„Şcoala nu pregăteşte pentru viaţă, şcoala este parte a vieţii”

După ce, anul trecut, a iscat discuţii aprinse atât în societate, cât şi în Legislativ, noul Cod al Educaţiei ar putea reveni pe masa miniştrilor, iar mai apoi şi pe masa deputaţilor. Proiectul acestei legi a trezit nedumeriri la capitolul istorie şi eliminarea limbii ruse din programul obligatoriu de studiu. La acest sfârşit de săptămână, vom vorbi şi despre nevoia adoptării Codului Educaţiei, dar vom căuta răspuns şi la alte întrebări, de exemplu, dacă e bună şcoala unde dascălul îl învaţă pe copil sau e bună şcoala unde şi elevul îl învaţă pe învăţător, dacă e bună familia unde şi copilul poate să îl înveţe pe părinte.

Gimnaziul din satul Sociteni este, în cele mai multe privinţe, o şcoală sătească tipică. De mai mulţi ani, nu a mai venit niciun specialist tânăr, ca să le predea elevilor. Directorul şcolii, Vasile Roşioru, zice că nu a existat această necesitate, fiindcă toate materiile au fost acoperite de profesorii care activează aici, chiar dacă unii dintre ei sunt pensionari. Bucuria pe care a vrut să o împărtăşească şi la microfonul Europei Libere e că numărul copiilor de şcoală din sat este în creştere.

Vasile Rosioru

Vasile Roşioru: „În clasa I-a înainte noi primeam câte 12-16 copii. Anul acesta noi avem în clasa I-a 29 de copii. Şi pe următorii ani vor fi 27 de copii, în medie. Această clădire a fost dată în exploatare în 1959. Ea a fost reparată capital, cu suportul Bănci Mondiale, în jur de 1 milion de lei. Ne-a susţinut administraţia publică locală, consiliul raional. Noi n-am avut niciodată frică că va fi optimizat. Cât avem puteri, cât ne mai ţin la lucru – facem faţă cerinţelor.”

Europa Liberă: Dumneavoastră sunteţi la vârsta pensionării?

Vasile Roşioru: „Eu am ieşit la pensie de acuma, dar de zece ori ridic dealul şi vin înapoi. Cât va fi necesar... Dacă mi se va spune că nu mai sunt de folos, eu am să stau tot la şcoală, am să stau la porţile şcolii, fiindcă aici mi-a fost viaţa. Şi aici mi-e viaţa.”

Europa Liberă: Tânăra generaţie vrea să facă carte?

Vasile Roşioru: „Diferite preferinţe-s. Dacă economia e slab dezvoltată, locurile de muncă scad, copilul nu este interesat să aibă o pregătire profesională bună. El ştie că mai bine va pleca peste hotare, dar peste hotare el nu va fi cotat la nivelul necesar. Avem din sat şi doctori în ştiinţă, avem şi profesori, avem şi medici.”

Europa Liberă: Cum explicaţi dumneavoastră faptul că părinţii ar vrea note cât mai mari, dar nu neapărat meritate pentru odraslele lor?

Vasile Roşioru: „Aceasta taman nouă ne vine cel mai greu să explicăm părinţilor, fiindcă nu nota caracterizează omul, dar cunoştinţele, deci el trebuie să înveţe nu pentru notă. Părinţii nu sunt conştienţi de acest lucru, pentru că ei se gândesc, mai ales, la ziua de mâine: de unde câştige un ban. Sunt părinţi diferiţi, sunt părinţi care ne-au dat copilul şi anul întreg nu vin, de pildă, nici la o adunare a părinţilor, nu vin nici să lucreze cu noi.”

*

Raisa Cupet

Raisa Cupeţ este învăţătoare la clasele primare. Anul acesta are clasa a II-a. E greşit sau e corect că şcoala educă?

