Valentina Ursu în dialog cu Vladimir Socor.
Europa Liberă: Domnule Socor, ați declarat cu o altă ocazie Europei Libere că despre criza politică de la Chişinău în exterior nu se prea cunoaşte sau nici nu există interes. Dar iată că, în ultimul timp, tot mai mulţi demnitari, care vin la Chişinău, dar şi din exterior, trimit mesaje, spunând că totuşi e mai bine să fie aplanată această criză, decât să se ajungă la alegeri anticipate. Dumneavoastră acum ce ziceţi, cum e văzută această criză în exterior?
Europa Liberă: Dar, în acest schimb de focuri din PD şi PLDM, care se luptă pe felia electoratului de dreapta, principalele instituţii ale statului nu se mi bucură de încrederea de care se bucurau altădată, electoratul într-un fel parcă şi-ar fi resetat valorile, politicienii nu. Ce trebuie să înţelegem din toate acestea?
Vladimir Socor: „Criza, care a izbucnit odată cu incidentul din Pădurea Domnească din 23 decembrie, a scos la iveală unele lucruri nebănuite de public, în mare, parte nebănuite de experţi şi sigur, în bună parte, nebănuite şi de către Uniunea Europeană. A scos la iveală măsura în care instituţiile de drept ale statului au fost monopolizate şi politizate de către partidele politice. Este cazul, mai ales, al Procuraturii Generale şi al Centrului Naţional Anticorupţie. Controlul politic partizan asupra instituţiilor pe care le-am numit adineaori nu se limitează la aceste instituţii. După câte ne dăm seama acum, cu oarecare întârziere, acordul de partajare a puterii, din decembrie 2010, între cele 3 partide ale Alianţei pentru Integrare Europeană, a împărţit controlul asupra tuturor instituţiilor statului din ramura executivă şi judecătorească, inclusiv din sectorul ocrotirii legii, între partide. Abia acum ne dăm seama ce efecte distructive a avut această partajare pentru ordinea de drept şi pentru statul Republica Moldova.”
Europa Liberă: Dacă s-ar ajunge la un scrutin parlamentar, anticipatele de acum vor fi diferite de cele de peste un an, să zicem?
Vladimir Socor: „În ipoteza în care ar avea loc alegeri anticipate, cred că, în mare, se poate prevedea că rezultatul va fi aproximativ acelaşi ca şi componenţa actuală a Parlamentului. E greu de crezut că datele se vor schimba în mod esenţial.”
Europa Liberă: Domnule Socor, ce rol joacă acum Partidul Comuniştilor condus de Vladimir Voronin şi care ar fi miza acestei formaţiuni din opoziţia parlamentară?
Vladimir Socor: „Eu sunt la curent cu faptul că la Chişinău, dar şi la Bruxelles, şi în alte capitale există îngrijorări, potrivit cărora Partidul Comuniştilor ar putea să îşi ia revanşa pentru înfrângerile suferite anterior, în cazul unor alegeri anticipate care s-ar ţine în acest an. Această temere, această îngrijorare este lipsită de temei. Partidul Comuniştilor a pierdut resursele administrative de odinioară; Partidul Comuniştilor nu mai dispune de un media holding de care dispunea odinioară; Partidul Comuniştilor nu mai are capacitatea de a oferi relaţii de tip patron-client unor grupuri de interese, în schimbul sprijinului politic din partea acestor grupuri de interese. Eu nu văd niciun businessman în Republica Moldova care ar considera că ar fi în
Partidul Comuniştilor, pur şi simplu, nu mai este în stare să ofere avantaje nimănui.
