„Acela care se ia pe sine însuşi prea în serios riscă să pară ridicol. Acela care râde tot timpul de sine însuşi, nu."
Piesele sale au fost interzise în ţara sa înainte de 1989, şi pentru că s-a opus cu fermitate regimului comunist a fost condamnat la închisoare. În 1989 a fost în fruntea Revoluţiei de Catifea, devenind ultimul preşedinte al Cehoslovaciei, iar trei ani mai tîrziu primul preşedinte al Cehiei, după separarea de Slovacia. A militat întreaga sa viaţă pentru respectarea drepturilor omului şi a democraţiei. O biografie a lui Vaclav Havel prezentată de Lucian Ştefănescu.
Your browser doesn’t support HTML5
Vaclav Havel: o biografie
A spus despre el însuşi că nu e nimic altceva decît „un intelectual derutat", dar mulţi l-au considerat însăşi conştiinţa ţării sale.
Vaclav Havel s-a născut la 5 octombrie 1936 într-o familie înstărită. După venirea la putere a comunişilor prin lovitura de stat de la 1948, averea familiei sale a fost confiscată, iar lui Havel nu i s-a permis pentru o vreme să urmeze studii universitare.
După ce a făcut armata, a activat în lumea teatrului, mai întîi ca maşinist, apoi scriind piese despre absurditatea vieţii sub comunism.
Iar după ce trupele Pactului de al Varşovia au invadat Cehoslovacia şi au reprimat violent mişcarea de reformă cunoscută sub numele de Primăvara de la Praga, piesele lui Havel au fost interzise, şi el a fost pus sub supravegherea permamentă a poliţiei politice.
În 1976, s-a numărat printre iniţiatorii şi semnatarii Chartei 77, o petiţie care cerea guvernului comunist eliberarea din închisoare a membrilor trupei rock Plastic People of the Universe, pentru a dovedi că respectă tratatele internaţionale asupra drepturilor omului pe care le-a semnat. Semnatarii Chartei au fost supuşi persecuţiilor politice. Vaclav Havel a fost condamnat la închisoare pentru trei ani şi jumătate.
Puţină lume ştie că la vremea respectivă autorităţile comuniste au iniţiat o petiţie numită Anti-Charta 77 şi au organizat o ceremonie la Teatrul Naţional din Praga, unde cîteva sute de actori, regizori, scriitori, şi chiar stele de muzică uşoară (între care Karel Gott şi Helena Vondrackova) au fost obligaţi să semneze documentul, în care era proclamată loialitatea faţă de regimul comunist. Momentul a fost filmat iar pe peliculă se vede că cei care semnau nu o făceau de bună voie.
Iată ce spunea Vaclav Havel la zece ani după iniţierea Chartei:
„Semnificaţia Chartei a depăşit astăzi surprinzător, şi în multe feluri, intenţiile sale originale. Nu că ea ar fi devenit altceva decît am vrut noi să fie; îşi păstrează menirea iniţială, aceea de a arăta deschis cazurile de încălcare a drepturilor omului şi de a cere ca legile să fie respectate în practică”.
La 23 noiembrie 1989, Vaclav Havel se adresa unei mulţimi de 300 de mii de oameni adunaţi în piaţa Venceslav din Praga:
„Vrem să trăim într-o Cehoslovacie liberă, democratică şi prosperă. Vrem să ne reîntoarcem la Europa, şi niciodată nu vom renunţa la idealurile noastre, indiferent de ce se va întîmpla în zilele următoare.”
Revoluţia de Catifea începuse şase zile mai devreme cu un protest studenţesc paşnic, reprimat cu violenţă de către forţele de ordine. În zilele ce au urmat, sute de mii de cehi şi slovaci au ieşit în stradă pentru a demonstra paşnic.
Vaclav Havel, dramaturg şi dizident, a fost figura principală a evenimentelor acelor zile, ţinînd discursuri în faţa demonstranţilor, şi conducînd negocierile care au dus la îndepărtarea paşnică de la putere a comuniştilor.
La sfîrşitul lui 1989, Vaclav Havel a fost ales preşedintele unei Cehoslovacii care se eliberase de comunism, după patru decenii de regim autoritar.
„Acum câteva clipe am fost ales în unanimitate preşedinte de către Adunarea Federală. Vă mulţumesc tuturor, cehi, slovaci şi de alte naţionalităţi, pentru sprijinul dat. Promit să nu vă înşel încrederea, şi să conduc ţara spre alegeri libere”.
După realegerea sa în 1990, Vaclav Havel a încercat din răsputeri să evite destrămarea federaţiei cehoslovace, după ce naţionaliştii slovaci au cerut desprinderea Slovaciei de Cehia.
Nu a reuşit, şi a demisionat în 1992. Iar după destrămarea Cehoslovaciei, a fost ales preşedinte al Cehiei în 1993, şi din nou în 1998.
Cînd Vaclav Havel a ieşit la pensie în 2003, Cehia făcea parte din Alianţa Nord-Atlantică, şi se pregătea să intre în Uniunea Europeană.
A fost tot timpul un avocat înfocat al respectării drepturilor omului şi a democraţiei în locuri precum Cuba, Rusia, China sau Belarus.