„Nimic nu durează, dar nimic nu e pierdut”.
Fila de azi a Dicționarului de Sunete conține numele trupei Shpongle, şi titlul albumului „Nothing Lasts, But Nothing Is Lost”, al treilea după „Tales Of The Inexpressible” şi „Are You Shpongled?”.
„Nothing Lasts, But Nothing is Lost” porneşte de la o spusă a poetului şi pictorului englez William Blake: „...nothing is lost”.
Aceste vorbe se aud pe acest album, spuse de regretatul Terrence McKenna, om de ştiință, cercetător, tehnician, specializat în ceea ce limba engleza numeşte psychedelics, acele substanțe, sintetice sau nu, care deschid omului calea spre propriul său subconştient, sau, eventual, alte lumi. Tot in limba engleză acest proces e numit, nu întâmplător, „trip” (călătorie).
„Nothing Lasts, But Nothing Is Lost” („Nimic nu durează, dar nimic nu e pierdut”) pare a fi exact asta, o călătorie care începe cu prima piesă, „Botanical Dimensions” („Dimenisiuni botanice”) şi se termină cu ultima „Falling Awake”, un joc de cuvinte ce înseamnă, într-o traducere brută, „a cădea treaz”. Cele 20 de piese nu au pauză între ele, iar asta dă impresia că, deşi au nume, şi deci propria lor autonomie lingvistică, sunt de fapt țesute una de alta, pentru a alcătui un fel de pânză sonoră, în care vă invit să intrați.