avantajul său să finanţeze campania electorală a Partidului Comuniştilor, în schimbul unor oarecare avantaje. Partidul Comuniştilor, pur şi simplu, nu mai este în stare să ofere avantaje nimănui. Este un partid perdant, cu fiecare alegere. Şi au fost, din nefericire, multe alegeri în ultimii câţiva ani. Moldova a trecut prin sindromul alegerilor permanente, dar la fiecare alegere ţinută, în ultimii câţiva ani, Partidul Comuniştilor a pierdut, de fiecare dată, un număr de voturi şi un număr de scaune parlamentare, şi a fost chiar părăsit de o parte destul de însemnată a fracţiei parlamentare a comuniştilor. Prin urmare, eu cred că declinul numeric şi politic al Partidului Comuniştilor va continua. Nu va fi un declin dramatic, nu va fi o prăbuşire, dar este un declin constant şi ireversibil. De aceea nu cred că avem motive să ne temem de revanşa Partidului Comuniştilor. Există totuşi o mică schimbare de situaţie, care a survenit recent. Este destul de posibil că unii alegători ai partidelor din Alianţa pentru Integrare Europeană vor fi atât de indignaţi şi de revoltaţi de spectacolul pe care îl văd zilnic la televizor – şi pe care dânşii poate nici măcar nu îl mai înţeleg, în care politicienii se atacă mereu unii pe alţii – încât o parte a acestui electorat ar putea să stea acasă, în loc să se ducă la vot.”
Valentina Ursu
Europa Liberă: Deci absenteismul şi votul de sancţiune ar putea să prevaleze?Vladimir Socor: „Da, există această posibilitate. O văd şi eu.”
Europa Liberă: Domnule Socor, pe cât de mult s-a distanţat totuşi politicul de interesele cetăţeanului?
Vladimir Socor: „Eu cred că anumite cercuri de business interesate în a-şi menţine afacerile corupte nu doresc integrarea europeană a Republicii Moldova. Integrarea europeană înseamnă separarea business-ului de politică, înseamnă un control atât public, intern, cât şi internaţional, asupra guvernării din Republica Moldova şi asupra mediului de afaceri din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Mulţi se întreabă ce a urmărit domnul Filat, atunci când a denunţat acordul de constituire a Alianţei pentru Integrare Europeană.
Vladimir Socor: „M-am întrebat şi eu şi cred că am un răspuns. Anume acel acord prevede câteva lucruri care sunt incompatibile cu statul de drept şi care trebuie eliminate din acordul care stă la baza Alianţei pentru Integrare Europeană, în cazul în care această Alianţă s-ar reface. Am în vedere două aspecte, deosebit de dăunătoare ale acordului din decembrie 2010, este impunerea controlului politic practic asupra tuturor organelor de drept şi de securitate naţională, ca şi asupra întregii ramuri executive şi ramuri judecătoreşti, în general, care au fost împărţite în detaliu, între partide pe criterii politice şi nu numai posturile de ministru sau ministru adjunct, dar chiar şi mai jos, pe scara ierarhică. O practică deosebit de dăunătoare şi de-a dreptul distructivă, o practică explozivă, de-a dreptul, când s-a extins, aşa cum am văzut, asupra organelor de drept şi de securitate. Deci acest aspect trebuie eliminat din acord.”
Europa Liberă: Dar oare nu trebuia să consulte şi partenerii de Alianţă?
Vladimir Socor: „Probabil că da. Dar, pe de altă parte, mă întreb ce ar fi obţinut de la nişte parteneri aşa cum sunt partenerii pe care îi are. Al doilea aspect, care trebuie neapărat eliminat din acordul care stă la baza Alianţei pentru Integrare Europeană, este instituirea aşa-numitului Consiliu al Alianţei, consiliu care constă, de fapt, din cei 3 lideri de partid, care iau hotărâri pe care apoi le comunică guvernului şi fracţiilor parlamentare, atunci când cei 3 lideri se pot pune de acord. Dar deseori ei nu se pot pune de acord. Acest
Acest consiliu al Alianţei duce la situaţia în care diferitele ministere din guvern se supun nu primului ministru, cum ar fi normal, ci respectivilor lideri de partide.
aşa-numit Consiliu al Alianţei nu are dreptul să existe. Este un organ neconstituţional, de fapt, anticonstituţional. El se sustrage controlului democratic, este netransparent şi comunică, pur şi simplu, directive de la 3 lideri de partide către fracţiile parlamentare – care se supun necondiţionat liderilor – şi către guvern. De asemenea, acest consiliu al Alianţei duce la situaţia în care diferitele ministere din guvern se supun nu primului ministru, cum ar fi normal, ci respectivilor lideri de partide.”