Raisa Cupeţ: „La şcoală ţi-l dau şi: „Doamna învăţătoare, poftim, educă-l”. E clar că şcoala în primul rând educă, dar pe primul plan este atitudinea părintelui. Nu degeaba se spune „cei 7 ani de acasă”. Nu ţin minte vreodată tatăl meu să mă fi impus: pune mâna pe carte şi învaţă. Numai se ducea la adunări părinteşti şi venea şi spunea: „Bravo!”, dar acum copii – nu, trebuie să stai absolut lângă dânsul, ca să vezi dacă el îşi face lecţiile.”

Europa Liberă: Cu ce probleme se confruntă un cadru didactic?

Raisa Cupeţ: „De copii nu mai spunem. Copiii aşa cum vin, aşa îi modelăm şi mergem mai departe. Ne doare foarte mult salariul, fiindcă noi muncim foarte, foarte mult. Ne doare sufletul că aici e clasa noastră, ca şi casa mea. Şi mă strădui copilul să aibă succese, acesta este salariul.”

Europa Liberă: Dar ce salariu ar merita să aibă un profesor?

Raisa Cupeţ: „Măcar vreo 5.000 să avem. Munca noastră nu este apreciată după cerinţele şi obiectivele pe care ni le înaintează cei de sus.”

Vasile Roşioru: „Parcă salariul nu e mic, dar impozitarea e mare. Parcă salariul nu e mic, dar preţurile cresc zilnic.”

Europa Liberă: V-aţi gândit vreodată să abandonaţi pedagogia?

Maria Cupeţ

Raisa Cupeţ: „Nu, pentru că îmi plac copiii. Nu degeaba spune soţul meu: „Dintr-a I-a în a IV-a creşti şi apoi iar descreşti. În aşa fel, noi nu îmbătrânim.”

Europa Liberă: Cum se va numi disciplina istoriei anul acesta? Ce v-a spus Ministerul?

Vasile Roşioru: „De ani de zile, cum este orientarea politică, aşa se schimbă şi cursul nostru. Eu socot că trebuie să fie o singură istorie, lasă să fie a poporului român, a poporului moldovenesc. Să avem, anul acesta să se scrie în registre disciplina istoria, dar să studiem o parte istoria românilor şi istoria. Şcoala nu trebuie să fie ideologizată şi politica să o facă politicienii, dar nu copiii – aceasta e periculos.”

*

„Şcoala nu pregăteşte pentru viaţă, şcoala este parte a vieţii”, e părerea directorului liceului „Gheorghe Asachi” din Chişinău, Boris Volosatîi şi asta deşi, aşa cum recunoaşte chiar el, creşte doza de neîncredere în procesul educaţional.

Boris Volosatîi: „Se pierde încrederea din cauza atitudinii celor care stau la cârma statului, vorbesc despre toată perioada de independenţă, consider această parte a şcolii este cumva văduvită de interes.”

Europa Liberă: De ce? Cum e văduvită?

Boris Volosatîi: „Văduvită de atenţie. Cum poţi face chimie, biologie, istorie, dacă hărţile, machetele, instrumentarul este încă din perioada sovietică? Noi avem de a face astăzi cu o generaţie care vine la şcoală la 7 ani, cunoscătoare de computer. Or, informată în aşa măsură, încât şcoala, pur şi simplu, şchiopătează... Dacă şcoala nu va face un salt calitativ nou, în câţiva ani, noi suntem sortiţi să pierdem.”

Europa Liberă: Un salt nou ce ar însemna?

Boris Volosatîi

Boris Volosatîi: „Avem nevoie de a folosi toate tehnologiile moderne în procesul educaţional.”

Europa Liberă: Cadrele didactice sunt pregătite pentru un asemenea salt?

Boris Volosatîi: „Sigur că avem şi restanţe din partea celor care lucrează în domeniu: 40% din corpul didactic pregătit încă în perioada sovietică, unde, la facultatea la care am mers eu, eram 14 pe un loc.”

Europa Liberă: La istorie?

Boris Volosatîi : „La istorie. Unde generaţia aceasta de învăţători se trece şi vine o generaţie care... La Facultatea de Istorie nu se mai înscrie nimeni. Au rămas locuri vacante.”

