Tot scriind despre nimic, autorul tocmai a câştigat un pariu literar. Cu Flaubert!
Sub pretextul că ridică mănuşa aruncată de Flaubert, care visa să scrie o carte despre nimic în stare „să se susţină de la sine, prin forţa interioară a stilului”, Gheorghi Gospodinov redactează un Roman natural, Cartier, 2011, plin de viaţă şi totodată excelând prin stil. „Lipsa de modestie a dorinţei mele este să scriu un roman compus numai din începuturi. Roman care începe de nenumărate ori, promite ceva, ajunge la pagina 16 şi reîncepe”. Ceea ce nu înseamnă că autorul bulgar mizează pe o singură cartea, din contră: „Lumea e una, şi romanul e cel care o adună între paginile lui. Avem începuturile, combinaţiile sunt nenumărate”.
Your browser doesn’t support HTML5
Între pliurile textului, o dramă de familie – „Sarcina
Iar atunci când, pe final, ajungi să citeşti: „Nimic. Nimic. Nimic. Nimic. Nimic. Nimic. Nimic. Nimic. Nimic. Mi-au rămas doar câteva pagini pe care pot să le umplu astfel. Ce stă în spatele acestor cinci litere? Nimic. Toată nimicnicia vieţii”, nu ai nimic de spus. Decât că, tot scriind despre nimic, autorul tocmai a câştigat un pariu literar. Cu Flaubert!
5 dec. ’11