Spaţiul moldovenesc conservă cele mai multe jocuri cu măşti, tot aşa cum în alte zone ale ţării au supravieţuit cu precădere colindele.
25 decembrie 2000
Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; corespondent: Florin Ghețău).
Obiceiuri de Crăciun din Moldova.
Ati ascultat o colidă auzită în Bucovina, în 1907, o variaţie la Colida cu Florile Dalbe... In ajunul Craciunului potrivit obiceiului mai multi copii se aduna atit la orase cît şi la sate, merg de la casa la casă şi cîntă colinde în care sunt povestite întimplările naşterii Mîntuitorului. [...]
L-am întrebat pe directorul Centrului de creaţie populară din Iasi, Ion Ciubotaru dacă obiceiurile practicate în Moldova în urma cu 100 de ani se mai păstrează şi astazi.
Ion Ciubotaru: „În privinţa datinilor şi obiceiurilor care se practică în cadrul sărbătorilor de iarnă avînd ca axă fundamentală Craciunul şi Anul Nou este un lucru ştiut că spaţiul moldovenesc conservă cele mai multe jocuri cu măşti în special, tot aşa cum în alte zone ale ţării au supravieţuit cu precădere colindele sau jocuri circumscrise sau teatru folcloric circumscris mediului religios. [...]
E suficient să spunem că jocurile cu măşti în special cele ce se revendică dintr-un repertoriu arhaic al riturilor funebre, de pildă, cele care fac relaţia cu cultul morţilor atăt de puternic marcat la rascrucea dintre ani, atunci cînd se crede că pămîntul se deschide, spiritele se întorc pentru a mai convieţui odată cu cei rămaşi pe pămînt, atunci cînd defuncţii încearcă ca la abolirea timpului, nu-i aşa, cînd anul îmbătrîneşte, se degradează, moare şi apare un alt an nou, deci apare un nou început, aceasta recosmetizare, dacă vreţi, această reluare a lumii, aceasta refacere o doreşte fiecare sub cele mai bune auspicii.
Se aşează un scaun la o masa încărcată cu bucate, se crede chiar că vine acolo şi îşi ia cina împreună cu cei rămaşi pe pămînt, sau ca ramine să petreacă cîteva clipe din lumea de dincolo şi cea de aici se întîlnesc la aceasta răscruce, la aceasta răspîntie atît de importantă dintre cei doi ani.” [...]