Europa Liberă: Domnule Volosatîi, dumneavoastră aveţi suficienţi copii în liceul „Gheorghe Asachi”. Dar cum trebuie să percepem această idee, când în anumite instituţii copiii cu o medie de „5” sunt acceptaţi în clasa a 10-a, a 11-a, a 12-a? Chiar sunt copii pentru liceu?

Boris Volosatîi: „Probabil, elementul cel mai greu de mişcat, de schimbat este mentalitatea. Noi credem că neapărat toţi copiii trebuie să aibă bacalaureat. Credem că toţi copiii ar trebui să fie cu studii.”

Europa Liberă: Cu diplomă de studii superioare.

Boris Volosatîi: „Cu diplomă de studii superioare. Nu este chiar aşa. Avem noi locuri de muncă pentru aceşti oameni? Avem noi oare posibilitate să folosim IQ acestor absolvenţi, mai ales că IQ-ul este atât de jos, că el ar trebui să se redirecţioneze spre o şcoală profesională. Noi am pierdut foarte mult din ceea ce am avut – o şcoală profesională. De ce într-o localitate şcoala se păstrează, în alta se închide? Din considerente nu numai demografice, dar şi din considerente de ceea ce poate propune această şcoală.”

Europa Liberă: De ce atunci atât de greu acceptă colectivele de pedagogi închiderea liceelor?

Boris Volosatîi: „Nu acceptă greu. Nu se explică suficient. Noi lucrăm cu metode încă vechi, chiar dacă sunt oameni noi: prin directive. Or, dacă omului îi explici: „Părinte, şcoala se închide pentru că copilului dumneavoastră i se va pune la dispoziţie o altă şcoală, într-adevăr cu condiţii mai bune”. Sigur că el va merge. Exact acelaşi lucru îi poţi explica învăţătorului. Dar realitatea este una: că numărul de copii este mai mic. Iată, anul acesta, în tot municipiul Chişinău, nu vorbesc de sate, este cifra critică a numărului de copii care pot fi înscrişi în clasa a 10-a.”

Europa Liberă: Domnule Volosatîi, dar şi peste 80 de licee în Chişinău... Fiţi de acord că e un număr exagerat de mare.

Boris Volosatîi: „Nu e corect. Sigur că da. Aşa şi în raioane. De ce trebuie să fie în fiecare sat, dar să nu fie 1 liceu sau 2, dar bune într-un raion? Acest lucru ar da posibilitate să vorbim despre o calitate a învăţământului. Or, astăzi noi facem, pur şi simplu, învăţământ obligatoriu, chiar dacă el nu mai este obligatoriu în partea liceală.”

Europa Liberă: O autonomie financiară v-ar prinde bine?

Boris Volosatîi: „Numai o echipă managerială, un manager adevărat ştie prea bine cum să-şi cheltuie puţinii bani care i se alocă din partea statului. Dar este şi o altă situaţie. Vorbim despre o nouă formulă de finanţare, care este acceptată în Chişinău astăzi sau în 9 raioane din Republica Moldova. Aici aş fi puţin reticent la această formulă.”

Europa Liberă: De ce?

Boris Volosatîi: „De aceea că ea nu presupune decât păstrarea scheletului şcolii obligatorii, a planului-cadru de învăţământ obligatoriu dat de Ministerul Educaţiei, pur formal. Liceul „Gheorghe Asachi” astăzi este cea mai mare instituţie de învăţământ din Republica Moldova, cu circa 2000 de elevi. Or, la liceul „Gheorghe Asachi” ar trebui să vină cei mai mulţi bani şi eu aş fi cel mai fericit în acest plan, dar liceul „Gheorghe Asachi” are profil – studierea aprofundată a limbii franceze, are clase bilingve, unde toate materiile reale se fac în limba franceză, dar această formulă nu presupune finanţarea acestor proiecte în care noi participăm. Şi atunci trebuie să tai din poale, să adaogi la mânecă sau invers.”

Europa Liberă: Curricula e încărcată?

Boris Volosatîi: „Foarte şi vorbim, de 20 de ani, de descărcare. În partea liceală avem obligatorii 10-12 discipline, pe când în toată lumea civilizată ele sunt 5-6.”

