Câtă putere are un guvern demisionar? Interviu cu ministrul justiţiei Oleg Efrim

Europa Liberă: Domnule Efrim, cu ce atribuţii rămâne un guvern demisionar?

Oleg Efrim: „Constituţia Republicii Moldova stabileşte că, în cazul demisiei guvernului pentru motivul pierderii încrederii, acest guvern rămâne să îşi exercite atribuţiile până la desemnarea unui noi guvern. Şi în această perioadă urmează să exercite doar funcţiile de administrare a treburilor publice. Pare o normă cam seacă, dacă citeşti doar prevederea constituţională. Aceste întrebări au apărut şi anterior şi Curtea Constituţională s-a pronunţat.”

Europa Liberă: Când s-a pronunţat Înalta Curte?

Oleg Efrim: „S-a pronunţat în câteva rânduri, în 1999 şi în 2000, în privinţa atribuţiilor unui guvern care administrează treburile publice ale statului. În hotărârile Curţii Constituţionale se defineşte ce ar însemna administrarea treburilor publice.”

Europa Liberă: Deci, pe această perioadă, executivul republican nu are acum dreptul să aprobe legi, să semneze acorduri sau să contracteze fonduri?

Oleg Efrim: „Eu nu sunt atât de categoric şi aceasta nu rezultă din interpretarea dată de Curtea Constituţională. În general, împuternicirile guvernului – în ceea ce priveşte relaţiile externe de a semna tratate şi acorduri, precum şi la iniţiativă legislativă – sunt limitate. Dar eu îi îndemn pe toţi cei care se pronunţă asupra acestui subiect să citească atent hotărârile Curţii Constituţionale şi să vadă că explicaţia de ce sunt limitate aceste atribuţii este legată de faptul că programul de activitate al guvernului nu mai este valabil. Deci, prin această prismă trebuie să interpretăm de fiecare dată ce poate să facă un guvern în aceste domenii, inclusiv în cazul iniţiativei legislative. Sigur că, dacă este vorba despre promovarea iniţiativelor legislative ce rezultă din programul de activitate a guvernului aceasta nu poate să o facă. Dar funcţia primordială a unui guvern este de a executa legile. Şi, dacă dintr-o lege aprobată de Parlament, rezultă obligaţia guvernului de a promova o iniţiativă legislativă – şi vă aduc un exemplu simplu: de cele mai dese ori, în dispoziţiile finale ale fiecărei legi, guvernul este împuternicit să întreprindă anumite acţiuni pentru a pune în aplicare o anumită lege şi imaginaţi-vă că o lege aprobată de Parlament obligă guvernul să modifice ceva, într-o altă lege. Înseamnă oare că, întru executarea acelei legi, nu poate guvernul să vină cu o iniţiativă legislativă? Sigur că da. Guvernul este obligat să execute legile. Şi dacă o iniţiativă legislativă rezultă dintr-o lege, el nu doar că poate să o facă, el este obligat să o facă. În sprijinul acestei afirmaţii ale mele, vine şi o altă constatare, făcută de Curtea Constituţională în ceea ce priveşte obligativitatea unui guvern în exerciţiu să promoveze Legea bugetului. În hotărârea Curţii Constituţionale este scris expres că guvernul, chiar dacă este demisionat, nu doar este în drept, dar este obligat şi este unica autoritate să elaboreze proiectul Legii bugetului pentru anul următor şi să o promoveze în Parlament.”

Europa Liberă: Dar rectificarea bugetului?

Oleg Efrim: „Eu sunt absolut sigur că şi o lege de rectificare a bugetului, dacă se încadrează în necesitatea de administrare a treburilor publice – prin prisma acestor prevederi din Constituţie – poate să fie făcută.”

Europa Liberă: Să ne referim şi la rolul premierului, pentru că unii spun că acesta ar scădea dramatic, întrucât miniştrii nu mai sunt obligaţi să îndeplinească dispoziţiile primului ministru demisionar. Pe de altă parte, chiar astăzi am reţinut o declaraţie pe care o făcea domnul Mihai Ghimpu, care spunea că Partidul Liberal vrea un premier interimar, declaraţia fiind făcută după ce astăzi a participat la consultări cu şeful statului Nicolae Timofti. Să ne referim la rolul premierului şi dacă poate fi vorba şi despre un interimat?

Oleg Efrim: „Eu nu-i înţeleg pe cei care afirmă că dispoziţiile premierului sau hotărârile guvernului nu sunt obligatorii pentru membrii guvernului. Pentru că norma constituţională stabileşte foarte clar ce se întâmplă cu un guvern care a fost demis pentru pierderea încrederii. Chiar am să dau citire, articolul 103 din Constituţie spune: „Guvernul, în cazul exprimării votului de neîncredere de către Parlament, al demisiei prim-ministrului sau în condiţiile alineatului 1 îndeplineşte doar funcţiile de administrare a treburilor publice, până la depunerea jurământului de către membrii noului guvern”. Deci este foarte clar stabilit cât timp activează un guvern care a fost demis, până la desemnarea unui nou guvern. Domnul Ghimpu, atunci când a solicitat desemnarea unui premier interimar – făcând referinţă la două hotărâri ale Curţii Constituţionale – a uitat să spună sau a omis că hotărârea Curţii Constituţionale este antedatată articolului în redacţia respectivă din Constituţie. Deci, această hotărâre a Curţii Constituţionale a fost dată în aprilie 2000, iar norma constituţională din articolul 101 a fost modificată în luna iunie sau iulie anul 2000 şi are o altă redacţie. Într-adevăr, anterior, demisia guvernului sau a prim-ministrului era motiv obligatoriu pentru preşedintele ţării să desemneze un prim-ministru interimar. Începând cu iulie 2000, de când a fost modificată Constituţia, se desemnează prim-ministrul interimar exclusiv în două cazuri, prevăzute în articolul 101, este vorba despre decesul sau starea de incapacitate a prim-ministrului de a-şi exercita atribuţiile.”

