Georges Perec e scriitorul francez cu 4 e-uri într-un nume de doar 12 litere... Cui altcuiva putea să-i vină în cap ideea trăsnită de a scrie o carte… fără e-uri.
Georges Perec e scriitorul francez cu 4 e-uri într-un nume de doar 12 litere, cum ar veni câte un e la fiecare 3 buchii. Cui altcuiva putea să-i vină în cap ideea trăsnită de a scrie o carte… fără e-uri, nici mai mult nici mai puţin cea mai frecventă vocală a limbii franceze?!! Zis şi făcut – romanul Dispariţia văzând lumina tiparului în 1969, la editura Denoël, pentru ca patru decenii mai târziu să fie tălmăcit pre limba noastră de inegalabilul Şerban Foarţă, Art, 2010.
Dincolo de fabula propriu-zisă, vag-poliţistă – după dispariţia „straniului domn Anton Voyl”, nu înainte de a fi lăsat un bileţel: „Aş fi vrut să dorm mai toată ziua. Să-mi dărui o plăcută moţăială. Dar va fi dispărut! Un om? Un lucru? Nu ştim încă, dar a dispărut”, se face nevăzut şi trupul neînsufleţit al fostului său avocat Hassan Ibn Abbu („...oblongul sicriu glisă, căzu, capacul îi sări, dar dinăuntru-i – damnatio damnationis – cadavrul va fi dispărut!”) –, însăşi scriitura, căci anume ea e, în ultimă instanţă, personajul principal, este cea care merită urmărită, din aproape în aproape.
Nebănuite-s volutele frazei, din faldurile căreia subiectul abia dacă transpare, doar spre a se pierde şi mai abitir: „Nu-i pria faptul că-i scăpa din mână, iar şi iar, insinuantul fir urzindu-i asociaţia. Un roman? Anton Voyl nu va fi spus, cândva, că un roman ar da soluţia? Confuzul flux al imaginaţiunii va fi ajuns stăpânul său: Moby Dick? Malcolm Lowry?! Saga lui Non-A a lui Van Vogt? Sau mâna tridactilă, obscur Signal al Incluziunii, a lui Roubaud (cf. opu-i scos la Gallimard)? Alb sau vacuumul Uitării, bucoavna lui Aragon? Un strigăt din inimă, zadarnic? Dispariţia?” Cam acesta-i stilul (& omul), experimental & livresc pur sânge! şi trebuie să te ţii bine în şa ca să nu te trântească la pământ!
…şi nici traducătoru-i nu se lasă mai prejos, dându-i o „replică pangramatică” în – sigur – e: „Peretele de semne este dens: lespede de semne grele, ferme, negre. Peretele de semne e lejer: eter celest – peretele de semne…” etc., etc.
15 aprilie ’13