Autorităţile moldovene mai au la dispoziţie un an de zile pentru a-i pedepsi pe cei care au aplicat tortura în evenimentele din acum 4 ani.
La patru ani de la protestele din aprilie 2009, mai multe organizaţii pentru apărarea drepturilor omului acuză autorităţile moldovene că au tratat cu indiferenţă plângerile de tortură din partea celor care au protestat în centrul capitalei. Amnesty International Moldova atrage atenţia că în 2014 expiră termenul de prescripţie în cazul dosarelor din 7 aprilie, ceea ce înseamnă că poliţiştii care au aplicat tortura şi nu au fost puşi sub învinuire, ar putea scăpa de pedeapsă. Detalii are Diana Răileanu:
Un grup de voluntari Amnesty International Moldova au protestat astăzi în faţa Comisariatului General de Poliţie, cerând investigarea competentă a plângerilor din partea celor care au fost maltrataţi în aprilie 2009. Iată opiniile tinerilor care purtau pancarte pe care se putea citi „Stop Tortura” şi „Vrem condamnări reale”:
„Sunt tânăr, vreau să am un viitor frumos în ţara mea, adică să nu fiu nevoit să plec peste hotare pentru a avea un trai decent, pentru a nu-mi fi teamă să-mi expun părerile, pentru a nu-mi fi teamă să vorbesc, să fiu liber.”
„Este obligatoriu să se facă lumină în dosare, întrucât legea spune că oamenii care sunt infractori, indiferent de crima pe care au comis-o, trebuie să fie pedepsiţi. La 7 aprilie eu eram acasă şi urmăream evenimentele de la televizor, îmi era frică să vin în piaţă, chiar şi după 7 aprilie mă temeam să merg prin piaţă.”
„Prieteni, cunoscuţi, colegi de-ai mei au fost bătuţi în aşa stare că ei au fost nevoiţi să stea la pat câteva luni întregi. Cu siguranţă că toate maltratările şi ce s-a întâmplat atunci a fost în zadar, fiindcă vedem că nu e nicio schimbare, din păcate. Chiar dacă s-a schimbat conducerea, chiar dacă s-a schimbat puterea, Republica Moldova rămâne la etapa care era.”
„Astăzi, din păcate, suntem în continuare cu foarte multe întrebări. Vedem că organele de drept au ales amnezia selectivă şi avem impunitate şi toleranţă „zero” falsă faţă de tortură. Ne interesează a cui drepturi şi libertăţi a apărat Procuratura dacă în continuare avem dosare penale de tortură care sunt clasate, sunt suspendate şi sunt refuzate în pornirea urmăririi penale.”
În timp ce Procuratura a acceptat să investigheze peste o sută de sesizări de la cei maltrataţi în aprilie 2009, ONG-urile de la Chişinău susţin că numărul plângerilor s-ar apropia de o mie.
„În 2009 era un pic alt Cod Penal în sensul articolelor care vizează tortura. Tortura era considerată o infracţiune mai puţin gravă, iar infracţiunea respectivă era supusă unui termen de prescripţie, ca infracţiune mai puţin gravă, de cinci ani de zile. Deci, dacă infractorii, în cazul dat poliţiştii torţionari, care nu au fost sub învinuire, dosarele au fost suspendate, clasate, după aceea orice avocat bun va putea să folosească acest termen de prescripţie ca să-i exonereze de răspundere penală. Ceea ce este un lucru foarte rău din punctul nostru de vedere, pentru că orice torţionar trebuie să fie pedepsit conform legii.”
„Deci, cazul „Taraburcă împotriva Moldovei” este un exemplu clasic în care Curtea Europeană a fost mult mai eficientă, mult mai promptă, a constatat foarte multe probleme în ceea ce priveşte investigarea eficientă, promptă, în ceea ce priveşte impunitatea poliţiştilor, ceea ce nu a reuşit la nivel naţional Republica Moldova în cazul multor altor persoane.”
La părerea experţilor care au protestat astăzi în faţa Comisariatului General de Poliţie, atâta timp cât victimelor din aprilie 2009 nu li se va face dreptate, autorităţile de la Chişinău nu vor putea confirma că reuşesc să combată eficient tortura.
