Securitatea a controlat efectiv toată presa, inclusiv din perioada 1970-1989, iar ochii şi urechile ei din redacţii lucrau cu spor şi eficienţă.
4 octombrie 2001
Actualitatea (Moderator: Liana Ionescu; corespondent: Andreea Pora).
CNSAS și dosarul „Presa”.
După cum spuneam, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, CNSAS a finalizat sinteza dosarului-problema „Presa”, referitor la urmărirea informativă şi infiltrarea mass media de către Securitate. Despre conţinutul dosarului şi divergenţele pe care acesta le-a creat între membrii CNSAS, relatează Andree Pora.
La șase luni de la primul scandal generat de aşa numitul dosar „Presa”, cînd membrii CNSAS declarau că au primit cu o uimitoare promptitudine de la SRI 20 de dosare groase pe acest subiect, iată că el revine în actualitate. Ziarul Curentul publică astazi analiza finalizată de CNSAS în dosarul „Presa” despre care preşedintele Gheorghe Onişoru afirmă că este reală 100%.
Datele sunt evident interesante, demonstrînd, dacă mai era nevoie, că bratul lung la Securităţii ajungea practic peste tot. Sunt furnizate informaţii despre modul în care erau urmăriţi şi verificaţi ziariştii, inclusiv prin interceptarea telefoanelor şi a corespondenţei, despre activitatea colaboratorilor şi informatorilor Securităţii din diferitele redacţii, despre cum erau racolaţi aceştia şi cum se diversifica reţeaua.
Una peste alta, reiese nu numai că Securitatea a controlat efectiv toată presa, inclusiv din perioada 1970-1989, dar că ochii şi urechile acesteia din redacţii lucrau cu spor şi eficienţă. Tipurile de materiale informative furnizate de colaboratori mergeau de la date intime despre familie, prieteni, colegi de muncă pînă la cele legate de starea de spirit din redacţii, relaţiile dintre colegi, discuţiile şi comentariile politice, mergînd pînă la liste şi informaţii despre cei care aveau maşini de scris în proprietate sau obţineau venituri extraprofesionale. Ca să nu mai discutăm despre eventualele tentative de a publica articole cu conţinut denigrator, sau de a trimite în străinătate, la diferitele posturi de radio sau ziare, astfel de materiale.
Asemenea acte erau însă extrem de rare, deoarece, aşa cum se spune în raportul CNSAS redacţiile capitalei erau conduse „de persoane cu o consecventă ţinută de transpunere în practică a politicii partidului şi statului”, persoane care primeau atribuţii de la organele de securitate. Cine erau însă aceste persoane ?
În mod ciudat, sinteza CNSAS nu pomeneşte nimic. Nu dă nici un nume. Doar cifre, care, desigur, au relevanţa şi semnificaţia lor. Informatorii menţionaţi cu numele real în dosarul „Presa” sunt în numar de 227, din care 53 membrii PCR. Restul fiind surse ale organelor de Securitate. Informatori deconspiraţi, care apar deci atît cu numele real cît şi cu cel conspirativ 55, iar nedeconspiraţi, doar cu numele de cod 122.
Interesantă este şi repartiţia colaboratorilor Securităţii pe cele mai importante redacţii. Citeva exemple: „Scinteia”- 29 de colaboratori, „Scînteia Tineretului” 15, „Flacăra” - 6, „Revista Economică” - 9, „Sportul” - 9, Agerpres 12, „Romania Libera” - 23, „Informaţia Bucureştiului” - 6. Dar iarăşi - cine sunt aceştia ? De ce nu sunt furnizate nume ?
Gheorghe Onişoru, preşedintele CNSAS: „Acum prezentăm care, deci, ce aspecte au reieşit fără a pune neapărat accentul pe nume şi deci, oameni de informatori, ci vrem să prezentăm opiniei publice ce însemna un dosar de problemă, cum era lucrată presa centrală.”
Cu toate acestea, furnizarea către presă a acestui material vădit incomplet ridică multe semne de întrebare, mai ales că alţi membrii ai Consiliului afirmă că dosarul „Presa” este departe de a fi finalizat.
Andrei Plesu: „Acolo există liste de nume şi de nume conspirative, dar uneori nu există decît aceste nume, respectiv nici o probă concretă, nici un dosar particular în care sub numele respectiv să apară documente care să dovedească ceva. De aceea socotesc că investigaţia nu e terminată.”
Mircea Dinescu spune şi el că ancheta referitoare la presă nu este terminată, SRI furnizînd fie dosare din anii ʼ60, fie date generale din anii ʼ80 din care nu se poate trage o concluzie.
M. Dinescu: „Încă nu suntem mulţumiţi de ce ni s-a dat pentru că ni s-a dat in special din perioada cînd exista Arici Pogonici, Cutezătorii, anii ʼ60. Am primit aşa, date generale, dar din marea majoritate a colaboratorilor nu sunt deconspiraţi decît o treime poate. În rest, pluteşte cam în aer, toată povestea.”
De ce au fost făcute publice aceste date înainte de finalizarea anchetei ? Cei cu care am vorbit sugerează că este vorba de tot felul de interese de a da drumul la astfel de informaţii, pur teoretice, în ultimă instanţă pentru a ţine sub obroc datele cu adevărat importante. Ei se arată mai mult decât sceptici că dosarul va fi finalizat vreodată aşa cum trebuie, CNSAS fiind, spune Andrei Pleşu, o anexa a SRI care furnizează numai ce dosare doreşte el.
Pe de altă parte, atît Gheorghe Onişoru cît şi Andrei Pleşu, confirmă ambii, de data aceasta că cercetarea făcută în ce-i priveşte pe liderii Clubului Roman de Presă este finalizată. Si datele vor fi făcute publice în maxim o săptămînă. Numai că, şi în aprilie, tot de o săptămînă era vorba. Principala întrebare care stăruie este cîţi din cei 227 de colaboratori ai Securităţii care activau în presă livrează şi acum... tot în presă.