Exhumarea unui mit



Săptămâna aceasta a început sub semnul doliului – moartea „Doamnei de Fier”, Margaret Thatcher, în ziua de luni, 8 aprilie – şi a continuat tot aşa, cu exhumarea, în aceeaşi zi, a corpului lui Ricardo Eliécer Neftalí Reyes Basoalto, mai cunoscut sub numele de Pablo Neruda (Premiul Nobel pentru Literatură, 1971). Altfel spus, o Mare Personalitate a lumii contemporane tocmai a părăsit scena, la vârsta de 87 de ani; şi o alta a fost readusă în prim-plan, după o absenţă de circa patru decenii, pentru a se face lumină asupra circumstanţelor unei morţi suspect de fulgerătoare, în data de 23 septembrie 1973, la numai 12 zile de la lovitura de stat din Chile, din 11 septembrie (malefică dată, nimic de zis!) 1973, a generalului Augusto Pinochet. Crugul vieţii & al morţii îşi înghite coada – cineva merge în pământ, cineva se ridică din morţi!

Mai exact, este exhumat din mormântul situat pe malul Oceanului Pacific, din localitatea Isla Negra, unde-şi dormea somnul de veci alături de ultima sa soţie, Matilde Urrutia, fiindcă de la bun început s-a bănuit că poetul ar fi fost asasinat, dat fiind prietenia sa cu Salvador Allende & apartenenţa la Partidul Comunist din Chile. (În sprijinul acestei teze stă şi devastarea locuinţelor sale din Valparaíso şi Santiago, de către fasciştii chilieni. În aceeaşi paranteză fie spus, în 1969 anume Pablo Neruda a fost desemnat de Partidul Comunist drept candidat oficial la preşedinţia Republicii Chile, pentru ca apoi să se retragă în favoarea lui Salvador Allende.)

Văzându-i mai ieri, la TV5 Monde, sicriul acoperit cu drapelul naţional, m-am cutremurat de parcă aş fi asistat involuntar la o profanare – nu că n-aş vrea să cunosc adevărul morţii celui care „prin opera sa, cu sufletul unei forţe elementare, a dat viaţa destinelor şi visului unui întreg continent” (extras din motivaţia Juriului Nobel), dar intrarea cu hârleţul, iar apoi cu bisturiul & tot felul de substanţe chimice într-un mit nu are cum să mă entuziasmeze. (Ierte-mi-se întrebarea nelalocul ei: şi dacă se va demonstra că poetul suferind de cancer la prostată a fost „ajutat” să moară subit?! Deloc retorică, întrebarea – doar că, între timp, şi autorul loviturii de stat din 1973, generalul Pinochet, a ajuns la rându-i oale şi ulcele…) Ceea ce mă deranjează nu este exhumarea propriu-zisă (deşi, sigur, mi se pare o barbarie!), ci tot tapajul mass-media ce se face în jurul acestui fapt – omul care nu şi-a mai aparţinut în timpul vieţii, fiind extrem de solicitat, nu-şi aparţine iată nici mort. În plus, toată povestea asta s-ar putea lăsa ulterior şi cu o legendă „pentru turişti”, aşa cum s-a întâmplat cu Yves Montand – nici un ghid prin cimitirul Père Lachaise nu ratează ocazia de a povesti grupurilor de vizitatori istoria dezgropării marelui actor, de-acum câţiva ani, spre a i se demonstra o paternitate incertă (şi inexistentă, după cum s-a dovedit ulterior).

Mărturisesc, l-am iubit pasional pe Pablo Neruda, pe la începutul anilor ’80, citindu-l (în traducerea de mare clasă a lui Pavel Gruşko) într-o splendidă ediţie moscovită, Признаюсь я жил. Dintre marii poeţi contemporani ai lumii, mi-a fost, probabil, primul model de urmat – în plus, aureolat cum era de mitul morţii sale, în chiar ceasul cel mai negru al poporului chilian, în ochii mei de-atunci apărea drept un martir! (Între timp, am învăţat – pe exemplul unor inşi de la noi – că există şi martiri contrafăcuţi, în timp ce poeţii fie sunt de-adevă, fie nu-s!…) Au venit alţii la rând, din orizonturi mai îndepărtate sau mai apropiate (cel românesc, de pildă!), fără a-l exila însă definitiv în conul de umbră.
… abia încheindu-se reportajul de la TV5 Monde, i-am dezgropat volumul de poeme din biblioteca mea, care volum s-a deschis singur – de cât îl recitisem pe vremuri! – la poemul meu preferat, iată-l (poftim de-l primiţi):

* * * * * * *

Похоже, что неведомый корабль
по морю проплывёт в урочный час,
не броненосец, и не будут флаги
оранжевы.
Никто не знает точно,
откуда и когда,
но всё готово,
как в лучшем цирке, — всё давно готово
отметить это краткое событье.
Уже постелен тонкий коврик пены,
расшитый звёздами,
а вдалеке —
вся синь, вся зелень, весь ультрамарин
колышется и ждёт.
Скалистый берег,
умытый, чистый, вечный,
на песке
застыл амфитеатром стен
и башен.
Всё ждёт.
В почётной ложе Тишина,
и даже вечно занятые люди
боятся упустить желанный миг,
начистили ботинки, причесались,
оделись по воскресному и ждут.
И старятся.
А корабля всё нет.

(Перевод с испанского П. Грушко)