O carte trăită, în literă şi spirit, distinsă în 1995 cu Premiul Femina.
Redactat în franceză, romanul scriitorului grec, stabilit la Paris, Vassilis Alexakis, Limba maternă, Ed. Trei, 2009, merită citit fie şi numai pentru că tot mai multă lume se revendică din două şi mai multe culturi. Or, acest „double je” – dublul eu/dublul joc – nu înseamnă neapărat o scindare.
Cartea la pachet cu Emilian Galaicu-Păun
Your browser doesn’t support HTML5
Revenit la Atena după 24 de ani petrecuţi în Franţa, desenatorul Pavlos realizează brusc că „acest tuş negru ar fi
Emoţionantă, scena în care-şi revede carnetul cu însemnări: „Aveam efectiv impresia că îmi răsfoiesc jurnalul intim. Cuvintele înregistraseră cu fidelitate timpul care trecuse de la sosirea mea în Grecia. (…) Când am ajuns la jumătatea listei, mi-am dat seama că prezenţa mea în Grecia încetase să mă mai tulbure de la un timp, să mă surprindă, nu mai încercam să o justific, deoarece mi se părea deja naturală”. Abia acum, merge la mormântul mamei, pentru a-şi „aminti deodată cuvântul ellipsi, lipsă”, cu care se încheie lista. „Emoţia pe care reuşisem să o controlez în ziua morţii ei, şi în ziua înmormântării, şi pe care nu am încetat să o controlez, s-a eliberat în sfârşit”.
O carte trăită, în literă şi spirit, distinsă în 1995 cu Premiul Femina.
7 noiembrie ’11