Europa Liberă: De ce nu vă debarasaţi de acestea?

Boris Volosatîi: „Aceasta este prerogativa Ministerului Educaţiei.”

Europa Liberă: Ce discipline sunt în plus?

Boris Volosatîi: „Eu nu cred că sunt în plus. E nevoie de comasare, de exemplu, pe arii curriculare: fizică, chimie, biologie se pot comasa aceste ştiinţe, într-o materie care s-ar numi ştiinţa. Dacă e vorba de istorie, geografie – ar fi o singură materie. Iar la liceu – chiar a scoate din obiecte obligatorii aceste materii şi a le da în partea asta, de obiecte opţionale. Iar la cele obligatorii să rămână 5-6 şi la toate să se ia un examen de bacalaureat. Să facem 5-6 materii, la calitatea interesului pe care îl au copiii şi economia noastră naţională, şi chiar globală.”

Europa Liberă: Luni va suna primul clopoţel, în început de nou an de studii. V-au spus cei de la Ministerul Educaţiei că disciplina de istorie se va numi istoria românilor?

Boris Volosatîi: „Nici da, nici nu. Eu cred că nu e cum se numeşte. Conţinutul e cel mai important, sunt ferm convins. Sunt părtaşul unui învăţământ autentic, nepolitizat, dar el nu poate fi fără culoare, fără nuanţe, pentru că acest lucru este ocupat de o altă ideologie. Şcoala nu trebuie să fie divizată pe limbi de instruire, pe partide politice.”

Europa Liberă: Despre liceul pe care îl conduceţi dumneavoastră se spune că este o pepinieră unde cresc unioniştii.

Boris Volosatîi: „Este o şcoală românească, este o şcoală unde se educă românismul şi se propagă. Dar aceasta este şcoala băştinaşilor, şcoala majorităţii populaţiei acestui spaţiu, dintre Prut şi Nistru. Este cea mai veche instituţie de învăţământ din tot spaţiul dintre Prut şi Nistru. Ar trebui să fie toate şcolile cu aceeaşi încărcătură patriotică, naţională. Acei colegi ai mei, vorbitori de limbă rusă, directori de şcoală, care înţeleg acest lucru, au numai succese. Eu am colegi care vorbesc româna, care recunosc că şcoala noastră trebuie să fie o şcoală românească, cu toate simbolurile statului moldovenesc.”

Europa Liberă: Din observaţiile dumneavoastră, alolingvii vor să înveţe româna?

Boris Volosatîi: „În liceul „Gheorghe Asachi” anual se înscriu 5% din copii din familii absolut alolingve: nici tata, nici mama nu vorbeşte limba română. Dar ei se înscriu la liceul „Gheorghe Asachi” şi nu numai în clasa I-a. Numai aşa noi putem integra această parte a societăţii, dacă vrem să trăim împreună în această republică sau în această Europă.”

*

Cu Tatiana Tverdohleb, şefa Direcţiei Generale Educaţie, Tineret şi Sport, am discutat tocmai când punea la cale ultimele detalii legate de începerea noului an de studii în municipiul Chişinău. Şi am pornit dialogul de la nevoia reformei în învăţământ.