Europa Liberă: Dar atunci să vă întreb de ce în 2009, domnul Pârlog, fostul ministru al Justiţiei, a exercitat funcţia de premier interimar?

Oleg Efrim: „Atunci a fost o altă situaţie, pentru că premierul demisionat din guvernul care era în demisie, doamna Greceanîi, a fost alesă şi deputat în Parlament. Deci, era o incompatibilitate, având 2 funcţii de demnitate publică, de deputat în Parlament şi de prim-ministru în exerciţiu, dânsa a optat pentru funcţia de deputat şi respectiv a plecat din guvern şi, din acest considerent, preşedintele de atunci a desemnat un prim-ministru interimar. Dar astăzi norma constituţională este foarte clară: sunt doar 2 cazuri când preşedintele ţării poate şi este obligat să desemneze un prim-ministru. Niciunul din ele nu există în situaţia noastră. Astfel încât astfel de cerere este una, cel puţin, nepotrivită.”

Europa Liberă: Şi un alt caz care a apărut, am înţeles că se cere să fie demis un ministru în exerciţiu. Cum se face acest lucru? Ne referim la ministrul Apărării în exerciţiu, Vitalie Marinuţa.

​Oleg Efrim: „Nu ştiu dacă este o astfel de cerere, dar juridic aceasta poate să fie, pentru că în perioada cât este un guvern în exerciţiu – iarăşi potrivit interpretărilor date de Curtea Constituţională – prim-ministrul, după regulile prevăzute în Constituţie, poate să facă remanierile pe care le consideră necesare, ca şi cum ar fi un guvern plenipotenţiar, pentru că aşa spune hotărârea Curţii Constituţionale. Şi în situaţia în care ar fi o solicitare de demisie a unui ministru, prim-ministrul face o cerere preşedintelui ţării şi preşedintele emite decretul. La fel, pentru perioadă respectivă poate să fie numit un ministru care să exercite atribuţiile până la formarea unui nou guvern.”

Europa Liberă: Acordurile externe pot fi semnate? Şi vă întrebam dacă e posibil să fie contractate şi fonduri?

Oleg Efrim: „Sigur, dacă vorbim despre tratate şi acorduri care ar schimba categoric anumite lucruri în politica noastră externă sau încheierea unui acord...”

Europa Liberă: ...interguvernamental...

Oleg Efrim: „...foarte important sau care este prevăzut de programul de activitate al guvernului, atunci putem spune că nu, guvernul nu poate semna un astfel de tratat. Dar, dacă este vorba despre acorduri care rezultă din alte acorduri încheiate anterior sau dacă este vorba despre acorduri care sunt necesare pentru executarea legii, cum ar fi Legea bugetului sau dacă vorbim despre un acord de oferire a unui sprijin, în vederea evitării sau înlăturării consecinţelor unor calamităţi naturale, spuneţi-mi, vă rog, trebuie să aşteptăm formarea unui nou guvern, ca să accepţi un ajutor extern?”

Europa Liberă: Aceasta trebuie să o spună norma legală.

Oleg Efrim: „Aceasta se încadrează perfect în noţiunea de administrare a treburilor publice. Un guvern trebuie să facă tot ce este în interesul cetăţeanului în această perioadă, până la formarea unui nou guvern. Pentru că imaginaţi-vă situaţia în care guvernul şi implicit Ministerul Justiţiei a realizat matricea de condiţionalităţi pentru obţinerea suportului bugetar de la Uniunea Europeană pentru sprijinul reformei în justiţie, până la sfârşitul lunii martie, Uniunea Europeană era gata să transfere partea de 15 milioane de euro pentru anul în curs, 2013. Acum reprezentanţii Comisiei Europene se întreabă: „Cu cine noi să facem acest lucru, pentru că sunt diferite voci care răsună în Parlament că guvernul nu poate” şi respectiv sigur că aceasta îi îngrijorează pe ei.”

Europa Liberă: Nu că nu poate, că nu e în drept.

Oleg Efrim: „Că nu este în drept, sigur. Şi aceasta ar putea însemna că spijinul, pe care Uniunea Europeană este gata să îl ofere chiar astăzi, nu doar pentru că este gata, dar pentru că guvernul şi-a executat exact tot ceea ce a trebuit să îndeplinească, pentru a obţine acest sprijin. Comisia Europeană este gata să transfere aceşti bani, noi urmează să aşteptăm formarea guvernului, ceea ce pune sub semn de întrebare realizarea unor anumitor acţiuni din Strategia de reformă a justiţiei, care reprezintă o lege adoptată de Parlament.”

​Europa Liberă: Stau şi mă gândesc acuma – dacă e să ne referim la misiunea FMI care este aşteptată la Chişinău şi iar trebui să existe o altă înţelegere între Republica Moldova şi FMI – ce facem?

Oleg Efrim: „Care, la rândul său, această înţelegere ar trebui să fie bazată pe programul de activitate al guvernului.”

Europa Liberă: Exact.

Oleg Efrim: „Ţinând cont că programul de activitate al guvernului a căzut, Parlamentul nu mai are încredere în guvern şi în programul său de activitate, evident că iată este un exemplu ce nu ar fi în drept să facă guvernul. Însă fiere caz trebuie tratat în parte: se încadrează în funcţia de administrare a treburilor publice sau nu. Şi nu de generalizat şi de spus că nu poate asta şi nu poate asta.”