Regizorul Ion Ungureanu, figură proeminentă a scenei noastre culturale, citează adeseori aceste vorbe grele de sens (dar şi – de consecinţe!): „Să te iei frate şi cu dracul până treci podul”. Despre ce fel de pod este vorba, şi cât durează traversarea acestuia, nu se spune; or, „diavolul se ascunde în detalii”, zice-se. Altă spusă – „a o face pe dracu-n patru” – se opreşte la jumătate de drum, c-o fi pod, punte sau cap de pod. Cât de nocive sunt aceste practici „peripatetice” în viaţa de zi cu zi, s-a văzut pe durata tuturor acestor ani de statalitate, atâta cât (ne) este (dată), mai cu seamă în perioada unor guverne de coaliţie – la prima încercare, tocmai „necuratul” (că s-a numit într-un fel sau altul, nu voi înşira aici cele câteva nomina odiosa pe care le cunoaşte toată lumea) l-a debarcat pe premier, şi odată cu el a frânt vectorul unei politici pro-europene asumate.
Acum, că lucrurile se îndreaptă spre un impas cât rătăcirea prin Pustie de mare, nu pot să nu mă întreb cât de eficientă este această „asociere” cu dracul, de vreme ce nu te poate „vaccina” împotriva unei eventuale lăsări în mijlocul drumului. Tot frământându-mi creierii, dar şi căutând prin cărţi, întâmplarea mi-a scos în faţă jurnalul părintelui & poetului Ioan Pintea, Proximităţi şi mărturisiri, Cartea Românească, 2012, pe care l-am citit în ultima săptămână literalmente cu sufletul la gură. (Pentru cei neştiutori, nu puţini la număr, amintesc aici că părintele Ioan a fost ucenicul duhovnicesc al lui Nicolae Steinhardt, iar după moartea acestuia e legatarul testamentar al monahului de la Rohia, şi tot el a editat, prefaţat şi îngrijit mare parte din opera acestuia.) Ei bine, în chiar ziua în care Speakerul Parlamentului Republicii Moldova, dl Marian Lupu anunţa că PD va iniţia o procedură de destituire a Guvernului Filat, dau de această notă de la pag. 253:
„Apoftegmă:
N. Steinhardt: Părinte Ionică, dacă dracul scrie pe o foaie de hârtie: «Există Dumnezeu», şi semnează, să nu semnezi alături de el”.
Fără alt comentariu, subscriu!