Tatiana Tverdohleb

Tatiana Tverdohleb: „Orice reforme sunt dureroase, dar ele sunt necesare. Atunci când vorbim despre o şcoală cu o capacitate de 960 de copii, chiar 900 şi în ea învaţă 110 copii... Care ar fi randamentul acestor studii? Şi paralel sunt şcoli unde este o completare a claselor cu 30, cu 30 şi ceva de copii şi rezultatele şcolare sunt mai bune. Practic, s-ar părea că în clasele cu 10, 15 elevi, pe care încă le avem şi în Chişinău, ar trebui să fie un nivel mai înalt, nişte rezultate mai mari. Dar este invers, pentru că nu există concurentă, nu există motivaţie, nu există întrecere între copii. Da, nu vorbesc de un număr şi exagerat: mai mult de 35 de copii, pentru că e complicat. Orice reformă are şi nuanţele sale negative, pentru că aici vizează personalul didactic, personalul de conducere. Dar oricum şcoala există pentru copii. Dacă nu sunt elevi, nu este nici cadru didactic, nici cadru de conducere. Deci, important e să creăm nişte condiţii pentru copii, la moment. Şi la Chişinău, cu părere de rău, avem această problemă: incomplete clase de studii, incomplete şi şcoli. Anul acesta am început reorganizările mai amplu şi poate ne va reuşi reorganizarea a celor puţin vreo 6 instituţii. Procesul este în derulare, părinţii sunt informaţi. Alta este problema, că la noi se vorbeşte foarte mult de depolitizare, dar, când vizează aceste sectoare, este o influenţă politică foarte, foarte mare. Şi chiar îmi pare rău că anul acesta poate nu ne-au reuşit anumite aspecte, din cauza invocării unor probleme de minorităţi naţionale, ceea ce este incorect. Pentru pedagogi, pentru organele de conducere – îmi este indiferent care de ce naţionalitate e – el este copil, el trebuie să beneficieze de ceea ce este mai bun, să aibă nişte condiţii bune. Dar este ucrainean, evreu, bulgar, moldovean – toţi trebuie să aibă condiţii bune la şcoli. Avem unele şcoli cu număr mic de copii, care la început de an şcolar, acuma, sunt în minus de sute de mii de lei. Deci, respectiv, după formula de finanţare, ei ar trebui să fie cel mult până la sfârşitla sfârşitul anului calendaristic şi să rămână fără finanţe. Respectiv, în cadrul dat, se implică administraţia publică locală.”

Europa Liberă: Şi implicaţia în ce constă?

Tatiana Tverdohleb: „Aceleaşi plăţi pentru serviciile comunale, acelaşi salariu şi câte ceva la întreţinere. Vă daţi seama, azi dacă noi am lichida toate şcolile care au profiluri? În anii ’90 au fost deschise pentru atractivitate, pentru condiţii, foarte multe profiluri. Avem şcoli profil arte, care sunt ca profesioniştii: coreografi, teatrali, arte plastice, expoziţii personale. Vă daţi seama acuma, dacă noi le-am închide, că ele nu sunt prevăzute în formula de finanţare. 6127 de copii, dar ele în Chişinău există. În republică nu prea există, gata, pentru că acestea trebuie de fapt să fie în alt domeniu, al şcolilor de vocaţie, de artă. Dar instruirea după domeniu şcoala trebuie să o facă. Celelalte activităţi, în afara curriculei şcolare, trebuie să se facă în alte instituţii de învăţământ, extracurriculare. Dar la noi încă se fac acestea toate în şcoli şi părinţii sunt mulţumiţi de chestia dată. Instruirea unui copil în aşa clase ar costa 12.000-13.000 lei anual. Respectiv, formula pentru instruire numai la planul de studii este 6127 lei. Deci, complimentară la ceea ce este necesar, se face din APL. Anul acesta, am complimentat unităţile de psihologi, de logopezi, de metodişti şi toată suma aceasta a fost în jurul de 18 milioane de lei şi acuma iarăşi am pregătit un proiect de decizie, ca să le menţinem pe aceste persoane, până la sfârşitul anului viitor iarăşi. Dacă nu i-am putea menţine, ce ar fi atunci? Care ar fi revolta? Astăzi, când vorbim de necesitatea unui psiholog, de situaţii de suicid, de situaţii cu copii în dificultate, de situaţii cu copii care sunt fără părinţi, care au plecat părinţii peste hotare. Cine trebuie să se ocupe cu ei?”

Europa Liberă: Şcoala.

Tatiana Tverdohleb: „Totul e dat în şcoală, foarte corect aţi spus. Ceva s-a întâmplat acasă – e şcoala, ceva s-a întâmplat în stradă – e şcoala şi ceva în şcoala e tot şcoala.”

Europa Liberă: Doamnă Tverdohleb, vreau să abordăm şi problema cadrelor didactice. Atât de multe nemulţumiri din partea profesorilor care au ajuns la vârsta de pensionare şi chiar multe revolte că de ce anul acesta, în ajun de 1 septembrie, mulţi dintre ei au nimerit pe lista reducerilor.

