Reforma poliţiei: pe hârtie şi în realitate

Europa Liberă: O reformă pe hârtie arată foarte bine, să vedem cum e cu reforma în realitate. O reformă cu angajaţi vechi sau cu angajaţi noi?

Victor Catană: „Noi avem nevoie de profesionişti vechi, dar integri, incoruptibili. Nu faci reforme cu oamenii noi, aşa cum unii înţeleg, că vom aduce de pe băncile instituţiilor de învăţământ pe cineva, ca să ne asigure ordinea publică şi să combatem criminalitatea, aceasta este absurd. Pentru a asigura activitatea operativă de investigaţie, în documentarea infracţiunilor, în tragerea la răspundere a persoanelor vinovate, în identificarea lor – trebuie foarte multă carte. Şi atunci când am fost ministru, am fost numit la 25 septembrie 2009, când în societate poliţia era completamente discreditată, am pus întrebarea aceasta: ce să fac?

Cu oamenii vechi să asigur mai departe ordinea publică şi să combat criminalitatea
sau să îi eliberez pe toţi şi să fie o poliţie nouă? Cei care au fost compromişi în evenimentele din aprilie 2009 au fost eliberaţi. Dar cei care nu au fost implicaţi nici în asigurarea ordinii în timpul manifestaţiilor paşnice, nici pe timpul represiunilor sau aplicarea torturii faţă de manifestanţi au rămas să îşi continue activităţile.”

Europa Liberă: Domnule general, cum se explică faptul că atât de greu se combate criminalitatea în Republica Moldova? Unii oferă un răspuns foarte simplu: pentru că, atâta timp cât există corupţie, inclusiv în organele interne, e foarte greu să combaţi acest flagel care se numeşte criminalitatea.

Victor Catană: „Corupţia este un flagel care distruge societatea, cum distruge rugina fierul. Cât e fierul de tare, la fel, oricât de tare ar fi organul de poliţie, atunci când există corupţie, când efectivul este nu în serviciul populaţiei, dar ocupat de rezolvarea problemelor proprii şi de angajarea poliţiei în realizarea scopurilor politice ale cuiva sau ale intereselor de grup se întâmplă ceea ce s-a întâmplat şi la noi. De la bun început, am spus despre depolitizarea poliţiei, adică să asigurăm o bună funcţionalitate organizatorică a Inspectoratului General de Poliţie – care se numea atunci Departamentul de Poliţie – să asigurăm atestarea efectivului, să selectăm profesioniştii buni, integri care nu sunt corupţi şi să asigurăm mai departe baza profesională necesară, prin pregătirea tineretului în Academia de Poliţie „Ştefan cel Mare.”

Europa Liberă: Dar de ce s-a scăpat de sub control poliţistul şi s-a permis ca el să devină o persoană coruptibilă? Ce l-a făcut să ajungă să recurgă la acte de corupţie?

Victor Catană: „Pe poliţişti i-a făcut să ia mită, să se corupă anume atitudinea faţă de poliţişti. În primul rând, au lipsit cerinţele respective pentru ca fiecare poliţist să fie
vegheat şi, atunci când el încalcă regulile prevăzute de legislaţia în vigoare, să fie luate măsurile cuvenite. Nu a fost o disciplină de serviciu pe care poliţistul trebuia să o respecte, chiar şi în condiţiile când avea un salariu mai mic. Dar atunci când în permanenţă era implicat în soluţionarea unor probleme de ordin economic, de ordin politic, în favoarea cuiva, el automat zicea: „Dar de ce pentru mine se permite acest lucru, ca eu să mă implic, să mă autojertfesc, pentru interesele cuiva şi singur să nu am de la aceasta venit?” Şi s-a început coruperea. Clar lucru, o parte din bani erau trimişi în sus, o parte din bani şi-o luau ei şi a ieşit o corupere totală, când agenţii economici erau supuşi unor încasări zilnice, lunare din partea poliţiei.”

Europa Liberă: S-a ajuns ca o funcţie de comisar de poliţie în raion să coste zeci de mii de euro.

Victor Catană: „Da. Am vorbit cu unii comisari pe care i-am destituit din funcţie. Mi-au reproşat: „Domnule Catană, eu ştiu, în cadrul Ministerului aţi dat indicaţiile respective şi faceţi tot posibilul pentru combaterea corupţiei. Eu aş vrea să continui activităţile, fiindcă eram impus, o dată în lună, să duc din comisariatul de poliţie o sumă foarte mare de bani ministrului de Interne”. Comisarii, cred eu, că ar spune şi
astăzi, dar bineînţeles, ei au şi o teamă, o frică faţă de lucrurile acestea. Era o schemă stabilită: comisariatele de poliţie - şefii serviciilor din Minister.”

Europa Liberă: S-a pus cruce pe schema aceasta?