Europa Liberă: Domnule Soocr, dar un guvern eficient, un cabinet de miniştri mai bun decât precedentul poate fi acum format?
Vladimir Socor: „Se pot întrevedea unele posibile abordări ale acestei probleme. O posibilă abordare ar fi descinderea unui grup influent de oficialităţi europene la Chişinău, care i-ar aduna pe cei 3 lideri de partide de guvernământ şi ar crea o bază nu pentru reconcilierea lor – cred că reconcilierea lor personală este imposibilă – dar pentru funcţionarea în continuare a guvernului, măcar până la summit-ul de la Vilinus, în toamna acestui an. Un asemenea demers, un fel de desant, cum se spune, la nivel înalt al Uniunii Europene la Chişinău ar putea rezolva situaţia în acest sens. Eu în acest moment nu prea întrevăd această şansă. E o şansă, dar în acest moment nu prea o întrevăd. Judecând după declaraţiile unor diplomaţi occidentali din Chişinău, printre alţii, domnul Dirk Schuebel, ambasadorul Uniunii Europene, pentru care prioritatea priorităţilor ar fi să evite alegerile anticipate. Cu alte cuvinte, să continue funcţionarea actualului guvern, târâş-grăpiş, măcar până în toamna acestui an. Şi eu consider că alegerile anticipate ar fi un lucru complet de nedorit, un lucru riscant, dar nu este lucrul cel mai rău. Lucrul cel mai rău este paralizia actuală şi este capacitatea de şantaj.”
Europa Liberă: Faptul că mai sunt voci care spun că aici, în această criză politică, care se perpetuează de ceva timp, ar fi mâna Moscovei, este justificat?
Vladimir Socor: „Eu personal nu văd o mână a Moscovei, dar cu siguranţă că această criză convine de minune Moscovei. Cum spunea un comentator la Chişinău, pe care îl citeam acum 1-2 zile, Moscova nu a trebuit să cheltuiască nici măcar o copeică pentru a orchestra criza de la Chişinău. Au făcut-o liderii iresponsabili ai partidelor, pentru care integrarea europeană nu reprezintă o prioritate, interesele de partid şi de business reprezintă prioritatea. Şi, din această cauză, ei sunt gata să zdruncine şi să doboare anume echipa guvernamentală care duce ţara către Europa.”
Europa Liberă: Domnule Socor, dar aceste 3 partide mai pot guverna, mai pot desemna o candidatură pentru funcţia de premier, pot ajunge la un consens pe marginea unei alte componenţe a cabinetului de miniştri?
Vladimir Socor: „Domnul Ghimpu a ameninţat, chiar de 2 ori, că se va alătura comuniştilor şi va vota pentru înlăturarea preşedintelui Nicolae Timofti, în cazul în care acesta îl redesemnează pe Vlad Filat, în calitate de prim-ministru candidat. Vedem lipsa totală de responsabilitate, domnul Ghimpu vasăzică pare să fie gata să arunce din nou Moldova în haosul unei situaţii fără şef de stat, aşa cum am avut timp de aproximativ 3 ani, până când s-a reuşit cu chiu, cu vai alegerea domnului Timofti. Eu cred că alegerea domnului Timofti a fost una reuşită, cu toate că a fost rezultatul unui aranjament între liderii de partide. Domnul Timofti a demonstrat autoritate morală şi tărie de caracter, în perioada de când a preluat funcţia de preşedinte al Republicii. Preşedintele nu poate ceda nici şantajului unui bogătaş care a pus mâna pe instituţii de drept ale statului, dar nici şantajului unui politician care e gata să arunce din nou ţara în haos, pentru a-şi satisface propriile ambiţii, personale şi de partid.”