Tatiana Tverdohleb: „Mă plec în faţa dumnealor, pentru că au depus o muncă, au stat până acuma, dar totodată ar trebui să înţeleagă că îi avem şi pe cei care vin să se angajeze la lucru şi atunci trebuie să facem careva prioritizări. De la caz la caz trebuie de văzut. Sunt unii pensionari care, prin energia lor, încă mai pot face faţă muncii, dar sunt unii, cu toată stima şi respectul, care, pur şi simplu, în clasă de acum nu mai pot să fie atât de mobili, să fie atât de flexibili, dar copiii sunt foarte şmecheri acuma: te filmează, transmit aceasta mai departe. Ca să nu se ajungă la chestiile date, cred că este o problemă şi de mentalitate, eu presupun este o problemă şi de acea pensie la care se duce pedagogul. Cred că, dacă ar avea un minim necesar, care să-i ajungă, o mare parte din ei singuri ar hotărî chestia dată şi n-ar zice că eu stau la serviciu că într-adevăr nu-mi ajunge pensia.”

*

Sunt voci care spun că Ministerul Educaţiei n-are o viziune concretă referitoare la învăţământul liceal, în special, la liceele din mediul rural. Au elaborat cu ani în urmă două regulamente, mai emit un ordin referitor la completarea claselor şi să se descurce administraţia publică locală. Dar, aşa cum ne spune fostul ministru al Educaţiei, Leonid Bujor, actualmente consilier al primului-ministru, optimizarea reţelei de instituţii şcolare este un proces continuu.

Leonid Bujor: „În perioada 2005, până la finele lunii august 2012, au fost închise 96 de instituţii de învăţământ, dintre care 74 cu predare în limba română şi doar 18 cu predare în limba rusă. Aceste 18 instituţii cu predare în limba rusă constituie 18,8% din numărul total al instituţiilor de învăţământ. Din majoritatea celor 1400 instituţii preuniversitare, circa 380 de mii de elevi vor reveni şi vor continua să studieze, fie că în limba română, limba noastră de stat, fie în limba rusă sau în limba bulgară, ucraineană, găgăuză, avem şi două instituţii unde se studiază limba ivrit.”

Europa Liberă: Aţi clarificat, până la urmă, cum se va numi istoria care se va preda începând cu 3 septembrie?

Leonid Bujor

Leonid Bujor: „Important este că în baza curriculei la disciplina istoria, care a fost aprobată şi am avut onoarea să semnez acest ordin, în anul 2010, în luna aprilie, copiii din Republica Moldova, la disciplina istoria învaţă istoria obiectivă, în baza principiilor ştiinţifice, istoria românilor care constituie în program circa 50% şi istoria universală, plus istoria locală – circa 45%.”

Europa Liberă: Domnule Bujor, calitatea învăţământului în Moldova lasă de dorit, este loc pentru mai bine, se face carte în Moldova?

Leonid Bujor: „Desigur că avem probleme şi avem probleme foarte serioase. Dar tot atât de adevărat este că noi, aici, în Republica Moldova, avem şi profesori foarte talentaţi şi avem copii deosebit de talentaţi. În ciuda greutăţilor de ordin material şi financiar, copiii din Republica Moldova participă la olimpiade nu doar regionale şi europene, dar şi mondiale şi deseori revin cu medalii de argint, de bronz, mai rar de aur.”

Europa Liberă: De ce în Republica Moldova unii copii, care nu vor să facă treapta liceală sunt impuşi cu forţa sau, mai nou, am mers în câteva localităţi, unde ni s-a spus că directorii sunt nevoiţi – şi nu numai în mediul rural, dar şi aici, în municipiul Chişinău – sunt nevoiţi să accepte elevii cu o reuşită de 5 în treapta liceală.