Victor Catană: „Bineînţeles. S-a început o activitate pentru binele societăţii, pentru combaterea criminalităţii, corupţiei şi aşa mai departe.”

Europa Liberă: Cât de mare e gradul de criminalitate astăzi în Moldova?

Victor Catană: „Criminalitatea pe crimele grave şi excepţional de grave a crescut. Criminalitatea nu a crescut pentru că Ministerul de Interne sau Poliţia nu a întreprins măsurile cuvenite, măcar că aici sunt rezerve foarte mari. Niciodată nu putem spune că s-a făcut tot posibilul şi noi la suta de procente ne-am inclus şi am asigurat ordinea publică, am combătut criminalitatea. Vasăzică, sunt rezerve faţă de Poliţie. Dar, de fapt, criminalitatea este un product al societăţii. Poliţia e reflectarea gradului de moralitate, de ajustare economică, socială a cetăţeanului.”

Europa Liberă: De ce atât de greu se descoperă crimele grave?

Victor Catană: „Din lipsa profesioniştilor. Pe parcursul anilor 2001-2009, din cadrul Ministerului de Interne au fost eliberaţi circa 17.500 de poliţişti, majoritatea
profesionişti, care lucrau nu mai puţin de 5 ani, majoritatea dintre ei – după 20 de ani de activitate.”

Europa Liberă: Şi este adevărat că ei au trecut în structurile oligarhilor?

Victor Catană: „Cei mai şmecheri, care pe parcursul activităţii nu vedeau că vor putea să continue acţiunile lor de corupere, s-au dus în structurile economice şi activează şi astăzi.”

Europa Liberă: Şi cum să lupte poliţistul de la Ministerul de Interne împotriva fostului colaborator?

Victor Catană: „Atunci când există suficientă principialitate, profesionism, nu sunt probleme. Dar să vă spun, noi, poliţia, suntem limitaţi în acţiunile noastre. Noi putem depista, documenta, intenta dosarul penal, ca organ de urmărire penală în cadrul Ministerului de Interne, face urmărire penală pe o perioadă respectivă, dar organizarea şi exercitarea urmării penale ţine de Procuratură. Toate probele sunt incluse în dosare care sunt examinate de către procurori. Şi procurorii cu rechizitoriul merg în instanţa de judecată, şi înaintează învinuirea din partea statului. Şi, atunci când lipsesc probele respective, nu se cercetează cazurile, ele se clasează.

În majoritatea cazurilor, noi avem o situaţie când, din numărul total de infracţiuni înregistrate, o parte se clasează, din lipsa probelor. Dar nu numai din lipsa probelor, că nu sunt elemente constitutive ale infracţiunii. De fapt, ele sunt, dar nu se cercetează, adică este o modalitate de tăinuire a infracţiunilor. Alta este că, chiar în cadrul urmării penale, nu se face tot posibilul pentru examinarea, sub toate aspectele, obiectivă, a cazului. Şi atunci când lipsesc probele, dosarul se trimite în instanţa de judecată, instanţa de judecată aşteaptă că va fi un dosar probat cu învinuiri concrete şi nu găseşte nimic. Şi clasează dosarul. Odată ce dosarul este clasat...”

Europa Liberă: ... vinovatul achitat...

Victor Catană: „...vinovatul achitat şi nu mai ai dreptul să revii la cazul acesta. De
aceea un număr foarte mare de infracţiuni nu ajunge până în instanţa de judecată. Pentru un alt număr, încă şi mai mare, nu pot să fie aplicate măsurile prevăzute de lege, din lipsa probelor, dovezilor, prevăzute de Codul de Procedură Penală.”

Europa Liberă: Domnule Catană, contrabandă se face multă în Moldova?

Victor Catană: „Păi eu ştiu că se face tot posibilul pentru stoparea canalelor de contrabandă. Dar totodată cunosc faptul că acuma contrabanda se face nu prin metodele pe care noi le cunoaştem, că pătrundeau pe fâşia verde, duceau peste Prut, o parte din mărfuri. Acuma e contrabandă cu falsificarea documentelor, cu găsirea diferitelor modalităţi de tăinuire. Şi cel mai frecvent, care nu se observă, este momentul coruperii lucrătorilor vamali, care pot asigura siguranţa trecerii unui act de contrabandă.

Eu ştiu că, în ultimul timp, s-au intentat dosare penale, dar anume din lipsa profesionalismului lucrătorilor, care au muncit asupra acestor cazuri, practic toate dosarele se clasează. Se face o imagine falsă că s-a lucrat foarte mult, vreo doi ani de zile: „Noi am cules probe despre contrabandă, despre implicarea colaboratorilor vamali cu infractorii, contrabandiştii, cu hoţii şi aşa mai departe”. Dar, în instanţa de judecată, nu sunt probele despre care se vorbeşte.”

Europa Liberă: Dar contrabanda cea mai mare cu ce e?

