este cea mai importantă sărbătoare a catolicismului, la fel cum Învierea Domnului este le point d’orgue al calendarului ortodox. Şi dacă e oarecum de înţeles faptul că, de regulă, Paştele catolic precede Paştele ortodox cu o săptămână, sărbătorirea de către moldoveni a Crăciunului pe vechi şi pe nou, la distanţă de 13 zile, vorbeşte mai degrabă despre ruptura din sânul aceluiaşi popor („Tu cu cine ţii – cu ruşii sau cu românii?!...”, iată întrebarea la care am fost somat să răspund de nenumărate ori) decât despre deosebita pietate (la pătrat!) a acestora. Nici gând să fac, în cele ce urmează, speculaţii teoretice pe seama acestui decalaj calendaristic – pe nou sau pe vechi, în Apus ca şi-n Răsărit, Crăciunul pare să fie devansat oricum de Revelion... Pur şi simplu mă pregăteam să-l chem în scenă, sau mai bine zis să-l aduc la fereastră, cum o cere tradiţia noastră populară, pe un poet greco-catolic (alias, Biserica Unită) de la Cluj-Napoca, să ne unească întru Sărbătoare. Poetul – Mare Poet!!! – se numeşte Ion Mureşan, şi ne va spune un colind (din volumul, proaspăt apărut, cartea Alcool, editura Charmides, Bistriţa, 2010 – pe care-l voi prezenta în chiar prima emisiune a anului viitor). Ascultaţi-l:
Colind
Lumea se leagănă-n
leagănul cerului
în faşă ne leagă nă-
praznicul gerului.
Gândul cel rău,
vaier şi plângeri
nu-ncap în aer
de-atâţia îngeri.
În iesle am pus
culcuş toate cărţile,
căci steaua de sus
rescrie hărţile.
Gândul cel rău,
vaier şi plângeri
nu-ncap în aer
de-atâţia îngeri.
Scrisă ni-i viaţa,
Pruncu-i promis,
se-ntinde gheaţa
pe masa de scris.
Gândul cel rău,
vaier şi plângeri
nu-ncap în aer
de-atâţia îngeri.