Dar şi a albinelor muncitoare, nu-i aşa?! Şi asta deoarece „Jupânul ţine drumul, jupâneasa ţine casa” (zicere care ar trebui redactată, căci astăzi jupâneasa ţine casa, de la distanţă, după ce o fi luat drumul Italiei, Portugaliei, Irlandei etc.).
Fără alte cuvinte (s-au spus destule, în timpul săptămânii), aduc în dar tuturor cititoarelor o superbă poezie scrisă acum optzeci de ani de Maria Banuş şi publicată în volumul Ţara fetelor, Bucureşti, Editura Cultura poporului, 1937. Polenizaţi-o!
* * * * * * *
Maria BANUŞ
Cântec de legănat genunchii
Să nu ţipaţi, genunchii mei.
Drum cu ferigi de nopţi, de ploaie.
Genunchi de fier cum vă îndoaie?
Vă mân spre ei ca pe doi miei.
Pe drumul negurii vă-mping.
Vă vor lua poate între ei
genunchi ce strâng, zvâcnind şi grei,
ca nopţile de astrahan.
Şi licurici de paşi se sting.
Să nu ţipaţi, genunchii mei.