Victor Catană: „Rămâne contrabanda cu ţigări, contrabanda cu armament,
contrabanda cu substanţe narcotice, cu droguri, cu spirt, cu produse farmaceutice (sub diferite facturi se dă un preparat cu o denumire, iar acolo poate să fie altceva). Noi avem cea mai mare problemă - transnistreană. Segmentul transnistrean practic este necontrolat.”

Europa Liberă: Aceasta e o scuză, domnule general Catană?

Victor Catană: „La timpul respectiv, am înaintat propuneri în guvern, pentru implicarea Departamentului Migraţie şi Azil în procesul de înregistrare a cetăţenilor străini, care trec prin partea transnistreană. Cineva a considerat că acesta este un impediment în soluţionarea paşnică a conflictului transnistrean. Dar cel mai mare pericol, extraordinar pericol şi pentru securitatea economică, şi pentru securitatea statului Republica Moldova, este segmentul transnistrean, absolut necontrolat. Pe acolo vin de la Shetiff toate mărfurile, şi carnea şi peştele, şi spirtul, şi băuturile alcoolice, cognacul, vodca care e de 2 oi mai ieftină decât la noi în pieţe.

Uitaţi-vă la noi în magazine, practic majoritatea mărfurilor vândute sunt din
Transnistria, cu o factură adusă oficial de undeva, dar sub factura dată se vând ani de zile buturile respective. Adică noi favorizăm bugetul transnistrean, dar ei practic se folosesc de Republica Moldova şi o mulg, cum mulg şi Ucraina, şi alte state.”

Europa Liberă: Credeţi într-o reformă a Internelor? Are şanse această reformă?

Victor Catană: „Această reformă nu va aduce rezultate, dacă va exista centralizarea excesivă, ca pe timpurile sovietice (chiar şi atunci s-a recurs la înfiinţarea poliţiei municipale); doi: Ministerul de Interne încearcă să se debaraseze de Departamentul Trupelor de Carabinieri căruia, conform concepţiei reformării Ministerului de Interne, îi revenea misiunea de asigurare a ordinii publice şi restabilirea ordinii publice, în caz de dezordini în masă, vasăzică o funcţie efectivă. Actualmente ei nu au atribuţii directe în asigurarea ordinii publice şi restabilirea ordinii publice. Ei sunt ca o structură aferentă Ministerului de Interne, la solicitarea Poliţiei, ei patrulează, activează.

Mai departe, Ministerul de Interne a făcut o gafă foarte mare prin faptul că a
subordonat Departamentul de Urmărire Penală Inspectoratului General de Poliţie şi l-a transformat într-o subdiviziune specializată. Conform Codului de Procedură Penală, această structură trebuia să fie independentă organizaţional, ca să-şi exercite funcţia. Acuma se află în subordinea Poliţiei şi ce va spune şeful Inspectoratului de Poliţie, aceea va fi. Poliţia şi-a asumat obligaţiuni care nu sunt în competenţa ei, cum este asigurarea măsurilor de înfăptuire a justiţiei, cu aducerea martorilor, escortarea deţinuţilor şi alte funcţii care nu sunt în competenţa sa.

Tot Inspectoratul de Poliţie se divizează, nu e cum era înainte, Poliţia de stat, cu atribuţii de asigurare a ordinii publice, de profilaxie generală şi individuală a criminalităţii. Acuma va fi Inspectoratul de Investigaţii, care va duce activitatea operativă de investigaţie în documentarea şi descoperirea crimelor şi Inspectoratul de Patrulare. Ce înseamnă Inspectoratul acesta de Patrulare? Patrularea este un element de asigurare a ordinii publice pe timpul revoluţiilor, atunci când se patrulează imens de către formaţiuni militare şi aşa mai departe.

Vă închipuiţi în stat, în Republica Moldova, într-un raion, trebuie să vină cineva din
centru să patruleze localitatea! Cine va cădea sub presiunea acţiunii de menţinere a ordinii publice? Oamenii cinstiţi, oamenii simpli, care vor fi de fiecare dată opriţi şi cercetaţi: „Unde e buletinul? Dar cine eşti? Cum eşti?” şi aşa mia departe.

Lichidarea poliţiei municipale este cea mai gravă situaţie care poate duce la lichidarea sistemului de ocrotire a ordinii publice în localităţi. Fiindcă autorităţile publice puteau să finanţeze poliţia municipală, să asigure baza tehnico-materială, ei puteau cere de la poliţie când, unde, cine şi cum trebuie de acţionat pentru asigurarea ordinii respective. Actualmente - nu. Va veni din centru cineva să patruleze localităţile şi ce vor vedea? Criminalii, când văd maşinile de patrulare, se vor duce într-o parte şi vor cădea sub presiunea poliţiei oamenii cinstiţi, oamenii care respectă legea.”