D I N J U R N A L D E… O C T O G E N A R (două micronuvele auzite de la tatăl meu)


1. La vânătoare.
Două gâşte sălbatice: el şi ea.

Vânătorul trage. Gâsca, moartă pe loc.

Gânsacul îşi ia zborul, se ridică vertical în sus. Suus!

După care cade, ca o piatră, jos, alături de gâscă. Mort şi el.

Prietenul vânătorului:

Ai văzut? N-a vrut să trăiască fără perechea lui?..

Poanta:

-- După ce au fost aduse ambele păsări ucise acasă, penite, cinătuite, în gâscă au fost găsite mai multe alice, în gânsac - numai una. Dar şi aceea - drept în ochi!

2. Două fire întinse pe stâlpi.

Pe una stă o pasăre.

Pui.

O stăncuţă.

Dintr-o parte vine în zbor o altă pasăre.

Adultă.

Are în cioc ceva de mâncare - un viermişor. Se aşază pe celălalt fir. Mama (tatăl) întinde ciocul cu hrana spre puiul ei (lui). În clipa când stăncuţa pui apucă viermele cu cioculeţul ei, se produce un minuscul fulger şi...

Mai multe pene cad rotindu-se la pământ, iar din cele două păsări nu rămâne decât un abur pe care îl duce vântul...

Poanta:

Cele două fire erau de înaltă tensiune electrică...