Leonid Bujor: „Vreau să vă declar, cu toată responsabilitatea: avem Legea Învăţământului încă din anul 2005. A fost semnat acel ordin, urmare a căruia, începând cu 1 septembrie 2010, copiii nu mai erau admişi în universităţi, fiindcă aveam o situaţie ruşinoasă, neîntâlnită nu doar în Europa, dar nici în lume, când erau admişi la studii universitare cei care absolveau liceul, cei care absolveau clasa a 11-a şi copiii care veneau din Transnistria. Pe mulţi conducători de licee acest lucru trebuia să îi îngrijoreze. A fost semnat un ordin în care se cere respectarea cu stricteţe a ordinului a Legii Învăţământului din 1995. Se păstrează liceele existente, acolo unde sunt 2 clase liceale, cel puţin cu câte 25 de copii.”

Europa Liberă: Cu profil real şi cu profil uman?

Leonid Bujor: „Exact. Acest lucru l-au cunoscut toţi demnitarii de stat: şi până la guvernarea comunistă şi, în special ei, că au fost tocmai 8 ani la guvernare. Deci, în aceşti 8 ani de zile, dacă se dorea cu adevărat să avem educaţie de calitate, să avem licee, unde copiii învaţă în liceu, fiindcă practic toate şcolile medii generale...”

Europa Liberă: Automat au fost transformate în licee.

Leonid Bujor: „Şi aceasta a fost o greşeală. Desigur că numărul de licee de circa 400 este un număr exagerat pentru Republica Moldova. De aceea şi a apărut această problemă. Goana aceasta după copii, despre care m-aţi întrebat dumneavoastră, nu este o indicaţie a unei instituţii a statului. Ba dimpotrivă, aceasta este o goană din partea conducătorilor instituţiilor de învăţământ. Ei au nevoie de copii, fiindcă avem licee unde e o singură clasă şi învaţă 12-16 elevi. Deseori, în discuţii private cu anumiţi oameni cu atitudine critică faţă de ceea ce se realizează în învăţământ, le spunem foarte simplu: „Dacă dumneavoastră consideraţi că e aşa de bine, de ce copiii dumneavoastră învaţă în cele mai prestigioase licee din Chişinău şi nu se duc într-o instituţie unde învaţă 16-22 de copii?” Rămânem fără răspuns la această întrebare. O altă problemă: când discuţi cu un director sau câţiva directori, toţi pledează pentru a transforma liceul într-adevăr într-un liceu. Am prevăzut în proiectul Codul Educaţiei: şcoala primară, nivelul gimnazial şi liceul. În liceu să vină copiii care au capacităţi, care, suntem convinşi, că vor face carte, vor beneficia de condiţii şi ulterior ei vor deveni cei care vor completa rândurile tineretului studios din Republica Moldova. În aceste împrejuri, şi liceul va avea un statut.”

Europa Liberă: Prestigios.

Leonid Bujor: „Prestigios. Şi universităţile îşi vor ridica considerabil statutul de instituţie de învăţământ superior, fiindcă în universităţi vor veni cei care cu adevărat au dorit să înveţe în licee şi au învăţat. Aceste schimbări sunt necesare.”

Europa Liberă: Dar vi se reproşează că nu adoptaţi şi proiectul Codului Educaţiei.

Leonid Bujor: „Am avut onoarea să fiu conducătorul grupului de experţi care au lucrat la elaborarea proiectului Codului Educaţiei.”

Europa Liberă: Când va fi pus proiectul Codului pe masa legiuitorilor? Când poate fi adoptat?

Leonid Bujor: „Cred foarte mult că în toamna acestui an, Parlamentul Republicii Moldova va trece la examinarea proiectului Codului Educaţiei.”

Europa Liberă: Şi Codul Educaţiei va fi adoptat până la finele anului?

Leonid Bujor: „Eu nu pot să vă declar că până la 1 ianuarie Codul Educaţiei va fi aprobat. Eu îmi doresc foarte mult şi ştiu că acest lucru şi-l doreşte şi conducerea Guvernului, ca, la 1 septembrie anul viitor, această lege să fie implementată sau, începând cu 1 septembrie anul viitor, să devină documentul de căpătâi în implementarea politicilor educaţionale în ţara noastră. E real, e posibil. Mai mult decât atât: este voinţă politică.”