Un grup de voluntari Amnesty International Moldova au protestat astăzi în faţa Comisariatului General de Poliţie, cerând investigarea competentă a plângerilor din partea celor care au fost maltrataţi în aprilie 2009. Iată opiniile tinerilor care purtau pancarte pe care se putea citi „Stop Tortura” şi „Vrem condamnări reale”:
„Este obligatoriu să se facă lumină în dosare, întrucât legea spune că oamenii care sunt infractori, indiferent de crima pe care au comis-o, trebuie să fie pedepsiţi. La 7 aprilie eu eram acasă şi urmăream evenimentele de la televizor, îmi era frică să vin în piaţă, chiar şi după 7 aprilie mă temeam să merg prin piaţă.”
„Prieteni, cunoscuţi, colegi de-ai mei au fost bătuţi în aşa stare că ei au fost nevoiţi să stea la pat câteva luni întregi. Cu siguranţă că toate maltratările şi ce s-a întâmplat atunci a fost în zadar, fiindcă vedem că nu e nicio schimbare, din păcate. Chiar dacă s-a schimbat conducerea, chiar dacă s-a schimbat puterea, Republica Moldova rămâne la etapa care era.”
Cristina Pereteatcu
Până în prezent, 14 poliţişti au fost găsiţi vinovaţi de aplicarea torturii în aprilie 2009, însă nici unul dintre ei nu a fost condamnat la închisoare cu executare. La părerea directorului executiv al Amnesty International Moldova, Cristina Pereteatcu, statistica prezentată de Procuratura Generală ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri în dosarul „7 aprilie”:„Astăzi, din păcate, suntem în continuare cu foarte multe întrebări. Vedem că organele de drept au ales amnezia selectivă şi avem impunitate şi toleranţă „zero” falsă faţă de tortură. Ne interesează a cui drepturi şi libertăţi a apărat Procuratura dacă în continuare avem dosare penale de tortură care sunt clasate, sunt suspendate şi sunt refuzate în pornirea urmăririi penale.”
În timp ce Procuratura a acceptat să investigheze peste o sută de sesizări de la cei maltrataţi în aprilie 2009, ONG-urile de la Chişinău susţin că numărul plângerilor s-ar apropia de o mie.
Igor Stoica
Juristul Amnesty International Moldova, Igor Stoica, constată că autorităţile moldovene mai au la dispoziţie un an de zile pentru a-i pedepsi pe cei care au aplicat tortura în timpul evenimentelor de acum patru ani:„În 2009 era un pic alt Cod Penal în sensul articolelor care vizează tortura. Tortura era considerată o infracţiune mai puţin gravă, iar infracţiunea respectivă era supusă unui termen de prescripţie, ca infracţiune mai puţin gravă, de cinci ani de zile. Deci, dacă infractorii, în cazul dat poliţiştii torţionari, care nu au fost sub învinuire, dosarele au fost suspendate, clasate, după aceea orice avocat bun va putea să folosească acest termen de prescripţie ca să-i exonereze de răspundere penală. Ceea ce este un lucru foarte rău din punctul nostru de vedere, pentru că orice torţionar trebuie să fie pedepsit conform legii.”
Ion Guzun
În 2011, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului i-a dat dreptate tânărului Andrei Tărăburcă, maltratat şi arestat în aprilie 2009, constatând că autorităţile moldovene se fac responsabile de rele tratamente. La părere coordonatorului de programe din cadrul Centrului de Resurse Juridice din Moldova, Ion Guzun, faptul că CEDO a reacţionat mai prompt decât Procuratura Generală, scoate la iveală inacţiunile Guvernului de la Chişinău:„Deci, cazul „Taraburcă împotriva Moldovei” este un exemplu clasic în care Curtea Europeană a fost mult mai eficientă, mult mai promptă, a constatat foarte multe probleme în ceea ce priveşte investigarea eficientă, promptă, în ceea ce priveşte impunitatea poliţiştilor, ceea ce nu a reuşit la nivel naţional Republica Moldova în cazul multor altor persoane.”